ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1632/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta SC ”M.E.” SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, suspendarea executării Deciziei de impunere din 29 iulie 2011, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Timiș - Activitatea de Inspecție Fiscală, a Raportului de inspecție fiscală din 29 iulie 2011, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Timiș - Activitatea de Inspecție Fiscală și a Procesului-verbal de control financiar înregistrat în R.U.C. al societății, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii, reclamanta a expus situația de fapt potrivit căreia, în urma controlului efectuat de organele fiscale, prin Procesul-verbal de control financiar s-a stabilit în sarcina societății, în urma ajustării prețului de livrare, o producție minieră suplimentară de 1.080.094,13 RON și în consecință, o redevență minieră suplimentară în sumă de 108,009,59 RON și majorări de întârziere aferente în sumă de 88.819 RON.

Ca urmare a controlului financiar și a concluziilor acestuia, s-a dispus efectuarea unei inspecții fiscale la societatea reclamantă, care a fost finalizată prin emiterea Raportului de inspecție fiscală din 29 iulie 2011 și a Deciziei de impunere din 29 iulie 2011, stabilindu-se următoarele obligații fiscale suplimentare: redevența minieră suplimentară în sumă de 108.009,59 RON și majorări de întârziere aferente în sumă de 88.819 RON; impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 103.803 RON și majorări aferente în sumă de 83.827 RON; TVA colectată suplimentar în sumă de 220.794 RON și majorări de întârziere aferente în sumă de 177,308 RON.

Reclamanta a susținut că îndeplinește cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât a efectuat procedura prealabilă înregistrată la pârâtă sub nr. 40821/23 august 2011, există serioase îndoieli cu privire la legalitatea actului contestat, iar, prin executarea silită demarată de către instituția pârâtă, se creează societății o perturbare semnificativă a activității și un prejudiciu iminent și irecuperabil, prin imposibilitatea de a mai desfășura activitatea. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția cazului bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente.

Prin Sentința civilă nr. 459 din 18 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC „M.E.” SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală din 29 iulie 2011, a Raportului de Inspecție Fiscală din 29 iulie 2011 și a Procesului-verbal de control financiar încheiate de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond, cu privire la suma de 765.148 RON stabilită pe seama reclamantei. Analizând dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14 și art. 2 alin. (1) lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat, a pagubei iminente și a efectuării procedurii prealabile.

Cazul bine justificat, a reținut instanța de fond, este susținut în cererea reclamantei prin invocarea unor încălcări ale legislației fiscale, respectiv dispozițiile art. 11 alin. (2) din C. fisc. și ale pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare ale Codului Fiscal. Referitor la cerința pagubei iminente, prima instanță a reținut că actul dedus judecății este unul de impunere fiscală, executoriu prin natura sa potrivit dispozițiilor C. proc. fisc., iar iminența producerii unei pagube este demonstrată de pornirea executării silite față de reclamantă.

În considerarea faptului că acquis-ul comunitar a devenit parte a ordinii juridice interne și prin raportare la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, instanța de fond a apreciat că, fiind sesizată cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ individual și analizând îndeplinirea condițiilor legale pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de nelegalitate, are obligația să facă și aplicarea principiului proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare rezultat posibil.

Totodată, la pronunțarea soluției, Curtea a avut în vedere și Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, potrivit căreia executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Timiș, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată în motivele de recurs că în mod greșit și nelegal instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate cât și în ceea ce privește existența unei pagubei iminente.

În ceea ce privește prima condiție cea a existenței unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta arată că în cauză nu există împrejurări de fapt și de drept de natură a infirma puternic prezumția de legalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită, neputând fi reținute simple afirmații ale reclamantei-intimate din cuprinsul cererii de chemare în judecată. În ceea ce privește a doua condiție se apreciază că nu a fost probată de reclamantă în ceea ce privește efectele pe care le-ar avea punerea în executare a deciziei de impunere. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Pe excepția nulității recursului Curtea o va respinge în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 306 C. proc. civ. Motivele de recurs invocate au fost încadrate corect de recurentă în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în sensul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și fiind posibil a se exercita controlul de legalitate prin intermediul căii de atac. În consecință va respinge excepția nulității recursului. Pe recursul declarat, în raport de motivul invocat aplicarea greșită a legii, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul existenței unor împrejurări de fapt și de drept de natură a infirma vădit prezumția de legalitate a actelor administrative contestate. Prin sentința recurată au fost preluate automat susținerile reclamantei-intimate privind încălcarea unor norme privind inspecția fiscală din codul fiscal, fără a se arăta în ce constau aceste încălcări și în ce mod au determinat îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ. Pe de altă parte, Curtea apreciază că modalitatea de calcul a prețului de livrare este o problemă de fond și care nu poate fi verificată în cadrul prevăzut de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește a doua condiție, Curtea apreciază că în cauză cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite în mod cumulativ și în condițiile în care nu este îndeplinită în opinia Curții este inutilă verificarea îndeplinirii celei de a doua condiție privind existența unei pagube iminente, care a fost verificată de instanța de fond numai sub aspectul cuantumului sumei contestate. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Timiș împotriva Sentinței civile nr. 459 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 martie 2012. Procesat de GGC - AS