ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1116/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1116/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la nr. 122/54/2009,

reclamantul P.I.G. a chemat în judecată Agenția Națională de Integritate,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului de

constatare nr. X/2008, emis de pârâtă, prin care se afirmă că se află în stare

de incompatibilitate începând cu 23 iunie 2008.

A solicitat și

suspendarea actului administrativ contestat până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a contestației.

Reclamantul a arătat

că din diverse surse a aflat că figurează pe pagina de internet a Agenției

Naționale de Integritate ca fiind incompatibil și că la data de 18 decembrie

2008 a trimis o cerere către pârâtă prin care a solicitat să i se comunice

actul de constatare pentru a-l putea contesta, act ce i-a fost comunicat la

data de 24 decembrie 2008.

A precizat

reclamantul că Agenția Națională de Integritate a încălcat prevederile art. 48

alin. (1) din Legea nr. 144/2007, în sensul că a publicat pe pagina de internet

a agenției un comunicat în data de 09 decembrie 2008, referitor la persoana sa,

fără ca acest act să-i fie comunicat și înainte ca acest act de constatare să-i

fie comunicat și rămas definitiv și irevocabil, așa cum dispune acest articol.

A susținut

reclamantul că actul de constatare trebuia să-i fie comunicat în termen legal,

că avea dreptul să-l conteste și numai după aceea, în termen de 10 zile de la

rămânerea definitivă a acestuia se putea publica pe pagina de internet a

Agenției Naționale de Integritate, însă în cazul sau s-a publicat în data de 09

decembrie 2008, dată la care nici nu exista un act de constatare, comunicat ce

a fost preluat de ziare și care i-au adus prejudicii imaginii sale publice

fiindu-i încălcate drepturile fundamentale privind accesul liber la justiție

prevăzut de art. 21 din Constituție și dreptul la apărare și un proces

echitabil prevăzut de art. 6 de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamantul a

solicitat obligarea Agenției Naționale de Integritate la plata sumei de 50.000

RON daune morale și patrimoniale aduse prin acest comportament ilegal și a

menționează reclamantul că actul de constatare este nelegal pentru că a

interpretat greșit și eronat prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de consilier local sau consilier județean

este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract

individual de muncă în aparatul propriu al Consiliului județean ori al

prefecturii din județul respectiv.

A arătat că este

consilier local în cadrul consiliului local al comunei Podeni, Județul

Mehedinți și nu este salariat sau funcționar public în cadrul acestui consiliu

local în nicio funcție și în consecință nu este incompatibil.

Precizează că la data

când a fost validat consilier local 23 iunie 2008, Comisia de validare știa de

situația sa, dar nu s-a făcut nici un comentariu sub acest aspect.

b) întâmpinarea

formulată în cauză

Pârâta Agenția

Națională de Integritate a depus întâmpinare.

Cu privire la

suspendarea actului de constatare, pârâta arată că potrivit art. 46 alin. (3)

din Legea nr. 144/2007, constatarea conflictului de interese sau a stării de

incompatibilitate rămâne definitivă la expirarea termenului de 15 zile în cazul

în care nu a fost formulată contestația sau la data rămânerii irevocabile a

hotărârii judecătorești, ca urmare a judecării contestației, iar potrivit art.

47 alin. (3) din acest act normativ, fapta persoanei cu privire la care s-a

constatat starea de incompatibilitate constituie temei pentru eliberarea din

funcție sau, după caz, constituie abatere disciplinară și se soluționează

potrivit reglementări aplicabile demnității, funcției sau activității

respective.

Pârâta a precizat că

din coroborarea și interpretarea celor două texte, instituția nu poate dispune

nicio măsură din cele prevăzute la art. 47 alin. (3), câtă vreme actul de

constatare sau hotărârea instanței de judecată nu rămân definitive și-n

consecință acest capăt de cerere nu are obiect.

În ceea ce privește

fondul cauzei, respectiv contestația formulată împotriva actului de constatare,

a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

S-a arătat că din

perspectiva dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003,

starea de incompatibilitate pentru persoanele alese în funcția de consilier

local sau consilier județean apare atunci când au simultan calitatea de

funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul

propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului

județean ori al prefecturii din județul respectiv.

c) sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr. 216

din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea reclamantului P.I.G. împotriva pârâtei Agenția Națională

de Integritate.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că potrivit art. 88 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 161/2003, funcția de consilier local sau consilier județean

este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract

individual de muncă în aparatul propriu al Consiliului local respectiv sau în

aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul

respectiv.

S-a mai apreciat că

starea de incompatibilitate între calitatea de funcționar public și funcția de

consilier local este dată, pe lângă textul de lege mai sus enunțat, și de alte

dispoziții imperative prevăzute în alte acte normative.

Astfel, art. 94 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003 prevede imperativ și fără dubiu că este incompatibilă

calitatea de funcționar public cu orice altă funcție decât cea în care a fost

numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.

Și Legea nr.

161/2003, în art. 97 alin. (2) lit. b) prevede ca și Legea nr. 188/1999 că

raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă până la încetarea

funcției eligibile sau a funcției de demnitate publică, în cazul în care

funcționarul public a fost ales sau numit.

În ceea ce privește

susținerea reclamantului că pârâta a încălcat prevederile art. 48 alin. (1) din

Legea nr. 144/2007, în sensul că a publicat pe pagina de internet un comunicat

referitor la starea sa de incompatibilitate, instanța apreciază că această

susținere nu constituie un motiv de nelegalitate a actului de constatare.

