ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1468/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanții M.J. și K.E. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Director al Episcopiei Reformate din Ardeal, Protopopiatul Reformat Târnava, Oficiul Protopopesc Fântânele, Parohia Reformată Chendu, comuna Bălăușeri, solicitând: - anularea Hotărârii Adunării Generale a Parohiei Reformate Chendu din 11 martie 2007, Hotărârii nr. 182 din 9 mai 2007 a Protopopiatului Reformat Târnava - Oficiul protopopesc, Hotărârii nr. 213 din 22 mai 2007 emisă de Adunarea Generală a Protopopiatului Reformat Târnava, Hotărârii nr. 64/2007 a Consiliului Episcopiei Reformate din Ardeal și Hotărârii nr. 1363/2007.1.

a Consiliului Director al Episcopiei Reformate din Ardeal; - recunoașterea dreptului lor privind exprimarea liberă prin vot, în condițiile reglementărilor în vigoare, privind alegerea preotului în cadrul Parohiei Reformate Chendu; - suspendarea executării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta Eparhia Reformată din Ardeal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând următoarele excepții: - e xcepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pârâta a arătat că, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din același act normativ sunt asimilate autorităților publice persoanele de drept privat care au obținut statut de utilitate publică, astfel cum sunt organele de conducere ale Bisericii Reformate, în cadrul ierarhiei bisericești existând organe de conducere locale, județene și centrale. Astfel, pârâta a considerat' că anularea hotărârilor Consiliului director al Eparhiei Reformate din Ardeal este de competența curții de apel. - e xcepția necompetenței teritoriale, întrucât sediul Eparhiei Reformate din Ardeal este în Cluj - Napoca, competentă fiind Curtea de Apel din Cluj. - excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M.J.

, care nu a atacat în termenul prevăzut de art. 52 alin. (3) din Canonul Bisericii Reformate din 2000, procesul-verbal și deciziile Adunării generale a enoriașilor Parohiei Reformate Chendu. - excepția lipsei calității procesuale active a celor doi reclamanți sub aspectul dispozițiilor art. 1 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. a) din legea nr. 554/2004, întrucât reclamanții nu au prezentat nici un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni. - excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Protopopesc Fântânele, care nu are personalitate juridică. - excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului director al Eparhiei Reformate din Ardeal, care este un for de decizie din cadrul Eparhiei Reformate din Ardeal, fără personalitate juridică.

Pârâtul Protopopiatul Reformat Târnava a formulat la rândul său întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii invocând: - excepția de necompetență materială și teritorială a Tribunalului Mureș cu privire la Hotărârea nr. 1363/2007 a Consiliului Director al Eparhiei Reformate din Ardeal; - excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul M.J.

nu a atacat în termenul prevăzut de art. 52 alin. (3) din Canonul Bisericii Reformate - partea II -, procesul-verbal și deciziile Adunării generale a enoriașilor Parohiei Reformate Chendu și în aceste condiții nu a efectuat procedura prealabilă obligatorie; - excepția lipsei calității procesuale active a celor doi reclamanți respectiv excepția lipsei de interes raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004; - excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Oficiul Protopopesc Fântânele și Consiliul director al Episcopiei Reformate din Ardeal, aceștia neavând personalitate juridică. Prin sentința civilă nr. 646 din 2 noiembrie 2009 Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Mureș a reținut că p otrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea și regimul general al cultelor, cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică, iar actele emise de organele de conducere din cadrul Bisericii Reformate (un cult recunoscut de lege) sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrativ. În cadrul ierarhiei Bisericii Reformate din România, Eparhia Reformată din Ardeal poate fi asimilată autorităților publice centrale fiind formată din mai multe protopopiate, iar protopopiatele fiind formate din mai multe parohii conform Statutului Bisericii Reformate în România recunoscut prin H.G. nr. 186/2008. Eparhia Reformată din Ardeal are prin asimilare statutul pe care în cadrul Bisericii Ortodoxe Române îl are Patriarhia Română.

Astfel, Tribunalul Mureș a apreciat că, în pricina de față, competența pentru soluționarea cererii revine curții de apel, care potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este Curtea de Apel Tg. Mureș, întrucât reclamantul a hotărât să se adreseze instanței de la domiciliul său. Prin sentința civilă nr. 85 din 19 mai 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere faptul că actele administrative atacate sunt emise de instituții din cadrul Biserici Reformate din România, precum și Statutul Biserici Reformate din România a solicitat reclamanților să-și precizeze acțiunea, deoarece o parte dintre instituțiile pârâte nu se regăseau printre instituțiile reglementate de acest statut.

Ca urmare a acestei solicitări reclamanții au depus la 6 aprilie 2010 o precizare de acțiune în care au indicat cu cine înțeleg să se judece în calitate de pârâți. Curtea de Apel a constatat că pe lângă organele de guvernare și reprezentare ale acestor instituții la art. 7 alin. (6) din Statut se prevede că organul suprem legislativ și de reprezentare al Bisericii Reformate din România este Sinodul Bisericii Reformate din România, iar Consiliul Permanent al Sinodului este organul suprem executiv. La art. 13 din Statut se prevede că organul central de conducere și de reprezentare a Bisericii Reformate din România este Sinodul. Câtă vreme este reglementată o instituție superioară față de instituțiile ale căror acte au fost atacate, curtea de apel a constatat că sinodul este organul suprem, respectiv autoritatea centrală, iar parohiile, protopopiatele și eparhiile sunt autorități locale în cadrul acestei biserici.

La art. 6.alin. (3) din Statut se prevede că mai multe eparhii formează Biserica Reformată din România (ceea ce confirmă organizarea acestora la nivel local). Curtea de apel, constatând că actele atacate nu aparțin Sinodului ci celorlalte autorități din cadrul bisericii de la nivel local, a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. civ. Având în vedere că reclamanții au optat pentru instanța de la domiciliul lor, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ. Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea nr. 1381 din 13 decembrie 2010, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În cauza de față, actele a căror anulare se solicită au fost emise de organe ale Bisericii Reformate și anume de către Parohia Reformată Chendu, Protopopiatul Reformat Târnava și Eparhia Episcopiei Reformate din Ardeal, care au calitatea de pârâți în cauză. Potrivit Statutului Bisericii Reformate din România, biserica reformată este constituită din parohii, protopopiate și eparhii, fiecare având organe de guvernare proprii.

Conform art. 7 alin. (6) din Statut organul suprem legislativ și de reprezentare al Bisericii Reformate din România este Sinodul Bisericii Reformate din România, iar Consiliul Permanent al Sinodului este organul suprem executiv. Art. 13 din Statut prevede că organul central de conducere și de reprezentare a Bisericii Reformate din România este Sinodul. Deci, Sinodul este organul suprem, respectiv autoritatea centrală, iar parohiile, protopopiatele și eparhiile sunt autorități locale în cadrul acestei biserici. Potrivit art. 6 alin. (3) din Statut mai multe eparhii formează Biserica Reformată din România, ceea ce confirmă organizarea acestora la nivel local. În cauza de față actele atacate nu aparțin Sinodului ci celorlalte autorități din cadrul bisericii de la nivel local, deci competența de soluționare a cauzei revine tribunalului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de față, competența materială de soluționare, în primă instanță, revine Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe M.J., K.E., Oficiul Protopopesc Fântânele, Consiliul Director al Episcopiei Reformate din Ardeal, Protopopiatul Reformat Târnava, Parohia Reformată Chendu prin curator K.M., Parohia Reformată Călimănești și Eparhia Reformată din Ardeal, în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.