ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3670/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3670/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel Iași, Dosar nr. 4060/45/2006, a fost
investită cu soluționarea contestației în anulare formulată de C.D., împotriva Deciziei
penale nr. 21 din 21 februarie 2006 a aceleiași instanțe pronunțată în Dosarul nr.
6923/2005.
La termenul de judecată din 28
septembrie 2010, apărătorul ales al contestatorului, printre altele, a invocat
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385
6
alin.
(2) C. proc. pen. și a art. 385
14
alin. (1) din același cod,
susținându-se că acestea contravin art. 21, art. 53 și art. 20 din Constituția
României.
Apărarea contestatorului, în
dezvoltarea cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituțională în vederea
soluționării excepțiilor invocate, a motivat că textele procedural penale
amintite îngrădesc dreptul persoanei la un acces liber la justiție, la un
proces echitabil, iar privind obligativitatea ascultării, aceasta este limitată
numai la ipotezele neascultării în fond și apel, precum și când instanțele de
fond și apel nu au pronunțat o condamnare.
Prin încheierea dispusă la 28 septembrie
2010, Curtea de Apel Iași a amânat pronunțarea asupra excepțiilor invocate,
pentru data de 5 octombrie 2010 (fila 240 dosar Curtea de Apel Iași).
La 29 septembrie 2010, C.D., prin
avocat M.Ș., apărător ales, a declarat recurs, în cererea declarativă
menționându-se „împotriva încheierii pronunțate în Dosarul nr. 4060/45/2006 la
data de 28 septembrie 2010 prin care s-a respins excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 385
14
alin. (1) și alin.
(1)
1
C. proc. pen.” (fila 2 dosar I.C.C.J., secția penală).
Recursul nu este admisibil pentru
considerentele ce se vor dezvolta.
Potrivit dispozițiilor art. 385
1
alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs, deciziile
pronunțate, ca instanțe de apel, de . curți de apel.
În aceeași ordine de idei alin. (2)
al textului prevede că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu .
decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate
separat cu recurs.
Pe de altă parte, art. 303 alin. (6)
C. proc. pen., text care reglementează suspendarea judecății, când a fost
ridicată o excepție de neconstituționalitate, încheierea este supusă recursului
în termen de 24 de ore de la pronunțare.
În cauză, încheierea recurată nu a
soluționat în vreun mod sau altul (respingere cerere de sesizare a Curții
Constituționale) cererea contestatorului, ci reprezintă o etapă legală de
amânare, de către instanța sesizată, a pronunțării asupra celor dezbătute în
fața sa.
Ca atare, pentru considerentele ce
preced, recursul fiind inadmisibil, în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., calea de atac va fi respinsă ca inadmisibilă.
Conform dispozițiilor art. 192, cu
referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurentul contestator va fi
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată
de contestatorul C.D. împotriva încheierii din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul
nr. 4060/45/2006.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2010.