ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1502/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2010, reclamantul M.D.

a chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând să se constate neconformitatea reglementărilor normative statuate în Cap. IV art.: 17 - 18; 20 - 21 și 25 din Legea nr. 329/2009 privind organizarea unor autorități și instituții publice, prin care i s-a suprimat pe nedrept pensia de serviciu obținută la limită de vârstă, în baza Deciziei din 23 martie 2005 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și în consecință, să fie sistate efectele aplicării prevederilor legale contestate, menționate la pct. l, astfel încât să reprimească pensia de la data suspendării plății ei, din luna ianuarie 2010, în cuantumul aferent lunii decembrie 2009. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 3409 din 13 mai 2011 a Curții de Apel București a fost admisă excepția inadmisibilității privind petitul unu din cerere și, în consecință, a fost respins petitul unu din cererea formulată de reclamantul M.D.

în contradictoriu cu pârâții Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor, ca inadmisibil. Instanța a luat act de renunțarea la judecată privind petitul doi din cererea reclamantului privind sistarea efectului aplicării suspendării plății pensiei începând cu luna ianuarie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere prin care s-a solicitat a se constata neconformitatea reglementărilor normative statuate în Cap. IV art. 17 - 18, art. 20 - 21, art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice.

În speță, reclamantul a contestat neconformitatea reglementărilor normative statuate în Cap. IV art. 17 - 18, art. 20 - 21, art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice arătând că i-a fost încălcat dreptul la salariu și dreptul la pensie, că suprimarea pensiei echivalează cu încălcarea dreptului persoanei private de a se bucura netulburat de proprietatea bunurilor proprii, că aplicarea noilor reglementări legale instituite în Cap. IV din Legea nr. 329/2009 este discriminatorie, excesivă și disproporționată, că motivele legitime invocate de Guvernul României în expunerea de motive la Legea nr. 329/2009 vizând situația financiară a României nu se justifică, contrar normelor comunitare europene statuate în art. 1 al Protocolului din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de primă jurisdicție a reținut că în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 554/2004, în soluționarea acțiunilor deduse judecății, instanțele de contencios administrativ au competența să anuleze un act administrativ, să oblige autoritatea publică la emiterea unui act administrativ ori la eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui alt înscris. Instanța a constatat că acțiunea reclamantului, care are ca obiect neconformitatea reglementărilor normative statuate în Cap. IV art. 17 - 18, art. 20 - 21, art. 25 din Legea nr. 329/2009, este inadmisibilă în considerarea faptului că legea contestată este un act juridic al Parlamentului. Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 61 din Constituție, Parlamentul este autoritatea legiuitoare a țării, astfel că față de obiectul acțiunii deduse judecății se apreciază că acțiunea este inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ.

3. Recursul declarat de M.D. Prin motivele de recurs formulate reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că prin cererea introductivă nu a indicat instanța competentă a soluționa acțiunea sa. A precizat că a indicat, prin explicitările la încheierea de ședință din 18 iunie 2010, obiectul cererii introductive, respectiv admiterea cumulului pensiei cu salariul pe care îl primește ca angajat al Agenției Naționale Antidrog, prin constatarea neconformității prevederilor Cap. IV din Legea nr. 329/2009 cu normele europene în materie. Recurentul a arătat că de la data depunerii acțiunii și până la soluționarea efectivă a dosarului s-au perindat 4 judecători, contrar dispozițiilor procesuale în materie.

S-a susținut că instanța de fond nu a examinat/analizat actele și lucrările aflate la dosar, înscrisuri prin care recurentul a probat solicitările sale, precum și faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la temeiurile legale invocate de reclamant în acțiunea introductivă. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin 1 lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă constatarea neconformității reglementărilor normative statuate în Cap. IV art.: 17 - 18; 20 - 21 și 25 din Legea nr. 329/2009 privind organizarea unor autorități și instituții publice, prin care i s-a suprimat pe nedrept pensia de serviciu obținută la limită de vârstă, în baza Deciziei din 23 martie 2005 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și în consecință, să fie sistate efectele aplicării prevederilor legale contestate, menționate la pct. l, astfel încât să reprimească pensia de la data suspendării plății ei, din luna ianuarie 2010, în cuantumul aferent lunii decembrie 2009. Înalta Curte a constatat că instanța de primă jurisdicție a soluționat cauza pe excepție, astfel încât Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurent pe fondul cauzei deduse judecății.

Văzând că de fapt nemulțumirea părții rezultă din suspendarea plății pensiei de serviciu, recurentul apreciind că dispozițiile Legii nr. 329/2009 încalcă normele europene, Înalta Curte a constatat că recurentul-reclamant susține posibilitatea cumulării pensiei cu salariul obținut, fără a invoca neconstituționalitatea dispozițiilor pe care le consideră neconforme cu constituția și fără a ataca în prealabil actul ce reprezintă izvorul nemulțumirii, situație care nu poate fi cercetată de instanța de recurs în lipsa argumentelor legale privind greșita soluționare a excepției de inadmisibilitate invocată. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.D. împotriva Sentinței nr. 3409 din 13 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012. Procesat de GGC - AS