ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Decizia pronunțată în recurs Prin decizia nr. 1292 din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta SC T.C.S. SRL Ilfov împotriva deciziei nr. 366 din 25 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că potrivit art. 320 C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi ca și hotărârea atacată și cum decizia atacată prin contestație în anulare este pronunțată în recurs, împotriva acesteia nu se poate formula recurs.

2. Cererea de revizuire formulată de recurenta SC T.C.S. SRL Ilfov Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta SC T.C.S. SRL Ilfov, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că decizia atacată, nr. 1292/2010 este contrară sentinței nr. 979 din 04 iunie 2009 a Tribunalului Prahova. În motivarea cererii, revizuenta a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită se bazează pe jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, jurisprudență care în România se aplică foarte bine când aceasta este în interesul instanțelor, dar nu există deloc atunci când este vorba de interesul justițiabililor. Totodată, a susținut revizuenta că Tribunalul Prahova nu a ținut cont de celelalte hotărâri date în aceeași pricină, dar, în contradictoriu cu decizia nr. 979 din 04 iunie 2009, în care, în mod inexplicabil, s-a admis un recurs ce în celelalte hotărâri fusese, pe bună dreptate, respins.

Mai mult, a susținut revizuenta că în motivarea recursului ce a format obiectul sentinței nr. 979 din 04 iunie 2009 nu s-a ținut cont de decizia nr. 87/31 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 1402/2006, decizie ce trata aceeași pricină, dar aceeași judecători ai secției de contencios administrativ a Tribunalului Prahova ce compuneau instanța de recurs, au avut-o în vedere în soluționarea Dosarelor nr. 5075/281/2007, 6222/281/2007 și 8203/281/2007 și pe care au ignorat-o în soluționarea acestui dosar. Prin decizia nr. 2040 din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 159 pct. 2 și art. 158 alin. (1) C. proc.

civ. a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând susținerile revizuentului, prin prisma motivelor reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul ca inadmisibil, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de față.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. invocate de revizuent, susținând că decizia atacată este potrivnică sentinței nr. 979 din 04 iunie 2009 a Tribunalului Prahova, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, or, în cauza de față, se constată faptul că nu există o contrarietate a hotărârilor invocate, fiind vorba de soluții succesive date în diferite litigii. Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. 2. Temeiul legal al soluției pronunțate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC T.C.S. SRL Ilfov împotriva deciziei nr. 1292 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.