ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1827/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu Comisariatul General al Gărzii Financiare, suspendarea executării art. 2 al Deciziei nr. 1500 din 5 octombrie 2011 emisă de pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin acest articol s-a dispus mutarea sa temporară, pe o durata de 6 luni, de la Garda Financiară - Secția Județeană Arad la Garda Financiară - Secția Județeană Bihor. A mai precizat reclamantul că a solicitat suspendarea executării acestui ordin de detașare, întrucât în lungul șir de procese pe care le-a purtat cu autoritatea pârâtă vizând desființarea postului său, demersuri câștigate în justiție, de fiecare dată pârâta în loc să se conformeze dispozițiilor instanței a emis un nou act administrativ prin care să evite punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

Astfel, după ce Decizia nr. 35 din 22 iulie 2011 emisă de Comisarul Șef al Gărzii Financiare Brăila prin care a fost eliberat din funcție a fost suspendată prin Decizia irevocabilă a Curții de Apel Galați din 15 septembrie 2011, prin Decizia nr. 1269 din 4 august 2011 a fost revocată eliberarea sa din funcție și mutarea sa la Garda Financiară Arad. Executarea acestei decizii a fost de asemenea suspendată prin Sentința nr. 242 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați. Cu toate acestea, în loc să fie reintegrat la Garda Financiară Brăila, reclamantul a primit o nouă decizie, de această dată de mutare pe o durată de 6 luni la Garda Financiară Bihor. În argumentarea cazului bine justificat, reclamantul a susținut că își are domiciliul și familia în mun.

Brăila, astfel încât mutarea sa la o instituție aflată la 700 Km constituie un abuz, fiind dată numai în scopul de a nu transpune în executare repetatele hotărâri. A opinat reclamantul că decizia de mutare nu este motivată, ea fiind emisă în mod vădit discreționar. În plus, după ce a fost mutat la Arad iar dispoziția a fost suspendată, autoritatea pârâtă, la mai puțin de o lună, a dispus o nouă mutare, de data aceasta în jud. Bihor. În ce privește cea de-a doua condiție și anume paguba iminentă, reclamantul a arătat că mutarea sa efectivă ar cauza climatului familial, în condițiile în care are un copil de 7 ani și soția bolnavă. Or, lipsa suportului său fizic, intelectual și afectiv pot constitui pentru sine și pentru familia sa o pagubă iminentă, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 340 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare, instanța dispunând suspendarea efectelor articolului 2 din Decizia nr. 1500 din 5 octombrie 2011 emisă de autoritatea pârâtă Comisariatul General al Gărzii Financiare București, până la soluționarea pe fond a cauzei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada existenței condițiilor impuse de Legea nr. 554/2004, respectiv a cazului bine justificat și a pagubei iminente. S-a reținut că actul atacat de reclamant este unul cu caracter administrativ individual ce este apt a produce efecte juridice în planul relațiilor de serviciu pe care acesta le are cu autoritatea pârâtă.

De asemenea, prin actul respectiv, reclamantul a fost mutat într-o altă localitatea decât aceea de domiciliu, la o distantă care exclude posibilitatea de a-și vizita familia chiar și săptămânal, atare consecințe fiind apreciate de natură a modifica substanțial raporturile de serviciu ale acestuia sau, chiar de a-1 pune în imposibilitatea de a le continua. Au fost apreciate justificate și susținerile reclamantului privitoare la paguba iminentă, atâta vreme cât continuarea raporturilor de serviciu ar fi dificilă în condițiile în care legăturile sale de familie riscă a se pierde, fiind lipsit de posibilitatea de a veghea la creșterea și educarea copilului său de vârstă școlară. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Garda Financiară Comisariatul General, susținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, se arată, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, condiții cerute pentru suspendarea actului administrativ. Astfel, mutarea reclamantului într-o altă localitate decât în cea de domiciliu s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999, aceasta fiind o măsură de modificare a raporturilor de serviciu prevăzută de art. 87 alin. 2 lit. b) din legea menționată. Se precizează că această măsură a fost dispusă temporar, fiind justificată de interesul instituției publice la care a fost mutat funcționarul public, menținându-se funcția avută de reclamant și urmând să se acorde drepturile bănești prevăzute la art. 90 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 2 lit. p), prin caz bine justificat se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. În acest sens, instanța de fond a constatat în mod corect că reprezintă astfel de împrejurări prin existența în cuprinsul actului administrativ a unei motivări în fapt a măsurii dispuse de pârât corelată cu dispunerea măsurii de mutare a reclamantului concomitent cu demersurile efectuate de acesta pentru reintegrarea în funcția avută la Garda Financiară Brăila, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile - decizia nr. 1269 din 4 august 2011 a Curții de Apel Galați.

În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta este definită de art. 2 lit. ș) ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”. În speță, s-a reținut în mod corect, de către prima instanță, că un prejudiciu material viitor și previzibil îl reprezintă efectuarea unor cheltuieli suplimentare determinate de mutarea într-o localitate îndepărtată de cea de domiciliu, separat sau împreună cu familia, cheltuieli a căror acoperire este limitată potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Față de considerentele menționate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinței nr. 340 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG