ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1632/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, reclamanta SC ”M.E.” SRL a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, suspendarea executării

Deciziei de impunere din 29 iulie 2011, emisă de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Timiș - Activitatea de Inspecție Fiscală, a Raportului de

inspecție fiscală din 29 iulie 2011, emis de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Timiș - Activitatea de Inspecție Fiscală și a Procesului-verbal

de control financiar înregistrat în R.U.C. al societății, până la pronunțarea

instanței de fond.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a expus situația de fapt potrivit căreia, în urma

controlului efectuat de organele fiscale, prin Procesul-verbal de control

financiar s-a stabilit în sarcina societății, în urma ajustării prețului de

livrare, o producție minieră suplimentară de 1.080.094,13 RON și în consecință,

o redevență minieră suplimentară în sumă de 108,009,59 RON și majorări de

întârziere aferente în sumă de 88.819 RON. Ca urmare a controlului financiar și

a concluziilor acestuia, s-a dispus efectuarea unei inspecții fiscale la

societatea reclamantă, care a fost finalizată prin emiterea Raportului de

inspecție fiscală din 29 iulie 2011 și a Deciziei de impunere din 29 iulie

2011, stabilindu-se următoarele obligații fiscale suplimentare: redevența

minieră suplimentară în sumă de 108.009,59 RON și majorări de întârziere

aferente în sumă de 88.819 RON; impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă

de 103.803 RON și majorări aferente în sumă de 83.827 RON; TVA colectată

suplimentar în sumă de 220.794 RON și majorări de întârziere aferente în sumă

de 177,308 RON.

Reclamanta a susținut

că îndeplinește cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât a efectuat

procedura prealabilă înregistrată la pârâtă sub nr. 40821/23 august 2011,

există serioase îndoieli cu privire la legalitatea actului contestat, iar, prin

executarea silită demarată de către instituția pârâtă, se creează societății o

perturbare semnificativă a activității și un prejudiciu iminent și

irecuperabil, prin imposibilitatea de a mai desfășura activitatea.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu sunt îndeplinite

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția cazului bine

justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente.

Prin Sentința civilă

nr. 459 din 18 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC „M.E.” SRL

Timișoara în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Timiș și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală din 29

iulie 2011, a Raportului de Inspecție Fiscală din 29 iulie 2011 și a

Procesului-verbal de control financiar încheiate de pârâtă, până la pronunțarea

instanței de fond, cu privire la suma de 765.148 RON stabilită pe seama

reclamantei.

Analizând

dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14 și art. 2 alin. (1)

lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că sunt

îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat, a pagubei iminente și

a efectuării procedurii prealabile.

Cazul bine

justificat, a reținut instanța de fond, este susținut în cererea reclamantei

prin invocarea unor încălcări ale legislației fiscale, respectiv dispozițiile

art. 11 alin. (2) din C. fisc. și ale pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 privind

Normele de aplicare ale Codului Fiscal.

Referitor la cerința

pagubei iminente, prima instanță a reținut că actul dedus judecății este unul

de impunere fiscală, executoriu prin natura sa potrivit dispozițiilor C. proc.

fisc., iar iminența producerii unei pagube este demonstrată de pornirea executării

silite față de reclamantă.

În considerarea

faptului că acquis-ul comunitar a devenit parte a ordinii juridice interne și

prin raportare la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene,

instanța de fond a apreciat că, fiind sesizată cu o cerere de suspendare a

executării unui act administrativ individual și analizând îndeplinirea

condițiilor legale pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de

nelegalitate, are obligația să facă și aplicarea principiului

proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare

rezultat posibil.

Totodată, la

pronunțarea soluției, Curtea a avut în vedere și Recomandarea nr. R(89)8 din 13

septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei,

potrivit căreia executarea imediată și integrală a actelor administrative

contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe,

cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca

fiind de evitat în măsura posibilului.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Timiș, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată în motivele

de recurs că în mod greșit și nelegal instanța de fond a apreciat că sunt

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 atât în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate cât și

în ceea ce privește existența unei pagubei iminente.

În ceea ce privește

prima condiție cea a existenței unui caz bine justificat, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta arată

că în cauză nu există împrejurări de fapt și de drept de natură a infirma puternic

prezumția de legalitate a actelor administrative a căror suspendare se

solicită, neputând fi reținute simple afirmații ale reclamantei-intimate din

cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește a

doua condiție se apreciază că nu a fost probată de reclamantă în ceea ce

privește efectele pe care le-ar avea punerea în executare a deciziei de

impunere.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de

suspendare.

La dosar

intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a invocat în principal

excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Pe excepția nulității

recursului Curtea o va respinge în cauză nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 306 C. proc. civ.

Motivele de recurs

invocate au fost încadrate corect de recurentă în dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în sensul neîndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și fiind

posibil a se exercita controlul de legalitate prin intermediul căii de atac.

În consecință va

respinge excepția nulității recursului.

Pe recursul declarat,

în raport de motivul invocat aplicarea greșită a legii, Curtea îl apreciază

pentru următoarele considerente ca fondat în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În mod greșit

instanța de fond a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția existenței

unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t)

din Legea nr. 554/2004, în sensul existenței unor împrejurări de fapt și de

drept de natură a infirma vădit prezumția de legalitate a actelor

administrative contestate. Prin sentința recurată au fost preluate automat

susținerile reclamantei-intimate privind încălcarea unor norme privind

inspecția fiscală din codul fiscal, fără a se arăta în ce constau aceste

încălcări și în ce mod au determinat îndoiala serioasă în privința legalității

actului administrativ.

Pe de altă parte,

Curtea apreciază că modalitatea de calcul a prețului de livrare este o problemă

de fond și care nu poate fi verificată în cadrul prevăzut de dispozițiile art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește a

doua condiție, Curtea apreciază că în cauză cele două condiții prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite în mod cumulativ

și în condițiile în care nu este îndeplinită în opinia Curții este inutilă

verificarea îndeplinirii celei de a doua condiție privind existența unei pagube

iminente, care a fost verificată de instanța de fond numai sub aspectul

cuantumului sumei contestate.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite

recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii de

suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Admite recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Timiș împotriva

Sentinței civile nr. 459 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 martie 2012.

Procesat de GGC - AS