ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6910/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 23 februarie 2011, reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâta C.P. a M.A.I. a contestat Decizia nr. 142653 din 27 decembrie 2010. Prin Sentința nr. 648/M din 14 aprilie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă în complet specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că decizia de recalculare a pensiei, contestată în cauză, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 iar potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Conform art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul. În speță, cererea reclamantului nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva unei case teritoriale de pensii pentru se face aplicarea Tezei I a art. 156, astfel încât tribunalul a găsit incidente dispozițiile cuprinse în Teza a II-a, cu referire la "celelalte cereri" care se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul.

Învestit prin declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat Sentința civilă nr. 5920 din 21 iunie 2012, prin care și-a declinat, Ia rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Brașov și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ., astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamanților, în speță Tribunalul Dolj. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume C.P. din cadrul M.A.I. Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010 iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 23 februarie 2011. Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului" a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 1 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I.

și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în/ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA