ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1827/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1827/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul C.G. a solicitat, în
contradictoriu cu Comisariatul General al Gărzii Financiare, suspendarea
executării art. 2 al Deciziei nr. 1500 din 5 octombrie 2011 emisă de pârâtă.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că prin acest articol s-a dispus mutarea sa
temporară, pe o durata de 6 luni, de la Garda Financiară - Secția Județeană
Arad la Garda Financiară - Secția Județeană Bihor.
A mai precizat
reclamantul că a solicitat suspendarea executării acestui ordin de detașare,
întrucât în lungul șir de procese pe care le-a purtat cu autoritatea pârâtă
vizând desființarea postului său, demersuri câștigate în justiție, de fiecare
dată pârâta în loc să se conformeze dispozițiilor instanței a emis un nou act
administrativ prin care să evite punerea în executare a hotărârilor
judecătorești.
Astfel, după ce
Decizia nr. 35 din 22 iulie 2011 emisă de Comisarul Șef al Gărzii Financiare
Brăila prin care a fost eliberat din funcție a fost suspendată prin Decizia
irevocabilă a Curții de Apel Galați din 15 septembrie 2011, prin Decizia nr.
1269 din 4 august 2011 a fost revocată eliberarea sa din funcție și mutarea sa
la Garda Financiară Arad. Executarea acestei decizii a fost de asemenea
suspendată prin Sentința nr. 242 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de
Apel Galați.
Cu toate acestea, în
loc să fie reintegrat la Garda Financiară Brăila, reclamantul a primit o nouă
decizie, de această dată de mutare pe o durată de 6 luni la Garda Financiară
Bihor.
În argumentarea
cazului bine justificat, reclamantul a susținut că își are domiciliul și
familia în mun. Brăila, astfel încât mutarea sa la o instituție aflată la 700
Km constituie un abuz, fiind dată numai în scopul de a nu transpune în
executare repetatele hotărâri.
A opinat reclamantul
că decizia de mutare nu este motivată, ea fiind emisă în mod vădit
discreționar. În plus, după ce a fost mutat la Arad iar dispoziția a fost
suspendată, autoritatea pârâtă, la mai puțin de o lună, a dispus o nouă mutare,
de data aceasta în jud. Bihor.
În ce privește cea
de-a doua condiție și anume paguba iminentă, reclamantul a arătat că mutarea sa
efectivă ar cauza climatului familial, în condițiile în care are un copil de 7
ani și soția bolnavă. Or, lipsa suportului său fizic, intelectual și afectiv
pot constitui pentru sine și pentru familia sa o pagubă iminentă, în sensul
art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentința nr. 340
din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios
administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare, instanța
dispunând suspendarea efectelor articolului 2 din Decizia nr. 1500 din 5
octombrie 2011 emisă de autoritatea pârâtă Comisariatul General al Gărzii
Financiare București, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada
existenței condițiilor impuse de Legea nr. 554/2004, respectiv a cazului bine
justificat și a pagubei iminente.
S-a reținut că actul
atacat de reclamant este unul cu caracter administrativ individual ce este apt
a produce efecte juridice în planul relațiilor de serviciu pe care acesta le
are cu autoritatea pârâtă.
De asemenea, prin
actul respectiv, reclamantul a fost mutat într-o altă localitatea decât aceea
de domiciliu, la o distantă care exclude posibilitatea de a-și vizita familia
chiar și săptămânal, atare consecințe fiind apreciate de natură a modifica
substanțial raporturile de serviciu ale acestuia sau, chiar de a-1 pune în
imposibilitatea de a le continua.
Au fost apreciate
justificate și susținerile reclamantului privitoare la paguba iminentă, atâta
vreme cât continuarea raporturilor de serviciu ar fi dificilă în condițiile în
care legăturile sale de familie riscă a se pierde, fiind lipsit de
posibilitatea de a veghea la creșterea și educarea copilului său de vârstă
școlară.
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs pârâta Garda Financiară Comisariatul General,
susținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii - motiv
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea
acestui motiv de recurs, se arată, în speță, nu sunt întrunite condițiile
prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine
justificat și paguba iminentă, condiții cerute pentru suspendarea actului
administrativ.
Astfel, mutarea
reclamantului într-o altă localitate decât în cea de domiciliu s-a făcut cu
respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999, aceasta fiind o măsură de
modificare a raporturilor de serviciu prevăzută de art. 87 alin. 2 lit. b) din
legea menționată. Se precizează că această măsură a fost dispusă temporar,
fiind justificată de interesul instituției publice la care a fost mutat
funcționarul public, menținându-se funcția avută de reclamant și urmând să se
acorde drepturile bănești prevăzute la art. 90 alin. (3) din Legea nr. 188/1999
privind statutul funcționarului public.
Analizând actele și
lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte
constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 2 lit.
p), prin caz bine justificat se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt
și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința
legalității actului administrativ”. În acest sens, instanța de fond a constatat
în mod corect că reprezintă astfel de împrejurări prin existența în cuprinsul
actului administrativ a unei motivări în fapt a măsurii dispuse de pârât
corelată cu dispunerea măsurii de mutare a reclamantului concomitent cu
demersurile efectuate de acesta pentru reintegrarea în funcția avută la Garda
Financiară Brăila, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile - decizia
nr. 1269 din 4 august 2011 a Curții de Apel Galați.
În ceea ce privește
paguba iminentă, aceasta este definită de art. 2 lit. ș) ca fiind „prejudiciul
material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a
funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”. În speță, s-a
reținut în mod corect, de către prima instanță, că un prejudiciu material
viitor și previzibil îl reprezintă efectuarea unor cheltuieli suplimentare
determinate de mutarea într-o localitate îndepărtată de cea de domiciliu,
separat sau împreună cu familia, cheltuieli a căror acoperire este limitată
potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Față de
considerentele menționate, constatând că hotărârea instanței de fond este
legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinței nr. 340
din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 aprilie 2012.
Procesat de GGC - DG