ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3867/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 203 din 21 octombrie 2011,

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta R.I., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Brașov.

A constatat calitatea

acesteia de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în condițiile art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 noiembrie

1943 - 6 martie 1945.

A obligat pârâta la

acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 1 aprilie 2011 și a

respins restul pretențiilor formulate.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Brașov a reținut că la data de 15 martie 2011,

reclamanta a înregistrat la Casa Județeană de Pensii Brașov, sub nr. 6548 o

cerere prin care a revenit asupra cererii sale din 31 martie 2005, prin care a

solicitat stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cerere

respinsă prin Hotărârea nr. 4181/2005.

Reclamanta a arătat

în această cerere că motivul formulării este acela că legislația în vigoare îi

conferă dreptul de refugiat prin nașterea sa în localitatea de refugiu a

părinților săi.

Pârâta Casa Județeană

de Pensii Brașov a răspuns la această cerere prin adresa nr. 9054 din 20 mai

2004 comunicând reclamantei că prin Hotărârea nr. 4181/2005, Comisia pentru

Aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea sa de stabilire a calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut după refugiul părinților

nefiind supusă niciunui act de persecuție pe motive etnice.

Ca urmare, deși o

cerere având același obiect a fost soluționată de pârâta Casa Județeană de

Pensii Brașov în 2005 printr-o hotărâre a Comisiei de Aplicare a Legii nr.

189/00, reclamanta a revenit cu o nouă cerere în anul 2011, cerere la care

pârâta i-a răspuns făcând referire la modul de soluționare a primei cereri.

La dosarul cauzei nu

există vreo dovadă în sensul că reclamanta ar fi atacat în contencios

administrativ Hotărârea Casei Județene de Pensii Brașov din 2005, însă pârâta a

analizat pe fond cererea reclamantei, manifestându-și refuzul de a-i acorda

acesteia drepturile solicitate.

Prima instanță a

reținut că Hotărârea nr. 4181/2005 a Casei Județene de Pensii Brașov, chiar

dacă nu a fost atacată în contencios administrativ nu poate reprezenta o

piedică în exercitarea dreptului material al reclamantei de a formula o nouă

cerere cu același obiect, cerere ce se impunea a fi analizată în lumina noilor

interpretări ale dispozițiilor legale în materie și cu respectarea Convenției

Europene a Drepturilor Omului.

Reclamanta solicită

să se recunoască dreptul său de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în calitate

de refugiat.

Dispozițiile art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000 prevăd încadrarea în categoria persoanelor care

au avut de suferit persecuții din motive etnice, și a persoanelor refugiate.

Actele depuse atât ca

anexă la cererea adresată Casei Județene de Pensii Brașov, cât și la dosar,

dovedesc faptul că reclamanta s-a născut la data de 6 noiembrie 1943, în localitatea

Dărmănești, județul Dâmbovița, iar declarațiile de martori și înscrisul

provenit de la Arhivele Statului demonstrează că părinții acesteia s-au

refugiat în acea localitate, în toamna anului 1940, după Dictatul de la Cerna,

din localitatea Cernatu de Jos, județul Treiscaune unde nu s-au mai întors.

Această stare de fapt

nu a fost contestată de pârâtă care aceasta respingând cererea întrucât, în

condițiile în care părinții s-au refugiat în toamna anului 1940, reclamanta nu

face dovada refugiului.

Prin Legea nr.

189/2000 de aprobare a O.G. nr. 105/1999, s-a urmărit acordarea drepturilor

compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice.

Prin urmare, situația

copiilor care s-au născut în perioada în care părinții s-au refugiat ca urmare

a unor persecuții etnice, este identică cu cea a părinților suferind toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din acest refugiu.

Totodată, s-a

constatat, din analiza Legii nr. 189/2000, că nu se exclude în vreun fel

aplicarea acesteia și pentru copii născuți în refugiu.

Față de această stare

de fapt, instanța a constatat că și reclamanta are calitatea de refugiat pentru

perioada cuprinsă între data nașterii, 6 noiembrie 1943 și data de 6 martie

1945, neexistând niciun motiv care să justifice aplicarea unui tratament

discriminatoriu între membrii aceleiași familii.

