ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1145/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1145/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.I. a chemat în judecată

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând obligarea

pârâtei să selecteze Dosarul de despăgubiri înregistrat sub nr. 24326/CC și să

transmită dosarul unui evaluator sau unei societăți de evaluatori în vederea

întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la pronunțarea

hotărârii judecătorești, să fie obligată pârâta ca în termen de 20 de zile de

la comunicare, respectiv înregistrarea raportului de evaluare la Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită titlul de

despăgubire conform sumei înscrise în raportul de evaluare.

În motivarea cererii

se arată că instanța poate exercita un control asupra dreptului de apreciere al

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în ceea ce privește termenul

în care se finalizează procedura de acordare a despăgubirilor și poate soluționa

dosarul în sensul transmiterii dosarului de despăgubiri unei societăți de

evaluare și ulterior emiterii titlului de despăgubire.

Dreptul la

soluționare în termen rezonabil reprezintă o garanție și este prevăzut în art.

6 din Convenția Europeană.

Reclamanta a depus o

cerere precizatoare și a solicitat introducerea în cauză și a Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor ca pârâtă.

Prin Sentința civilă

nr. 3365 din 3 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost

declinată competența în favoarea Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, având în vedere că litigiul este în contradictoriu cu

o autoritate publică centrală.

După înregistrarea

cauzei pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, s-a depus la dosar o copie a dosarului reclamantei ce a fost înaintat

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 3603 din 20 mai 2011 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății și respinsă

acțiunea față de această autoritate, a fost admisă în parte cererea formulată

și obligat pârâtul prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să

soluționeze cererea reclamantei având ca obiect desemnarea unui evaluator în

vederea întocmirii raportului de evaluare și emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii.

În motivarea

soluției, instanța de fond, în ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a

arătat că în raport de dispozițiile art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, competența de soluționare a cererii revine în exclusivitate

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților.

Referitor la fondul

pretențiilor reclamantei, instanța de fond a reținut că dosarul, cuprinzând

cererea de despăgubiri formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001,

soluționată prin Dispoziția nr. 183 din 29 martie 2002 de către Primăria

orașului Mihăilești, a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, iar această instituție avea obligația să verifice

legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, să înainteze dosarul unui

evaluator și să procedeze, în baza raportului de evaluare, la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire, dar deși dosarul a fost înregistrat la 7

august 2006, nu a fost soluționat.

Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru soluționarea cererii menționate, care

să deroge de la termenul general de 30 de zile dar chiar dacă s-ar accepta că

cererea nu poate fi soluționată în termenul de 30 de zile, trebuie respectat

termenul rezonabil, iar perioada scursă de la 7 august 2006 și până în prezent,

fără ca pârâta să fi întreprins vreun demers pentru rezolvarea cererii, face ca

refuzul să fie nejustificat.

S-a reținut de către

instanța de fond și că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin

emiterea Dispoziției nr. 183 din 29 martie 2002 reprezintă o valoare

patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul art. 1 din Protocolul

nr. 1.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor pentru că s-a considerat că hotărârea este netemeinică.

În motivele de recurs

se arată că, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, a fost parcursă etapa

verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului și ulterior s-a solicitat de către Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, Primăriei orașului Mihăilești, unele documente:

- înscrisuri din care

să reiasă dacă materialele rezultate din demolare au fost atribuite reclamantei

conform Decretului Prezidențial nr. 467/1979 și dacă cuantumul acestora a fost

scăzut din despăgubirea cuvenită;

- completarea

dosarului cu anexa la Decretul de expropriere nr. 209/1987.

Răspunsul la această

adresă nu a fost primit și nu se poate trece la următoarea etapă, cea a

desemnării evaluatorului.

Sunt criticate

susținerile instanței de fond referitoare la depășirea termenului rezonabil de

soluționare a cererii și s-a subliniat faptul că potrivit Deciziei nr. 2815 din

16 septembrie 2008 care a înlocuit Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006,

dosarele se transmit la evaluator în ordinea înregistrării lor, în raport de

categoria de dosare, adică cele înregistrate anterior intrării în vigoare a

O.U.G. nr. 81/2007 și a celor înregistrate ulterior.

