ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Decizia pronunțată

în recurs

Prin decizia nr. 1292 din 10 septembrie 2010,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal

a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta SC T.C.S. SRL Ilfov

împotriva deciziei nr. 366 din 25 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul

Prahova, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut că potrivit art. 320 C. proc. civ.,

hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi ca și

hotărârea atacată și cum decizia atacată prin contestație în anulare este

pronunțată în recurs, împotriva acesteia nu se poate formula

recurs.

revizuire formulată de recurenta

SC T.C.S. SRL Ilfov

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire recurenta SC T.C.S. SRL Ilfov, pentru

motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că decizia atacată, nr.

1292/2010 este contrară sentinței nr. 979 din 04 iunie 2009 a Tribunalului

Prahova.

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită se bazează pe

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, jurisprudență care în

România se aplică foarte bine când aceasta este în interesul instanțelor, dar

nu există deloc atunci când este vorba de interesul justițiabililor.

Totodată, a susținut

revizuenta că Tribunalul Prahova nu a ținut cont de celelalte hotărâri date în

aceeași pricină, dar, în contradictoriu cu decizia nr. 979 din 04 iunie 2009,

în care, în mod inexplicabil, s-a admis un recurs ce în celelalte hotărâri fusese,

pe bună dreptate, respins.

Mai mult, a susținut

revizuenta că în motivarea recursului ce a format obiectul sentinței nr. 979

din 04 iunie 2009 nu s-a ținut cont de decizia nr. 87/31 martie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 1402/2006, decizie ce trata aceeași

pricină, dar aceeași judecători ai secției de contencios administrativ a

Tribunalului Prahova ce compuneau instanța de recurs, au avut-o în vedere în

soluționarea Dosarelor nr. 5075/281/2007, 6222/281/2007 și 8203/281/2007 și pe

care au ignorat-o în soluționarea acestui dosar.

Prin decizia nr. 2040

din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, în temeiul art. 159 pct. 2 și art. 158 alin. (1) C.

proc. civ. a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, în

consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând susținerile

revizuentului, prin prisma motivelor reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.

și de drept relevante

În conformitate cu

dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii

hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și

hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea

logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că

pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce

implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută

în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să

se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care

fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație

nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul ca

inadmisibil, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de

revizuire, în pricina de față.

Pe de altă parte,

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. invocate de revizuent, susținând că

decizia atacată este potrivnică sentinței nr. 979 din 04 iunie 2009 a

Tribunalului Prahova, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există

hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, or, în

cauza de față, se constată faptul că nu există o contrarietate a hotărârilor

invocate, fiind vorba de soluții succesive date în diferite litigii.

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

soluției pronunțate

Pentru considerentele

expuse, în temeiul

art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire

formulată de SC T.C.S. SRL Ilfov împotriva deciziei nr. 1292 din 10 septembrie 2010

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 martie 2011.