ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2196/2012

Prin Sentința nr. 104 din 23 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul L.L., în contradictoriu cu pârâtele Instituția Prefectului Județului Brașov și Casa Județeană de Pensii Brașov, având ca obiect despăgubire în temeiul Legii nr. 290/2003, reținând, în esență, următoarele: Prin acțiune, reclamantul L.L. a solicitat obligarea instituțiilor pârâte la plata de despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003, pentru persecuții politice la care a fost supusă familia sa în perioada de după data de 6 septembrie 1940, în urma schimbărilor de ordin politic intervenite în România în timpul celui de-al doilea război mondial.

Printr-o precizare de acțiune, reclamantul a arătat că, pentru persecuțiile politice suferite, a primit, pe cale judecătorească, compensații conform prevederilor legale aplicabile, depunând în copie hotărâri judecătorești prin care i-a fost recunoscută calitatea de refugiat și i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În precizarea de acțiune reclamantul a arătat că, în urma refugierii, familia sa a rămas fără locuință, solicitând despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003. Reclamantul a susținut că, în anul 2007, a depus o solicitare în acest sens la Prefectura Brașov, însă nu are nicio dovadă privind înregistrarea unei astfel de cereri.

Pe parcursul judecării cauzei, reclamantul a susținut că ar fi depus cereri similare la Primăria Comunei Subcetate, respectiv Primăria Comunei Sărmaș, ambele din județul Harghita, însă, din răspunsurile furnizate de ambele administrații locale, nu rezultă existența unor astfel de cereri de acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003. De asemenea, din numeroasele corespondențe purtate cu Instituția Prefectului Județului Brașov nu rezultă că în cursul anului 2007 sau la altă dată reclamantul ar fi depus vreo cerere de acordare de despăgubiri la Instituția Prefectului Brașov ori la vreo primărie sau consiliu local unde să fi solicitat calcularea și acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003.

În absența unor astfel de demersuri prealabile ale reclamantului, care să fie dovedite, acțiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece instanța de judecată nu poate proceda la evaluarea unei aplicări directe a prevederilor reparatorii ale Legii nr. 290/2003 în absența parcurgerii procedurii administrative prevăzute de legea respectivă. În situația relevată de reclamant în precizarea de acțiune, bunurile imobile ce ar fi fost rechiziționate de noile autorități politico-militare ale anilor de război erau situate pe raza județului Harghita, astfel că solicitările ar fi trebuit să fie adresate în scris autorităților locale, după care, în funcție de răspunsul furnizat de acestea, reclamantul să fi urmat ceilalți pași stabiliți de Legea nr. 290/2003, etapa învestirii instanței de judecată fiind ulterioară demersurilor administrative.

Din probatoriul administrat, rezultă că, în realitate, reclamantul nu a formulat cereri nici la primăriile pe raza cărora ar fi fost situate bunurile distruse ori sustrase în urma refugierii familiei sale din cauza războiului și condițiilor politice ale acelor vremuri. Ca atare, Curtea de apel a reținut că nu există probe din care să rezulte că reclamantul ar fi efectuat demersuri pentru a se prevala de prevederile Legii nr. 290/2003 și pentru a obține despăgubiri conform acestor dispoziții legale reparatorii. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul L.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a urmat procedura legală de acordare a despăgubirilor solicitate, întrucât a depus cerere scrisă la prefectură în anul 2007 în legătură cu Comuna Sărmaș Subcetate, Județul Harghita, precum și la Prefectura Brașov. Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care solicită acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Conform art. 1, art. 5 și art. 8 din Legea nr. 290/2003: „Art.

1. - (1) Cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, precum și ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi. (2) De prevederile prezentei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română.

Art. 5. - (1) Persoanele îndreptățite vor depune cereri proprii, până la data de 1 mai 2007, la comisiile constituite în cadrul prefecturilor, în temeiul art. 6 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. Cererile trebuie însoțite de acte doveditoare, certificate de autorități, sau de declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate. (1 1 ) Cererile de despăgubiri respinse prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru motivul nedepunerii în termenul prevăzut de lege, sunt considerate cereri noi, în sensul prezentei legi.

