ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1468/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1468/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
formulată reclamanții M.J. și K.E. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul
Director al Episcopiei Reformate din Ardeal, Protopopiatul Reformat Târnava,
Oficiul Protopopesc Fântânele, Parohia Reformată Chendu, comuna Bălăușeri,
solicitând:
-
anularea Hotărârii Adunării Generale a Parohiei Reformate Chendu din 11 martie 2007,
Hotărârii nr. 182 din 9 mai 2007 a Protopopiatului Reformat Târnava - Oficiul
protopopesc, Hotărârii nr. 213 din 22 mai 2007 emisă de Adunarea Generală a
Protopopiatului Reformat Târnava, Hotărârii nr. 64/2007 a Consiliului
Episcopiei Reformate din Ardeal și Hotărârii nr. 1363/2007.1. a Consiliului
Director al Episcopiei Reformate din Ardeal;
-
recunoașterea dreptului lor privind exprimarea liberă prin vot, în condițiile
reglementărilor în vigoare, privind alegerea preotului în cadrul Parohiei
Reformate Chendu;
-
suspendarea executării actelor administrative atacate până la pronunțarea
instanței de fond;
-
obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta
Eparhia Reformată din Ardeal a formulat întâmpinare prin
care a solicitat respingerea acțiunii, invocând
următoarele excepții:
- e
xcepția necompetenței materiale a
Tribunalului Mureș, raportat
la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pârâta a arătat că, conform
dispozițiilor art.
2 alin. (1) lit. b) din același act normativ sunt asimilate autorităților
publice persoanele de drept privat care au obținut statut de utilitate publică,
astfel
cum sunt organele de conducere ale Bisericii Reformate, în cadrul
ierarhiei
bisericești existând organe de
conducere locale, județene și centrale. Astfel, pârâta a
considerat' că anularea hotărârilor Consiliului
director al Eparhiei Reformate din
Ardeal este de competența curții de
apel.
- e
xcepția necompetenței teritoriale, întrucât sediul
Eparhiei
Reformate din Ardeal este în Cluj - Napoca, competentă
fiind Curtea de Apel din
Cluj.
- excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantului M.J.
, care nu a
atacat în termenul prevăzut de art. 52 alin. (3) din Canonul Bisericii
Reformate
din 2000, procesul-verbal și deciziile Adunării generale a enoriașilor
Parohiei Reformate
Chendu.
- excepția lipsei
calității procesuale active a celor doi reclamanți sub
aspectul
dispozițiilor art. 1 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. a) din legea nr.
554/2004, întrucât reclamanții nu au prezentat nici un interes legitim în
promovarea prezentei acțiuni.
- excepția lipsei
calității procesuale pasive a Oficiului Protopopesc
Fântânele, care nu are
personalitate juridică.
- excepția lipsei
calității procesuale pasive a Consiliului director al
Eparhiei Reformate
din Ardeal, care este un for de decizie din cadrul Eparhiei Reformate din
Ardeal, fără personalitate juridică.
Pârâtul
Protopopiatul Reformat Târnava a formulat la rândul său
întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii
invocând:
- excepția de necompetență materială și teritorială a
Tribunalului
Mureș
cu privire la Hotărârea nr. 1363/2007 a Consiliului Director al Eparhiei
Reformate din Ardeal;
-
excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul M.J.
nu a atacat în termenul prevăzut de art. 52 alin.
(3) din Canonul Bisericii Reformate -
partea
II -, procesul-verbal și deciziile Adunării generale a enoriașilor Parohiei
Reformate
Chendu și în aceste condiții nu a efectuat procedura prealabilă obligatorie;
-
excepția lipsei calității procesuale active
a celor doi reclamanți respectiv excepția lipsei de interes raportat la
dispozițiile art. 1 alin. (1) raportate la
art. 2 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 554/2004;
-
excepția lipsei calității procesuale pasive
a pârâților Oficiul
Protopopesc
Fântânele și Consiliul director al Episcopiei Reformate din Ardeal,
aceștia
neavând personalitate juridică.
Prin
sentința civilă nr. 646 din 2 noiembrie 2009 Tribunalul Mureș, secția contencios
administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru
a hotărî astfel Tribunalul Mureș a reținut că p
otrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea și
regimul general al cultelor, cultele recunoscute
sunt persoane juridice de utilitate
publică,
iar actele emise de organele de conducere din cadrul Bisericii Reformate
(un cult recunoscut de lege) sunt supuse
controlului instanțelor de contencios
administrativ.
În
cadrul ierarhiei Bisericii Reformate din România, Eparhia
Reformată din Ardeal poate fi asimilată
autorităților publice centrale fiind formată din mai multe protopopiate, iar
protopopiatele fiind formate din mai multe parohii
conform Statutului
Bisericii Reformate în România recunoscut prin H.G.
nr. 186/2008. Eparhia Reformată din Ardeal are prin asimilare statutul
pe care în
cadrul Bisericii Ortodoxe
Române îl are Patriarhia Română.
