ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2704/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 5453 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată

și modificată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin

care se solicita anularea efectelor prejudiciabile pe care le-a produs H.G. nr.

735/2010 în perioada cât a fost în vigoare și care continuă să se producă și în

prezent, precum și a Anexei nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011.

Pentru a pronunța această soluție prima

instanță a reținut, în esență, că cele două capete de cerere ale acțiunii formulate

de reclamanți excedează obiectului acțiunii în contencios administrativ, astfel

cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 8 și 9 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304 din C. proc. civ., se arată, în esență, că în mod greșit

și cu încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO, care garantează dreptul fundamental

de acces la jurisdicția unui tribunal independent și imparțial, precum și a

art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, a reținut prima instanță de judecată că

cererile formulate de reclamanți nu pot constitui obiect al acțiunii în contencios

administrativ.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurenți, precum

și cu dispozițiile art. 304

1

din același C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În cauză obiectul acțiunii formulate de

reclamanți, astfel cum a fost exprimat prin cererea modificatoare (dosar fond),

îl constituie „anularea efectelor prejudiciabile pe care le-a produs H.G. nr. 735/2010

în perioada cât a fost în vigoare și care continuă să se producă și în prezent și

a Anexei nr. 3 din O.U.G. nr. 1/2011".

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Persoana vătămată într-un drept

recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral,

nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun

răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța

de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în

parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune

morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel

care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea

în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și

prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru

exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

De asemenea, potrivit prevederilor

art. 18 din același act normativ, „Instanța, soluționând cererea la care se referă

art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ,

să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt

înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă" (alin. (1)) și

„În căzui soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru

daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru"

(alin. (3)).

Rezultă din dispozițiile legale citate

că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ nu poate viza iar instanța

de contencios administrativ nu poate dispune „anularea efectelor prejudiciabile

pe care le-a produs" un act administrativ nelegal.

Ceea ce poate constitui obiect al acțiunii

în contencios administrativ și se poate dispune de către instanța de judecată este,

conform dispozițiilor legale citate, acordarea de „despăgubiri pentru daunele materiale

și morale cauzate" prin actul administrativ a cărui nelegalitate a fost constatată

de către instanță, dacă reclamantul a solicitat acest lucru, ceea ce nu s-a întâmplat

în cauză.

În speță, însă, corect și suficient motivat

- în acord cu dispozițiile legale aplicabile în materie și fără a impieta câtuși

de puțin asupra dreptului reclamanților „de acces la jurisdicția unui tribunal independent

și imparțial" - a reținut prima instanță de judecată că „anularea efectelor

prejudiciabile pe care le-a produs H.G. nr. 735/2010" excedează sferei obiectului

acțiunii în contencios administrativ, astfel cum acesta este reglementat de Legea

nr. 554/2004.

De asemenea, în mod corect și legal a reținut

prima instanță că ordonanțele, în sine sau prevederi ale acestora, nu pot forma

obiectul acțiunilor în contencios administrativ, întrucât nu sunt acte administrative,

ci legi, a căror valabilitate în timp este condiționată de aprobarea Parlamentului.

Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004,

care reprezintă o aplicație a prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție, nu

au aplicabilitate în speță, deoarece privesc posibilitatea de a invoca excepția

de neconstituționalitate a unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță,

odată cu acțiunea principală, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față.

Așadar, acțiunea, astfel cum a fost modificată,

este, și în ce privește capătul de cerere privind anularea Anexei nr. 3 din O.U.G.

nr. 1/2011, inadmisibilă, excedând obiectului acțiunii, astfel cum acesta este reglementat

de art. 9 din Legea nr. 554/2004, care nu poate fi decât „acordarea de despăgubiri

pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative

emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la

emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative"

(alin. (5)).

Pentru considerentele arătate, constatându-se

că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare

prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., instanța de fond făcând o corectă interpretare

și aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, în temeiul art. 312 din același

cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul,

ca nefondat, menținând sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca ne fondat, recursul declarat

de R1, R2, R3, R4, R5, R6, R7, R8, R9, R10, R11, R12, R13, R14, R15, R16, R17, R18,

R19, R20, R21, R22, R23, R24, R25, R26, R27, R28, R29, R30, R31, R32, R33, R34,

R35, R36, R37, R38, R39, R40, R41, R42, R43, R44, R45, R46, R47, R48, R49, R50,

R51, R52, R53, R54, R55, R56, R57, R58, R59, R60, R61, R62, R63, R64, R65, R66,

R67, R68, R69, R70, R71, R72, R73, R74, R75, R76, R77, R78, R79, R80, R81, R82,

R83, R84, R85, R86, R87, R88, R89, R90, R91, R92, R93, R94, R95, R96, R97, R98,

R99, R100, R101, R102, R103, R104, R105, R106, R107, R108, R109, R110, R111, R112,

R113, R114, R115, R116, R117, R118, R119, R120, R121, R122, R123, R124, R125, R126,

R127, R128, R129, R130, R131, R132, R133, R134, R135, R136, R137, R138, R139, R140,

R141, R142, R143, R144, R145, R146, R147, R148, R149, R150, R151, R152, R153, R154,

R155, R156, R157, R158, R159, R160, R161, R162, R163, R164, R165, R166, R167, R168,

R169, R170, R171, R172, R173, R174, R175, R176, R177, R178, R179, R180, R181, R182,

R183, R184, R185, R186, R187, R188, R189, R190, R191, R192, R193, R194, R195, R196,

R197, R198, R199, R200, R201, R202, R203, R204, R205, R206, R207, R208, R209, R210,

R211, R212, R213, R214, R215, R216, R217, R218, R219, R220, R221, R222, R223, R224,

R225, R226, R227, R228, R229, R230, R231, R232, R233, R234, R235, R236, R237, R238,

R239, R240, R241, R242, R243, R244, R245, R246, R247, R248, R249, R250, R251, R252,

R253, R254, R255, R256, R257, R258, R259, R260, R261, R262, R263, R264, R265, R266,

R267, R268, R269, R270, R271, R272, R273, R274, R275, R276, R277, R278, R279, R280,

R281, R282, R283, R284, R285, R286, R287, R288, R289, R290, R291, R292, R293, R294,

R295, R296, R297, R298, R299, R300, R301, R302, R303, R304, R305, R306, R307, R308,

R309, R310, R311, R312, R313, R314, R315, R316, R317, R318, R319, R320, R321, R322,

R323, R324, R325, R326, R327, R328, R329, R330, R331, R332, R333, R334, R335, R336,

R337, R338, R339, R340, R341, R342, R343, R344, R345, R346, R347, R348, R349, R350,

R351, R352, R353, R354, R355, R356, R357, R358, R359, R360, R361, R362, R363, R364,

R365, R366, R367, R368, R369, R370, R371, R372, R373, R374, R375, R376, R377, R378,

R379, R380, R381, R382, R383, R384, R385, R386, R387, R388, R389, R390, R391, R392,

R393, R394, R395, R396, R397, R398, R399, R400, R401 și R402 împotriva sentinței

nr. 5453 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

5 martie 2013.