ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6910/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov la data de 23 februarie 2011, reclamantul B.V. în

contradictoriu cu pârâta C.P. a M.A.I. a contestat Decizia nr. 142653 din 27

decembrie 2010.

Prin Sentința nr.

648/M din 14 aprilie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă în complet

specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că decizia de recalculare a pensiei, contestată în

cauză, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 iar potrivit art. 7 din Legea

nr. 119/2010 procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare

și contestare a pensiilor este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Conform art. 156 din

Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau Caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul reclamantul iar celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul.

În speță, cererea

reclamantului nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva unei case

teritoriale de pensii pentru se face aplicarea Tezei I a art. 156, astfel încât

tribunalul a găsit incidente dispozițiile cuprinse în Teza a II-a, cu referire

la "celelalte cereri" care se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul pârâtul.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a pronunțat Sentința civilă nr. 5920 din 21 iunie 2012, prin

care și-a declinat, Ia rândul său, competența în favoarea primei instanțe

sesizate, Tribunalul Brașov și, constatând ivit conflict negativ de competență,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se

face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din

Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale a fost modificată în sensul că cererile în

această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 alin. (1) C.

proc. civ., astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea

nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a

cauzei revine instanței de la domiciliul reclamanților, în speță Tribunalul

Dolj.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume C.P. din cadrul M.A.I.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 27 decembrie 2010 iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 23 februarie 2011.

Legea nr. 19/2000,

care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului" a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data

de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 1 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile

îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al

aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în

sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în/ședință

publică astăzi, 12 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA