ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 897/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Pe rolul Curții de Apei București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au fost înregistrate

cererile de apel formulate de reclamanții Ț.R.A., Ț.C. și Ț.C.A. și de pârâtul

T.I. împotriva Sentinței civile nr. 982 din 19 mai 2011 pronunțată de

Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu

intimații-pârâți T.V. și T.M.

Prin încheierea de

ședință din data de 8 mai 2012, Curtea de Apel București a dispus suspendarea

judecării apelurilor în temeiul dispozițiilor art. 155 C. proc. civ., până când

apelanții vor depune înscrisurile solicitate de instanță prin încheierea din 20

martie 2012, în vederea lămuririi situației de fapt dedusă judecății.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamantul Ț.C.A., solicitând anularea suspendării

și judecarea legală a cauzei.

În motivarea

recursului, reclamantul a arătat că a depus la dosarul Curții de Apel București

toate înscrisurile solicitate de instanță și că pârâții T.I., T.M. și T.V. nu

vor depune deciziile care îi defavorizează. Ca atare, curtea de apel a dispus

în mod nelegal suspendarea judecății în baza art. 155

1

C. proc. civ.

La termenul din data

de 4 decembrie 2012, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au

prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data

de 18 martie 2014, cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării

perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare s-a

împlinit la data de 4 decembrie 2013.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea

operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de

procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a

părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o

facă.

În speță, părțile

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 4

decembrie 2012, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de aceste

considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la

data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile

litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această

perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului

de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1)

C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul Ț.C.A. împotriva încheierii de ședință din

data de 8 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN