ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 1492 din 03 august 2012 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Giurgiu. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. A reținut instanța că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată prin sentința din data de 17 decembrie 2010 a instanței din Assize, Pafos, recunoscută în România prin sentința penală nr. 549 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală în Dosarul nr. 8983/2/2011, definitivă prin nerecurare la data de 30 ianuarie 2012, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 08 februarie 2012. S-a reținut că petentul condamnat invocă temeiul de drept prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., respectiv existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Astfel, așa cum s-a conturat frecvent în practica judiciară, deducerea greșită a arestării preventive atrage aplicarea cazului prevăzut în art. art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe calea contestației la executare putând fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greșită a arestării preventive, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat. în drept, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în cazul de la alin. (1) lit. c) al aceluiași text de lege, contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută.

Față de aceste dispoziții legale, având în vedere împrejurarea că instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută este Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe. Prin sentința penală nr. 487 din 5 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul P.F. în favoarea Judecătoriei Giurgiu. A constatat conflict negativ de competență și, în consecință a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență ivit. A constatat că petentul a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, specifică dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc.

pen. și nu vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. A apreciat că cererea formulată de către condamnatul P.F. este o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc. pen. A reținut că și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel, a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei și a emis mandatul de executare, această din urmă instanță nu constituie instanța de executare, în sensul art. 418 și art. 461 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Într-un atare caz, instanța competentă să judece contestația la executare nu este, prin urmare Curtea de Apel, ci instanța competentă material potrivit legii române să judece. În primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, încheierea nr. 2912 din 08 mai 2006).în același sens, sunt și considerentele deciziei pronunțate de Înalta Curte în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009. Înalta Curte, în examinarea conflictului negativ de competență de față constată că, instanța competentă să soluționeze contestația la executare formulată de contestatorul P.F.

este Judecătoria Giurgiu. Prin sentința penală nr. 549 din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut sentința din 17 decembrie 2010 a instanței Assize, Pafos, a dispus transferarea condamnatului P.F. în vederea executării pedepsei de 7 ani închisoare într-un penitenciar din România și a dedus din pedeapsă perioada executată de la 17 decembrie 2010 la zi. Potrivit dispozițiilor art. 121 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române, iar hotărârile străine recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunțate de instanțele române.

În ceea ce privește conversiunea condamnării, potrivit dispozițiilor art. 146 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în cazul schimbării condamnării se aplică procedura prevăzută de legea română. În cauza de față, întrucât contestatorul a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, sunt aplicabile prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Dispozițiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen. prevăd: „Contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. stabilesc o competență alternativă - între instanța de executare și instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului -, în ceea ce privește contestația întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. a), b) și d) din același cod și o competență exclusivă a instanței ce a pronunțat hotărârea ce se execută, în cazul contestației la executare fundamentată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În speța de față, Curtea de Apel București nu reprezintă instanța de executare, ci reprezintă o instanță specială desemnată prin Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, pentru a recunoaște în România hotărârile pronunțate în străinătate și care a dispus transferul condamnatului în România pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din țară.

Faza de executare a hotărârilor penale are ca obiect desăvârșirea activității de realizare a justiției penale, prin aducerea la înfăptuire a celor decise prin hotărârile penale definitive. Potrivit art. 418 C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, prima instanță de judecată și numai în cazul hotărârilor pronunțate în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de executare este Tribunalul București sau tribunalul militar teritorial cu sediu! în București. Deși activitatea de executare a hotărârii penale se desfășoară potrivit normelor de reglementare proprii fazei de executare, există însă unele corelații între aceste norme și cele din partea generală a C. proc.

pen. Instanța de executare, fiind prima instanță de judecată, determinarea ei se face practic prin aplicarea regulilor privitoare la competență din partea generală a C. proc. pen., care repartizează cauzele penale, sub raportul competenței după materie, acelor organe judiciare penale pe care le consideră potrivite pentru soluționarea lor, iar la repartizarea cauzelor penale se ține seama de calificarea faptelor săvârșite, fie în raport cu incriminarea lor tipică, fie în raport cu vreo variantă agravată a incriminării. În cauză, raportat la infracțiunile pentru care condamnatul P.F. a fost condamnat - infracțiunea de viol prev de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., instanța competentă material în România să judece astfel de infracțiuni în primă instanță este judecătoria, astfel că instanța de executare și totodată instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului este Judecătoria Giurgiu.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că Judecătoriei Giurgiu este instanța competentă să soluționeze cauza privind pe contestatorul P.F., instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul P.F. în favoarea Judecătoriei Giurgiu. Trimite dosarul acestei instanțe. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 12 februarie 2013.