Astfel, Tribunalul Mureș a apreciat că, în pricina de
față, competența pentru
soluționarea cererii revine curții
de apel, care
potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este Curtea de Apel Tg. Mureș,
întrucât reclamantul a hotărât să se adreseze instanței de la domiciliul său.
Prin
sentința civilă nr. 85 din 19 mai 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios
administrativ și fiscal și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului
Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.
Curtea
de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere
faptul că actele administrative atacate sunt emise de instituții din cadrul
Biserici Reformate din România, precum și Statutul Biserici Reformate din
România a solicitat reclamanților să-și precizeze acțiunea, deoarece o parte
dintre instituțiile pârâte nu se regăseau printre instituțiile reglementate de
acest statut.
Ca
urmare a acestei solicitări reclamanții au depus la 6 aprilie 2010 o precizare
de acțiune în care au indicat cu cine înțeleg să se judece în calitate de
pârâți.
Curtea
de Apel a constatat că pe lângă organele de guvernare și reprezentare ale
acestor instituții la art. 7 alin. (6) din Statut se prevede că organul suprem
legislativ și de reprezentare al Bisericii Reformate din România este Sinodul
Bisericii Reformate din România, iar Consiliul Permanent al Sinodului este
organul suprem executiv.
La
art. 13 din Statut se prevede că organul central de conducere și de
reprezentare a Bisericii Reformate din România este Sinodul.
Câtă
vreme este reglementată o instituție superioară față de instituțiile ale căror
acte au fost atacate, curtea de apel a constatat că sinodul este organul
suprem, respectiv autoritatea centrală, iar parohiile, protopopiatele și eparhiile
sunt autorități locale în cadrul acestei biserici. La art. 6.alin. (3) din
Statut se prevede că mai multe eparhii formează Biserica Reformată din România
(ceea ce confirmă organizarea acestora la nivel local).
Curtea
de apel, constatând că actele atacate nu aparțin Sinodului ci celorlalte
autorități din cadrul bisericii de la nivel local, a apreciat că, în cauză, competența
de soluționare a cauzei revine tribunalului, în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 lit.
d) C. proc. civ.
Având
în vedere că reclamanții au optat pentru instanța de la domiciliul lor,
competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mureș, secția
de contencios administrativ.
Tribunalul
Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea nr. 1381 din
13 decembrie 2010, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat
cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării
conflictului.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.
20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească
instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu
dispozițiile legale incidente ei.
Contenciosul
administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004,
modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de
contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în
care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a
născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în
sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul
nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,
astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii
judiciare.
Actul administrativ
este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate
publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,
modificând sau stingând raporturi juridice.
Competența materială
a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de
dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile
publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la
500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai
mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială
nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de
contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de
procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de
cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În
cauza de față, actele a căror anulare se solicită au fost emise de organe ale
Bisericii Reformate și anume de către Parohia Reformată Chendu, Protopopiatul
Reformat Târnava și Eparhia Episcopiei Reformate din Ardeal, care au calitatea
de pârâți în cauză.
Potrivit
Statutului Bisericii Reformate din România, biserica reformată este constituită
din parohii, protopopiate și eparhii, fiecare având organe de guvernare
proprii.
Conform
art. 7 alin. (6) din Statut organul suprem legislativ și de reprezentare al
Bisericii Reformate din România este Sinodul Bisericii Reformate din România,
iar Consiliul Permanent al Sinodului este organul suprem executiv.
Art.
13 din Statut prevede că organul central de conducere și de reprezentare a
Bisericii Reformate din România este Sinodul.
Deci,
Sinodul este organul suprem, respectiv autoritatea centrală, iar parohiile,
protopopiatele și eparhiile sunt autorități locale în cadrul acestei biserici.
Potrivit
art. 6 alin. (3) din Statut mai multe eparhii formează Biserica Reformată din
România, ceea ce confirmă organizarea acestora la nivel local.
În
cauza de față actele atacate nu aparțin Sinodului ci celorlalte autorități din
cadrul bisericii de la nivel local, deci competența de soluționare a cauzei
revine tribunalului.
Astfel
fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de față, competența materială de
soluționare, în primă instanță, revine Tribunalului Mureș, secția contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe M.J., K.E., Oficiul Protopopesc Fântânele,
Consiliul Director al Episcopiei Reformate din Ardeal, Protopopiatul Reformat
Târnava, Parohia Reformată Chendu prin curator K.M., Parohia Reformată
Călimănești și Eparhia Reformată din Ardeal, în favoarea Tribunalului Mureș, secția
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 10 martie 2011.