ÎCCJ, Secția penală

Asupra

conflictului negativ de competență de față,

în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 1492 din

03 august 2012 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, a fost admisă excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Giurgiu. În temeiul art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

acestuia.

A reținut

instanța că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 7 ani

închisoare aplicată prin sentința din data de 17 decembrie 2010 a instanței din

Assize, Pafos, recunoscută în România prin sentința penală nr. 549 din 29 noiembrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală în Dosarul

nr. 8983/2/2011, definitivă prin nerecurare la data de 30 ianuarie 2012, în

baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 08

februarie 2012.

S-a reținut că

petentul condamnat invocă temeiul de drept prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., respectiv existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea care

se execută sau vreo împiedicare la executare. Astfel, așa cum s-a conturat frecvent

în practica judiciară, deducerea greșită a arestării preventive atrage aplicarea

cazului prevăzut în art. art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe calea contestației

la executare putând fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri,

cum este cel referitor la deducerea greșită a arestării preventive, fără a se repune

în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat. în drept,

instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 461 alin. (2) C.

proc. pen., în cazul de la alin. (1) lit. c) al aceluiași text de lege, contestația

se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută.

Față de aceste

dispoziții legale, având în vedere împrejurarea că instanța care a pronunțat hotărârea

ce se execută este Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Prin sentința

penală nr. 487 din 5 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul

P.F. în favoarea Judecătoriei Giurgiu. A constatat conflict negativ de competență

și, în consecință a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului de competență ivit.

A constatat că

petentul a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, specifică dispozițiilor

art. 461 lit. d) C. proc. pen. și nu vreo nelămurire cu privire la hotărârea care

se execută sau vreo împiedicare la executare.

A apreciat că

cererea formulată de către condamnatul P.F. este o contestație la executare întemeiată

pe dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc. pen. A reținut că și în jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul în care, în temeiul prevederilor

Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel, a dispus recunoașterea unei hotărâri penale

străine, transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei și a emis mandatul

de executare, această din urmă instanță nu constituie instanța de executare, în

sensul art. 418 și art. 461 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată

ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Într-un atare caz,

instanța competentă să judece contestația la executare nu este, prin urmare Curtea

de Apel, ci instanța competentă material potrivit legii române să judece. În primă

instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate,

în a cărei circumscripție se află locul de deținere (Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, încheierea nr. 2912 din 08 mai 2006).în același sens, sunt

și considerentele deciziei pronunțate de Înalta Curte în interesul legii nr. 34

din 14 decembrie 2009.

Înalta Curte,

în examinarea conflictului negativ de competență de față constată că, instanța competentă

să soluționeze contestația la executare formulată de contestatorul P.F. este Judecătoria

Giurgiu.

Prin sentința

penală nr. 549 din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut

sentința din 17 decembrie 2010 a instanței Assize, Pafos, a dispus transferarea

condamnatului P.F. în vederea executării pedepsei de 7 ani închisoare într-un penitenciar

din România și a dedus din pedeapsă perioada executată de la 17 decembrie 2010 la

zi.

Potrivit dispozițiilor

art. 121 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, executarea unei hotărâri penale

străine are loc potrivit legii române, iar hotărârile străine recunoscute și executate

în România produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunțate de instanțele române.

În ceea ce privește

conversiunea condamnării, potrivit dispozițiilor art. 146 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004, în cazul schimbării condamnării se aplică procedura prevăzută de legea

română.

În cauza de față,

întrucât contestatorul a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, sunt aplicabile

prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Dispozițiile

art. 461 alin. (1) C. proc. pen. prevăd: „Contestația contra executării hotărârii

penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre

care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane

decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire

cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când

se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori

de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Dispozițiile

art. 461 alin. (2) C. proc. pen. stabilesc o competență alternativă - între instanța

de executare și instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei

circumscripție se află locul de deținere a condamnatului -, în ceea ce privește

contestația întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. a), b) și d) din același

cod și o competență exclusivă a instanței ce a pronunțat hotărârea ce se execută,

în cazul contestației la executare fundamentată pe dispozițiile art. 461 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

În speța de față,

Curtea de Apel București nu reprezintă instanța de executare, ci reprezintă o instanță

specială desemnată prin Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, pentru a recunoaște în România hotărârile pronunțate în străinătate și care

a dispus transferul condamnatului în România pentru continuarea executării pedepsei

într-un penitenciar din țară.

Faza de executare

a hotărârilor penale are ca obiect desăvârșirea activității de realizare a justiției

penale, prin aducerea la înfăptuire a celor decise prin hotărârile penale definitive.

Potrivit art.

418 C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, prima instanță de judecată

și numai în cazul hotărârilor pronunțate în primă instanță de Înalta Curte de Casație

și Justiție, instanța de executare este Tribunalul București sau tribunalul militar

teritorial cu sediu! în București. Deși activitatea de executare a hotărârii penale

se desfășoară potrivit normelor de reglementare proprii fazei de executare, există

însă unele corelații între aceste norme și cele din partea generală a C. proc.

pen.

Instanța de executare,

fiind prima instanță de judecată, determinarea ei se face practic prin aplicarea

regulilor privitoare la competență din partea generală a C. proc. pen., care repartizează

cauzele penale, sub raportul competenței după materie, acelor organe judiciare penale

pe care le consideră potrivite pentru soluționarea lor, iar la repartizarea cauzelor

penale se ține seama de calificarea faptelor săvârșite, fie în raport cu incriminarea

lor tipică, fie în raport cu vreo variantă agravată a incriminării.

În cauză, raportat

la infracțiunile pentru care condamnatul P.F. a fost condamnat - infracțiunea de

viol prev de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., instanța competentă material

în România să judece astfel de infracțiuni în primă instanță este judecătoria, astfel

că instanța de executare și totodată instanța corespunzătoare în grad instanței

de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului

este Judecătoria Giurgiu.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte constată că Judecătoriei Giurgiu este instanța competentă

să soluționeze cauza privind pe contestatorul P.F., instanță căreia i se va trimite

dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe condamnatul P.F. în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Trimite dosarul

acestei instanțe.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 12 februarie 2013.