ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2196/2012

Prin Sentința nr. 104

din 23 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul L.L., în contradictoriu cu

pârâtele Instituția Prefectului Județului Brașov și Casa Județeană de Pensii

Brașov, având ca obiect despăgubire în temeiul Legii nr. 290/2003, reținând, în

esență, următoarele:

Prin acțiune,

reclamantul L.L. a solicitat obligarea instituțiilor pârâte la plata de

despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003, pentru persecuții politice la care a

fost supusă familia sa în perioada de după data de 6 septembrie 1940, în urma

schimbărilor de ordin politic intervenite în România în timpul celui de-al

doilea război mondial.

Printr-o precizare de

acțiune, reclamantul a arătat că, pentru persecuțiile politice suferite, a

primit, pe cale judecătorească, compensații conform prevederilor legale

aplicabile, depunând în copie hotărâri judecătorești prin care i-a fost

recunoscută calitatea de refugiat și i-au fost acordate drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În precizarea de

acțiune reclamantul a arătat că, în urma refugierii, familia sa a rămas fără

locuință, solicitând despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003.

Reclamantul a

susținut că, în anul 2007, a depus o solicitare în acest sens la Prefectura

Brașov, însă nu are nicio dovadă privind înregistrarea unei astfel de cereri.

Pe parcursul

judecării cauzei, reclamantul a susținut că ar fi depus cereri similare la

Primăria Comunei Subcetate, respectiv Primăria Comunei Sărmaș, ambele din

județul Harghita, însă, din răspunsurile furnizate de ambele administrații

locale, nu rezultă existența unor astfel de cereri de acordare de despăgubiri

în temeiul Legii nr. 290/2003.

De asemenea, din

numeroasele corespondențe purtate cu Instituția Prefectului Județului Brașov nu

rezultă că în cursul anului 2007 sau la altă dată reclamantul ar fi depus vreo

cerere de acordare de despăgubiri la Instituția Prefectului Brașov ori la vreo

primărie sau consiliu local unde să fi solicitat calcularea și acordarea de

despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003.

În absența unor

astfel de demersuri prealabile ale reclamantului, care să fie dovedite,

acțiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece instanța de judecată nu

poate proceda la evaluarea unei aplicări directe a prevederilor reparatorii ale

Legii nr. 290/2003 în absența parcurgerii procedurii administrative prevăzute

de legea respectivă.

În situația relevată

de reclamant în precizarea de acțiune, bunurile imobile ce ar fi fost

rechiziționate de noile autorități politico-militare ale anilor de război erau

situate pe raza județului Harghita, astfel că solicitările ar fi trebuit să fie

adresate în scris autorităților locale, după care, în funcție de răspunsul

furnizat de acestea, reclamantul să fi urmat ceilalți pași stabiliți de Legea

nr. 290/2003, etapa învestirii instanței de judecată fiind ulterioară

demersurilor administrative.

Din probatoriul

administrat, rezultă că, în realitate, reclamantul nu a formulat cereri nici la

primăriile pe raza cărora ar fi fost situate bunurile distruse ori sustrase în

urma refugierii familiei sale din cauza războiului și condițiilor politice ale

acelor vremuri.

Ca atare, Curtea de

apel a reținut că nu există probe din care să rezulte că reclamantul ar fi

efectuat demersuri pentru a se prevala de prevederile Legii nr. 290/2003 și

pentru a obține despăgubiri conform acestor dispoziții legale reparatorii.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul L.L., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond

în mod greșit a reținut că nu a urmat procedura legală de acordare a

despăgubirilor solicitate, întrucât a depus cerere scrisă la prefectură în anul

2007 în legătură cu Comuna Sărmaș Subcetate, Județul Harghita, precum și la

Prefectura Brașov.

Examinând cauza prin

prisma criticilor din recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Reclamantul a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care solicită

acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 290/2003 privind acordarea de

despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a

acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul

Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între

România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Conform art. 1, art.

5 și art. 8 din Legea nr. 290/2003:

„Art. 1. - (1)

Cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei,

Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, precum și ca urmare a celui de al

Doilea Război Mondial și a aplicării Tratatului de Pace între România și

Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul

la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea

lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii

forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.

(2) De prevederile

prezentei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora,

până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora,

dacă au la data formulării cererii cetățenia română.

Art. 5. - (1)

Persoanele îndreptățite vor depune cereri proprii, până la data de 1 mai 2007,

la comisiile constituite în cadrul prefecturilor, în temeiul art. 6 din Legea

nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile

trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată.

Cererile trebuie însoțite de acte doveditoare, certificate de autorități, sau

de declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2

martori, de asemenea, autentificate.