Casa Județeană de Pensii Brașov

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii

Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304

pct. 8 și 9 din C. proc. civ.

În dezvoltarea căii

de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a interpretat în mod

greșit actul dedus judecății, pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a

legii, atât în ceea ce privește stabilirea calității reclamantei de persecutat

din motive etnice, cât și în ceea ce privește data acordării drepturilor.

În esență, recurenta

a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a acordat reclamantei calitatea de

refugiat pe motivul că aceasta s-a născut în localitatea unde și-au stabilit

domiciliul părinții acesteia după refugiere, în opinia recurentei o asemenea

interpretare excede cadrului legal.

Statutul de persoană

refugiată nu se poate transfera asupra copiilor născuți după refugiul

părinților, întrucât acest statut este strâns legat de persoana titularului și

nu poate fi valorificat de urmașii acestuia.

Prin urmare,

criteriul avut în vedere de instanță și care se bazează pe prevederile art. 13

din Decretul nr. 31/1954 și art. 100 din C. fam. nu este adecvat prezentei

cauze. La momentul refugierii, reclamanta nu era născută și nici concepută,

astfel că nu are calitatea de persoană refugiată și nu poate fi beneficiar al Legii

nr. 189/2000.

În optica recurentei,

nu se poate pune semnul egalității între copilul conceput în timpul refugiului

și cel conceput după refugiu, astfel că raționamentul instanței de fond în

sensul aplicării unui tratament nediscriminatoriu celor născuți în refugiu este

total greșit.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 și art.

304

1

din C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

și de drept relevante

În speță, ceea ce

contestă recurenta-pârâtă este acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999,

persoanelor născute în refugiul părinților, însă Înalta Curte apreciază ca

nefondate criticile formulate în acest sens.

În mod constant, în

practica Instanței Supreme s-a reținut că, din interpretarea teleologică a

prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor

drepturi reparatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de

regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, iar

copiii născuți în perioada de refugiu a părinților au suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a

refugiului determinat de persecuțiile din motive etnice exercitate în

localitatea de domiciliu.

Interpretarea corectă

pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute

de Curtea Constituțională în Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005.

Astfel, Curtea

Constituțională a reținut că "stabilirea drepturilor ce se acordă cu

caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice. .. Toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o

persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție

prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii,

de competența exclusivă a instanței judecătorești".

A admite teza

recurentei-pârâte ar însemna acceptarea aplicării unui tratament

discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, în

speță, aceea de refugiu.

Înalta Curte

amintește faptul că situația juridică a copiilor minori este identică cu aceea

a părinților, având în vedere și prevederile art. 100 din C. fam., text

potrivit căruia copilul minor locuiește la părinții săi.

În continuarea

argumentelor care justifică acordarea drepturilor copiilor născuți în timpul

refugiului părinților, se circumscriu și prevederile art. 7 din Decretul nr.

31/1954, potrivit cu care, drepturile copilului sunt recunoscute, de la concepțiune,

însă numai dacă el se naște viu.

În speța de față,

reclamanta s-a născut la data de 6 noiembrie 1943, în perioada refugiului, așa

încât situația părinților săi, de persoane refugiate, persecutate din motive

etnice, se extinde și asupra acesteia, pentru că nu ar fi putut avea o altă

situație decât cea a părinților săi care și-au schimbat domiciliul în altă

localitate, din motive etnice.

Pe cale de

consecință, față de cele arătate, atâta timp cât este necontestat faptul că s-a

făcut dovada, cu acte oficiale, că părinții reclamantei s-au refugiat în

localitatea Dărmănești, județul Dâmbovița, în toamna anului 1940, după Dictatul

de la Cerna, din localitatea Cernatu de Jos, județul Treiscaune, unde nu s-au

mai întors, rezultă că reclamanta se încadrează în ipoteza reglementată de art.

1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare, având dreptul de a i se

acorda drepturile reparatorii legale pe perioada cuprinsă între data de 6

noiembrie 1943 - 6 martie 1945.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva Sentinței nr. 203 din 21

octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AS