ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.03.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1238/2012

HOTĂRÂRE
07.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1238/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul N.M. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani,

anularea Hotărârii nr. 2205/2011 emisă de aceasta, recunoașterea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile

prevăzute de această lege.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în luna octombrie 1941 părinții săi, E. și

M.N., precum și fratele său G.N. au fost strămutați din satul Vulturești,

Județul Caliacra, Bulgaria, în localitatea Mihai Bravu, Județul Brăila,

ulterior refugiindu-se în Județul Dâmbovița - suferind persecuții din motive

etnice.

Contestatorul a

arătat că s-a născut ulterior, în perioada refugiului la data de 08 septembrie

1944 în satul Pitaru, comuna Potlogi, Județul Dâmbovița, suferind alături de

familia sa consecințele persecuțiilor.

Prin Sentința civilă

nr. 205 din 23 mai 2011 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de contestatorul N.M., a anulat Hotărârea

nr. 2205/2011 emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani, a stabilit în

favoarea reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu

modificările și completările ulterioare, cu acordarea drepturilor începând cu

data de 01 februarie 2011 pentru perioada 31 octombrie 1941 - 06 martie 1945 și

a obligat pârâta la suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul N.M. a fost strămutat

în altă localitate în temeiul Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la

Craiova la 07 septembrie 1940, ce a avut ca obiect și schimbul de populație;

stare de fapt dovedită prin înscrisurile depuse la dosar (Ordinul nr. 556/2005;

Hotărârea nr. 581/2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998).

Fratele

reclamantului, N.G. are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, această

calitate fiindu-i recunoscută prin Hotărârea nr. 296/2002 a Casei Județene de

Pensii Iași.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani - Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că dovada calității de persoană persecutată din motive

etnice este una personală și trebuie efectuată în mod indubitabil. Intimatul nu

și-a efectuat obligațiile impuse de către legiuitor, iar hotărârea comisiei de

aplicare a dispozițiilor Legii 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii

Botoșani este temeinică și legală, instanța de fond pronunțând sentința recurată

cu încălcarea prevederilor actului normativ anterior menționat.

Recurenta consideră

că hotărârea emisă reprezintă consecința neîndeplinirii obligațiilor legale

care îi reveneau intimatului, motiv pentru care instanța de fond nu poate să se

substituie Comisiei pentru aplicarea dispozițiilor Legii 189/2000, în sensul

efectuării probei testimoniale pe care intimatul nu a înțeles să o utilizeze în

dovedirea celor solicitate. Legiuitorul precizează fără echivoc faptul că

respectiva Comisie este abilitată să primească astfel de declarații și să emită

o hotărâre în baza probelor de la dosar. Cum hotărârea pronunțată nu a fost una

de respingere în sensul că solicitantul nu se află în una din situațiile

evidențiate de art. 1 din Legea 189/2000 ci pentru că dosarul este incomplet,

această contestație este nefondată.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce privește

perioada de acordare a drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a

fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele

și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimatul-reclamant

și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu

înscrisuri și a celei cu martori.

În scopul evitării

eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice,

este necesar, ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a

aflat în aceeași situație cu reclamantul.

Or, în cauză a fost

depusă Hotărârea nr. 296/2002 din care rezultă că fratele reclamantului s-a

aflat în aceeași situație cu acesta.

Așadar, înscrisurile

și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea

hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Însă, Înalta Curte

constată că instanța de fond a greșit atunci când a acordat drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu 31 octombrie 1941.

În cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada de

refugiu a părinților săi, respectiv 8 septembrie 1944, deci a suportat

consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se

bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data nașterii

sale.

Prin urmare, instanța

de fond trebuia să acorde aceste drepturi începând cu data nașterii

reclamantului și nu cu data în care părinții acestuia au fost refugiați.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica, în parte, sentința

atacată în sensul că drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000 se vor acorda pentru perioada 8 septembrie 1944 - 6 martie 1945,

menținându-se celelalte dispoziții.

Admite recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani - Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 189/2000, împotriva Sentinței civile nr. 205 din 23 mai 2011 a Curții de

Apel Suceava,-secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată în sensul că drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000 se acordă pentru perioada 8 septembrie 1944 - 6 martie 1945.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1588/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.H. a
ÎCCJ 2012-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 789/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamanții G.F., T.I., T.P. și M.M.
ÎCCJ 2011-03-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1559/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul L.M.A. a solicitat obligarea paratei Casa Județeană de Pensii Dâmbovița la emiterea unui act administrativ care sa-i ateste calitatea de benef
ÎCCJ 2006-09-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3128/2006
tului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, a avut loc în septembrie 1940, deci nu a suferit persecuții din motive etnice. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civ
ÎCCJ 2011-05-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2681/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta L.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii d
Sursă