ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1721/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13 aprilie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul T.L.D. a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1966, de către Secția Regională Orșova, Direcția Regională Banat, "pentru încadrarea informativă a elevilor de la Liceul "Ș.P." din Orșova." Potrivit Raportului privind modul în care s-a desfășurat recrutarea, pârâtul a preluat numele conspirativ "C.N.". Reclamantul a opinat că în cauza sunt întrunite cerințele prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității. A mai arătat reclamantul că informațiile furnizate de pârât au fost exploatate informativ în dosarele persoanelor semnalate, iar activitatea pârâtului a fost apreciată pozitiv de ofițeri, fiind recompensat bănește. Reclamantul a mai arătat că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația universală a drepturilor omului; dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația universală a drepturilor omului.

Prin Sentința nr. 5241 din 21 decembrie 2010, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență că Notele informative ale pârâtului au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informații către organele de securitate expunând persoanele în cauză, unor consecințe negative pentru ei, vizând îngrădirea următoarelor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, consacrate legislativ: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația universală a drepturilor omului; dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația universală a drepturilor omului.

De altfel s-a mai reținut că pentru activitatea sa, pârâtul a și fost recompensat de organul de securitate, primind diverse sume de bani, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei, semnate olograf de către acesta cu numele real. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul T.L.D. În conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile art. 301 teza I C. proc. civ. și anume 15 zile de la comunicarea hotărârii. Din actele dosarului rezultă că pârâtul a formulat o simplă declarație de recurs la data de 21 iunie 2011 motivele de recurs nefiind depuse la dosar.

Dar așa cum prevăd și dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispozițiilor alin. (2) ale aceluiași articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de T.L.D. împotriva Sentinței nr. 5241 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2012. Procesat de GGC - DG