(1 2 ) Cererile cetățenilor români cu domiciliul în străinătate se depun la Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. (2) Dacă pentru bunurile aceluiași proprietar sunt mai mulți moștenitori, fiecare dintre aceștia este obligat să îi menționeze pe ceilalți în cererea formulată. Dacă moștenitorii domiciliază în județe diferite, aceștia vor trimite cererile la Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. (3) În județele în care nu au fost constituite comisii, potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, acestea se constituie, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al prefectului, iar cele care și-au încetat activitatea, conform art. 12 din Legea nr. 9/1998, republicată, își reiau activitatea având ca obiect aplicarea prezentei legi.

(4) Arhivele Naționale și alte instituții publice care dețin actele solicitate de cei interesați, de natură să constituie dovezi în sensul alin. (1), sunt obligate să le elibereze copii conforme, sub sancțiunea legii. (5) În cererile adresate Arhivelor Naționale și altor instituții publice, solicitanții vor preciza toate informațiile, datele sau indiciile necesare obținerii unor acte doveditoare, în măsura în care le dețin. (6) Pentru terenurile forestiere este admisă numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, extrase de carte funciară, cadastru, registre și alte evidențe ale amenajamentelor silvice etc., cu dată certă, din perioada respectivă.

Art. 8. - (1) În vederea soluționării cererilor depuse de persoanele îndreptățite, comisiile județene, respectiv a municipiului București, constituite în temeiul art. 6 din Legea nr. 9/1998, republicată, se vor completa pentru aceste cazuri, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu câte un reprezentant și al celorlalte ministere cu atribuții în aplicarea prezentei legi. Reprezentantul Secției Cadrilater a Asociației Române a Victimelor Represiunilor Staliniste (ARVIS) nu participă la soluționarea cererilor depuse de persoanele îndreptățite, potrivit prezentei legi. (2) Comisiile județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 primesc, verifică și rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensații, după caz.

Hotărârile privind recunoașterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/și a compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum și solicitantului. (2 1 ) Comisiile județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 au obligația de a convoca petenții sau alte persoane, în vederea lămuririi unor situații în care există neclarități privind calitatea succesorală a petentului, dovada refugiului sau a proprietății asupra bunurilor pentru care se cer despăgubiri ori compensații.

(2 2 ) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate solicita acte și relații privind aspectele înfățișate în contestații atât petenților, cât și oricărei instituții publice. (3) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. (4) În termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Hotărârea se comunică comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și solicitanților. (5) Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. (6) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. (7) În vederea soluționării cererilor, comisiile prevăzute la art. 5 pot solicita din oficiu, cu respectarea legii, acte și informații oricăror instituții publice din țară sau din străinătate”.

Or, din probatoriul administrat, Înalta Curte constată că reclamantul nu a făcut dovada că a urmat procedura administrativă prevăzută de dispozițiile citate din Legea nr. 290/2003, în sensul că nu a învestit autoritățile publice competente cu o cerere în sensul art. 5 din lege, nu a fost emisă o hotărâre a comisiei județene competente, conform art. 8 alin. (2) din lege, și nu a fost emisă nici decizia motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în sensul art. 8 alin. (4) din lege, hotărâre care putea fi contestată în condițiile Legii nr. 554/2004, conform art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003.

Aceeași concluzie se desprinde și din Adresa nr. 17628 din 9 octombrie 2011 a Instituției Prefectului Județului Brașov, Adresa nr. 18671 din 6 aprilie 2012 a Casei Județene de Pensii Brașov, depuse în faza de recurs de către recurent, din cuprinsul cărora rezultă că reclamantul nu a depus cereri prin care să solicite acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 290/2003. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.L. împotriva Sentinței civile nr. 104 din 23 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012. Procesat de GGC - DG