Potrivit art. 48 din

Legea nr. 144/2007, actul rămas definitiv (în cazul în care nu a fost formulată

contestația sau la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești), prin

care se constată caracterul ilicit al averii sau al unei părți a acesteia sau

prin care se constată conflictul de interese ori starea de incompatibilitate,

se publică pe pagina de internet a Agenției și se comunică, în termen de 10

zile, organelor care aplică sancțiuni disciplinare sau care dispun revocarea,

destituirea sau eliberarea din funcție, precum și organelor fiscale competente.

Or, în speță pe

pagina de internet n-a fost publicat actul constatator, ci un comunicat care nu

îmbracă nici forma unui act administrativ și nici nu produce efectele juridice

prevăzute de Legea nr. 144/2007.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul P.I.G.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu

care a fost învestită, respectiv cererea de suspendare a actului de constatare

nr. X/2008 al Agenției Naționale de Integritate, obligarea acesteia la plata

sumei de 50.000 RON daune morale și patrimoniale.

S-a criticat sentința

și pentru că instanța de fond nu a pus în discuție excepția competenței

materiale invocată de pârâtă, pentru cererea având ca obiect daune și nici nu

s-a pronunțat asupra acestei excepții.

S-a arătat că prin

soluția pronunțată s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului privind jurisprudența unitară a instanțelor, respectiv

practica rezultată din Sentința nr. 1034/CAF/2006, irevocabilă.

A motivat recurentul

că soluția asupra stării de incompatibilitate este greșită, deoarece există

incompatibilitate numai între funcția de consilier județean sau consilier local

și calitatea de funcționar public în aparatul consiliului județean, respectiv

al consiliului local și nu într-o altă funcție publică.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Prin întâmpinare, s-a

solicitat respingerea recursului, întrucât reclamantul s-a aflat în stare de

incompatibilitate potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

c) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, acțiunea, probele cauzei și legislația

aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se

vor expune în continuare.

Prin actul de

constatare încheiat la 16 decembrie 2008, Agenția Națională de Integritate a

constatat starea de incompatibilitate a recurentului P.I.G. cu motivarea că

acesta îndeplinește funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local

Podeni și funcția de consilier juridic în cadrul Consiliului Județean

Mehedinți.

Prin Legea nr.

161/2003, Titlul IV a fost reglementat conflictul de interese și regimul

incompatibilităților în exercitarea demnităților și funcțiilor publice.

Potrivit art. 88

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, calitatea de funcționar public sau

angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului

local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al

prefecturii din județul respectiv, este incompatibilă cu funcția de consilier

local sau consilier județean.

Recurentul-reclamant

a apreciat că incompatibilitatea subzistă numai în cazul în care persoana

respectivă este funcționar public și consilier în cadrul aceleiași autorități,

mai precis un funcționar public din aparatul consiliului județean nu este

incompatibil cu funcția de consilier local.

Din analiza normei

juridice cuprinsă în art. 88 alin. (1) lit. c) se constată că în ipoteza

acesteia se precizează categoriile subiecților de drept cărora li se adresează.

Astfel, ipoteza art.

88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este determinată, deoarece se referă expres

la funcțiile de consilier local și consilier județean.

Dispoziția normei de

drept privește incompatibilitatea cu calitatea de funcționar public în cadrul

aparatului propriu al consiliului local sau consiliului județean, ori al

prefecturii din județul respectiv.

Legiuitorul a folosit

în cuprinsul art. 88 alin. (1) lit. c) conjuncția sau cu funcție copulativă,

care poate fi înlocuită cu „precum și”, adică ocuparea oricăreia dintre

funcțiile prevăzute la art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2006 atrage

starea de incompatibilitate cu funcția de consilier local sau consilier

județean.

Alături de argumentul

decurgând din interpretarea gramaticală a textului, ca metodă de interpretare a

dreptului, trebuie adăugat și un alt argument de interpretare logică.

Astfel, funcția de

consilier local sau județean, este incompatibilă și cu calitatea de funcționar

public în cadrul prefecturii din județul respectiv, iar pentru aceasta

legiuitorul a folosit conjuncția cu nuanță copulativă ori, sinonimă cu

conjuncția sau.

Dacă s-ar accepta

interpretarea că funcția de consilier local este incompatibilă numai cu aceea

de funcționar public în cadrul aparatului propriu al Consiliului local, ar

însemna că incompatibilitatea cu calitatea de funcționar public în cadrul

prefecturii ar rămâne fără nicio acoperire factuală, că ar fi o prevedere

legală lipsită de aplicabilitate, ceea ce evident contravine scopului

reglementării.

Într-adevăr, instanța

de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare și nici asupra daunelor

morale.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se poate casa cu trimitere hotărârea primei instanțe,

numai atunci când a fost pronunțată fără a se judeca fondul.

Or, în cauză, s-a

soluționat fondul pricinii, astfel că nu există motiv de casare cu trimitere.

De altfel, prin

soluția pronunțată de respingere a cererii principale, cererile accesorii

urmează evident aceeași soartă juridică.

d) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se

va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul

declarat de P.I.G. împotriva Sentinței civile nr. 216 din 4 iunie 2009 a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2012.

Procesat de GGC - AS