ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1524/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 27 aprilie

2010 reclamantul V.S. a chemat în judecată S.R.T., solicitând obligarea pârâtei

să răspundă petițiilor adresate la 24 și 25 februarie 2010 și să-i achite suma

de 12.000 RON daune morale.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că prin petițiile transmise pârâtei prin e-mail, a

propus realizarea unei emisiuni cu scriitorul și militantul anticomunist P.G.,

pârâta refuzând să-i comunice vreun răspuns în cadrul termenului de 30 de zile

prevăzut de O.G. nr. 27/2002.

Prin Sentința civilă

nr. 510 din 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că, în raport de modul de

adresare și formulare a e-mailurilor și de destinatarii menționați expres,

acestea nu pot fi calificate ca petiții în accepțiunea O.G. nr. 27/2002,

nefiind întrunită ipoteza normei de drept prevăzute de art. 2 și 8 din

ordonanță.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul V.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

arătat că e-mailurile adresate celor trei angajați ai pârâtei constituie

petiții în sensul art. 2 din O.G. nr. 27/2002, având precizate datele de

identificare ale petiționarului și conținând propuneri adresate unei instituții

publice.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și

304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art.

2 din O.G. nr. 27/2002, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea

sau propunerea formulată în scris sau prin poșta electronică, adresată

autorităților sau instituțiilor publice centrale sau locale.

Instanța de fond a

reținut în mod corect că acele e-mailuri, fiind adresate unor moderatori ai

unor emisiuni TV și nu instituției publice pârâte, nu se circumscriu definiției

prevăzute de textul de lege sus-menționat, pentru a fi fost repartizate

compartimentului de relații cu publicul, care să urmărească rezolvarea lor și

să expedieze răspunsul, potrivit dispozițiilor aceleiași ordonanțe.

În aceste

împrejurări, nu se poate reține refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare

a cererii reclamantului, critica formulată sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele

expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de S.V. împotriva Sentinței nr. 510 din 26 ianuarie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 martie 2012.

Procesat de GGC - AS