În aceste condiții,

se arată că nu poate fi considerat depășit termenul rezonabil, iar soluționarea

dosarelor în ordinea înregistrării s-a făcut pentru a respecta principiul

egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite.

Față de obligația

instituită de instanța de fond privind desemnarea unui evaluator și emiterea

deciziei în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare

s-a arătat că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt

incidente numai în situația în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă,

iar autoritatea obligată printr-o astfel de hotărâre, nu o pune în executare,

însă în cauză nu există o asemenea hotărâre irevocabilă.

Prin urmare, emiterea

deciziei, în raport de etapele prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

nu poate fi făcută în termenul dispus de instanță, de 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de

chemare în judecată ca neîntemeiată.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta s-a

adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire pentru un imobil

preluat abuziv de stat și care a fost situat în orașul Mihăilești, satul

Drăgănescu, județul Giurgiu, iar instanța de fond a admis cererea și a obligat

la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru că nu a fost

respectat termenul rezonabil.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției de fond sub acest aspect,

sunt nefondate.

Legea nr. 247/2005,

în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în

care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr.

1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Cu toate acestea,

dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 183 din 29 martie 2002

a Primarului orașului Mihăilești cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu

a fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la înregistrare.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se

constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive

care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Recurenta invocă

faptul că în cadrul etapei verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură s-ar fi observat că dosarul trebuie completat, dar aceste

susțineri sunt nefondate.

Mai întâi, că

recurenta susține că a solicitat completarea dosarului cu adresa nr. 13217/CC

din 20 ianuarie 2010, dar care nu a fost depusă la dosar, adresă care oricum, a

fost emisă după formularea acțiunii reclamantului la instanța de fond și la

aproape 4 ani de la înregistrarea dosarului la Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

În legătură cu

adoptarea Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 prin care s-a stabilit că

ordinea de soluționare a cauzelor este cea a înregistrării la Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor pentru a se respecta principiul egalității în

drepturi a persoanelor îndreptățite, susținerile recurentei sunt nefondate

deoarece nu există discriminare între reclamant și celelalte persoane

îndreptățite.

Orice persoană aflată

într-o situație identică cu a reclamantului a beneficiat de un tratament egal

din partea instanței naționale, iar oricare dintre persoanele îndreptățite

cărora le-a fost înregistrat dosarul la Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor se poate adresa instanței, conform art. 21 din Constituție

pentru a sancționa, dacă se apreciază că este cazul, pasivitatea și

tergiversarea soluționării cererilor.

Însă, criticile din

recurs ce vizează termenul stabilit de instanța de fond pentru emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire sunt fondate.

Procedura

administrativă instituită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este una complexă

și, după etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în

natură, etapă care se susține în cauză, a fost parcursă, urmează etapa

evaluării dar în Normele metodologice de aplicare a Titlului VII se prevede că

raportul de evaluare trebuie comunicat că se pot face obiecțiuni de către

persoanele îndreptățite (pct. 16.13 din Normele metodologice), iar dacă se fac

obiecțiuni expertul este obligat să

răspundă acestora, chiar și Comisia Centrală

poate cere efectuarea unei noi expertize și abia ulterior

se va emite decizia

reprezentând titlu de despăgubiri.

Din această

prezentare rezultă cu certitudine că terenul de 30 de zile stabilit de instanța

de fond pentru emitea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este unul

nerealist și de aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată,

în parte, în sensul că decizia va fi emisă în termen de 90 de zile de la

pronunțarea prezentei hotărâri, dar vor fi menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței nr. 3603 din 20 mai 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să desemneze evaluator și să emită decizia reprezentând titlul

de despăgubire în termen de 90 de zile de la pronunțarea prezentei hotărâri.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2012.

Procesat de GGC - AS