(1

1

)

Cererile de despăgubiri respinse prin hotărâri ale comisiilor județene,

respectiv a municipiului București, pentru motivul nedepunerii în termenul

prevăzut de lege, sunt considerate cereri noi, în sensul prezentei legi.

(1

2

) Cererile

cetățenilor români cu domiciliul în străinătate se depun la Comisia

municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(2) Dacă pentru

bunurile aceluiași proprietar sunt mai mulți moștenitori, fiecare dintre

aceștia este obligat să îi menționeze pe ceilalți în cererea formulată. Dacă

moștenitorii domiciliază în județe diferite, aceștia vor trimite cererile la

Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(3) În județele în

care nu au fost constituite comisii, potrivit Legii nr. 9/1998, republicată,

acestea se constituie, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a

prezentei legi, prin ordin al prefectului, iar cele care și-au încetat

activitatea, conform art. 12 din Legea nr. 9/1998, republicată, își reiau activitatea

având ca obiect aplicarea prezentei legi.

(4) Arhivele

Naționale și alte instituții publice care dețin actele solicitate de cei

interesați, de natură să constituie dovezi în sensul alin. (1), sunt obligate

să le elibereze copii conforme, sub sancțiunea legii.

(5) În cererile

adresate Arhivelor Naționale și altor instituții publice, solicitanții vor

preciza toate informațiile, datele sau indiciile necesare obținerii unor acte

doveditoare, în măsura în care le dețin.

(6) Pentru terenurile

forestiere este admisă numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, extrase

de carte funciară, cadastru, registre și alte evidențe ale amenajamentelor

silvice etc., cu dată certă, din perioada respectivă.

Art. 8. - (1) În

vederea soluționării cererilor depuse de persoanele îndreptățite, comisiile

județene, respectiv a municipiului București, constituite în temeiul art. 6 din

Legea nr. 9/1998, republicată, se vor completa pentru aceste cazuri, în termen

de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu câte un reprezentant

și al celorlalte ministere cu atribuții în aplicarea prezentei legi.

Reprezentantul Secției Cadrilater a Asociației Române a Victimelor

Represiunilor Staliniste (ARVIS) nu participă la soluționarea cererilor depuse

de persoanele îndreptățite, potrivit prezentei legi.

(2) Comisiile

județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr.

290/2003 primesc, verifică și rezolvă cererile de atribuire în natură ori

pentru acordare de despăgubiri sau compensații, după caz. Hotărârile privind

recunoașterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/și a compensațiilor se

dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se

adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii

nr. 290/2003, precum și solicitantului.

(2

1

)

Comisiile județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii

nr. 290/2003 au obligația de a convoca petenții sau alte persoane, în vederea

lămuririi unor situații în care există neclarități privind calitatea

succesorală a petentului, dovada refugiului sau a proprietății asupra bunurilor

pentru care se cer despăgubiri ori compensații.

(2

2

)

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 poate solicita acte și relații privind aspectele

înfățișate în contestații atât petenților, cât și oricărei instituții publice.

(3) În termen de 15

zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene,

respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate

face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților -

Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(4) În termen de cel

mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților -

Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va

aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea

Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Hotărârea se comunică

comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii

nr. 290/2003 și solicitanților.

(5) Hotărârile

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi

atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare.

(6) Hotărârile

pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(7) În vederea

soluționării cererilor, comisiile prevăzute la art. 5 pot solicita din oficiu,

cu respectarea legii, acte și informații oricăror instituții publice din țară

sau din străinătate”.

Or, din probatoriul

administrat, Înalta Curte constată că reclamantul nu a făcut dovada că a urmat

procedura administrativă prevăzută de dispozițiile citate din Legea nr.

290/2003, în sensul că nu a învestit autoritățile publice competente cu o

cerere în sensul art. 5 din lege, nu a fost emisă o hotărâre a comisiei

județene competente, conform art. 8 alin. (2) din lege, și nu a fost emisă nici

decizia motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în sensul art.

8 alin. (4) din lege, hotărâre care putea fi contestată în condițiile Legii nr.

554/2004, conform art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003.

Aceeași concluzie se

desprinde și din Adresa nr. 17628 din 9 octombrie 2011 a Instituției

Prefectului Județului Brașov, Adresa nr. 18671 din 6 aprilie 2012 a Casei

Județene de Pensii Brașov, depuse în faza de recurs de către recurent, din

cuprinsul cărora rezultă că reclamantul nu a depus cereri prin care să solicite

acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 290/2003.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

304 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.L. împotriva Sentinței civile nr. 104 din 23 mai 2011 a Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2012.

Procesat de GGC - DG