ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1145/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.I. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând obligarea pârâtei să selecteze Dosarul de despăgubiri înregistrat sub nr. 24326/CC și să transmită dosarul unui evaluator sau unei societăți de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești, să fie obligată pârâta ca în termen de 20 de zile de la comunicare, respectiv înregistrarea raportului de evaluare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită titlul de despăgubire conform sumei înscrise în raportul de evaluare.

În motivarea cererii se arată că instanța poate exercita un control asupra dreptului de apreciere al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în ceea ce privește termenul în care se finalizează procedura de acordare a despăgubirilor și poate soluționa dosarul în sensul transmiterii dosarului de despăgubiri unei societăți de evaluare și ulterior emiterii titlului de despăgubire. Dreptul la soluționare în termen rezonabil reprezintă o garanție și este prevăzut în art. 6 din Convenția Europeană. Reclamanta a depus o cerere precizatoare și a solicitat introducerea în cauză și a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca pârâtă.

Prin Sentința civilă nr. 3365 din 3 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere că litigiul este în contradictoriu cu o autoritate publică centrală. După înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, s-a depus la dosar o copie a dosarului reclamantei ce a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3603 din 20 mai 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății și respinsă acțiunea față de această autoritate, a fost admisă în parte cererea formulată și obligat pârâtul prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să soluționeze cererea reclamantei având ca obiect desemnarea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

În motivarea soluției, instanța de fond, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a arătat că în raport de dispozițiile art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, competența de soluționare a cererii revine în exclusivitate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Referitor la fondul pretențiilor reclamantei, instanța de fond a reținut că dosarul, cuprinzând cererea de despăgubiri formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, soluționată prin Dispoziția nr. 183 din 29 martie 2002 de către Primăria orașului Mihăilești, a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar această instituție avea obligația să verifice legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, să înainteze dosarul unui evaluator și să procedeze, în baza raportului de evaluare, la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, dar deși dosarul a fost înregistrat la 7 august 2006, nu a fost soluționat.

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru soluționarea cererii menționate, care să deroge de la termenul general de 30 de zile dar chiar dacă s-ar accepta că cererea nu poate fi soluționată în termenul de 30 de zile, trebuie respectat termenul rezonabil, iar perioada scursă de la 7 august 2006 și până în prezent, fără ca pârâta să fi întreprins vreun demers pentru rezolvarea cererii, face ca refuzul să fie nejustificat. S-a reținut de către instanța de fond și că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea Dispoziției nr. 183 din 29 martie 2002 reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru că s-a considerat că hotărârea este netemeinică.

În motivele de recurs se arată că, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, a fost parcursă etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și ulterior s-a solicitat de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Primăriei orașului Mihăilești, unele documente: - înscrisuri din care să reiasă dacă materialele rezultate din demolare au fost atribuite reclamantei conform Decretului Prezidențial nr. 467/1979 și dacă cuantumul acestora a fost scăzut din despăgubirea cuvenită; - completarea dosarului cu anexa la Decretul de expropriere nr. 209/1987. Răspunsul la această adresă nu a fost primit și nu se poate trece la următoarea etapă, cea a desemnării evaluatorului.

Sunt criticate susținerile instanței de fond referitoare la depășirea termenului rezonabil de soluționare a cererii și s-a subliniat faptul că potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 care a înlocuit Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, dosarele se transmit la evaluator în ordinea înregistrării lor, în raport de categoria de dosare, adică cele înregistrate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și a celor înregistrate ulterior. În aceste condiții, se arată că nu poate fi considerat depășit termenul rezonabil, iar soluționarea dosarelor în ordinea înregistrării s-a făcut pentru a respecta principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite.

Față de obligația instituită de instanța de fond privind desemnarea unui evaluator și emiterea deciziei în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare s-a arătat că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt incidente numai în situația în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar autoritatea obligată printr-o astfel de hotărâre, nu o pune în executare, însă în cauză nu există o asemenea hotărâre irevocabilă. Prin urmare, emiterea deciziei, în raport de etapele prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu poate fi făcută în termenul dispus de instanță, de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta s-a adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire pentru un imobil preluat abuziv de stat și care a fost situat în orașul Mihăilești, satul Drăgănescu, județul Giurgiu, iar instanța de fond a admis cererea și a obligat la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru că nu a fost respectat termenul rezonabil. Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției de fond sub acest aspect, sunt nefondate.

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare. Inițial, Comisia Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării. Cu toate acestea, dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 183 din 29 martie 2002 a Primarului orașului Mihăilești cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la înregistrare.

Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerității procedurilor judiciare. Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță. Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă. Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Recurenta invocă faptul că în cadrul etapei verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură s-ar fi observat că dosarul trebuie completat, dar aceste susțineri sunt nefondate. Mai întâi, că recurenta susține că a solicitat completarea dosarului cu adresa nr. 13217/CC din 20 ianuarie 2010, dar care nu a fost depusă la dosar, adresă care oricum, a fost emisă după formularea acțiunii reclamantului la instanța de fond și la aproape 4 ani de la înregistrarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În legătură cu adoptarea Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 prin care s-a stabilit că ordinea de soluționare a cauzelor este cea a înregistrării la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a se respecta principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite, susținerile recurentei sunt nefondate deoarece nu există discriminare între reclamant și celelalte persoane îndreptățite.

Orice persoană aflată într-o situație identică cu a reclamantului a beneficiat de un tratament egal din partea instanței naționale, iar oricare dintre persoanele îndreptățite cărora le-a fost înregistrat dosarul la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se poate adresa instanței, conform art. 21 din Constituție pentru a sancționa, dacă se apreciază că este cazul, pasivitatea și tergiversarea soluționării cererilor. Însă, criticile din recurs ce vizează termenul stabilit de instanța de fond pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire sunt fondate.

Procedura administrativă instituită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este una complexă și, după etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, etapă care se susține în cauză, a fost parcursă, urmează etapa evaluării dar în Normele metodologice de aplicare a Titlului VII se prevede că raportul de evaluare trebuie comunicat că se pot face obiecțiuni de către persoanele îndreptățite (pct. 16.13 din Normele metodologice), iar dacă se fac obiecțiuni expertul este obligat să răspundă acestora, chiar și Comisia Centrală poate cere efectuarea unei noi expertize și abia ulterior se va emite decizia reprezentând titlu de despăgubiri.

Din această prezentare rezultă cu certitudine că terenul de 30 de zile stabilit de instanța de fond pentru emitea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este unul nerealist și de aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată, în parte, în sensul că decizia va fi emisă în termen de 90 de zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, dar vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 3603 din 20 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze evaluator și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 90 de zile de la pronunțarea prezentei hotărâri. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2012. Procesat de GGC - AS