ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6591/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1326 din 21

decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 41553/3/2007, Tribunalul București,

secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantele B.S. și B.M.-A. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului

București prin Primarul General.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut că prin Notificarea nr. 930 din 12

iulie 2001, reclamantele au solicitat restituirea în natură a imobilului situat

în București, compus din teren și construcție, respectiv a terenului rămas

liber ce reprezintă curtea imobilului, construcție corp C, ce nu poate fi

restituit având în vedere dispozițiile art. 7 pct. 5 ind. 4 din Legea nr.

1/2009.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel reclamantele, susținând că prin acțiunea

introductivă au formulat, în baza Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, plângere împotriva nesoluționării Notificării nr. 930/2001

adresate Primăriei Municipiului București, prin care au solicitat restituirea

în natură a terenului aferent corpului de clădire situat în București.

S-a arătat că

plângerea a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 462 din 31 martie 2009,

în sensul admiterii acesteia, instanța obligându-l pe pârâtul Municipiul

București prin Primarul General să se pronunțe prin decizie motivată, în calitate

de unitate deținătoare, asupra Notificării nr. 930 din 12 iulie 2001.

Apelul a fost admis

de Curtea de Apel București prin Decizia civilă nr. 33 din 3 martie 2010, prin

care s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță, pentru a se soluționa pe fond notificarea.

S-a arătat că, în mod

cu totul paradoxal, în fond după casare, Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin Sentința civilă nr. 1326 din 20 septembrie 2010, a respins cererea

reclamantelor ca neîntemeiată, cu motivarea că terenul ce reprezintă curtea

imobilului - construcție corp C - înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, nu se

poate restitui în natură, deoarece afectează un imobil înstrăinat, așa cum

prevăd dispozițiile art. 7 pct. 5 din Legea nr. 1/2009.

Apelantele-reclamante

au susținut că imobilul construcție corp C le-a fost retrocedat irevocabil în

natură și predat în mod amiabil de chiriașul-cumpărător, astfel că nu se poate

refuza restituirea terenului aferent construcției, astfel cum a fost

identificat prin expertiza topo efectuată.

Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 108 din 4 iulie 2010, a admis apelul

declarat de reclamantele B.M.A. și B.S. și a modificat Sentința civilă nr. 1326

din 20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a

civilă, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată și a dispus

restituirea în natură către reclamante a terenului în suprafață de 157,91 mp,

aferent corpului C de clădire al imobilului situat în București.

S-au respins ca

neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că, deși aparent în cauză ar fi

aplicabile dispozițiile art. 7

1

din Legea nr. 10/2001, care

statuează că "nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele

care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea

situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în

proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor

cerute de lege", în realitate contractul de vânzare-cumpărare nr.

1915/1996 prin care corpul C parter, (format din 2 camere și dependințe și

teren în suprafață de 66 mp), a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995

către fostul chiriaș, O.P., nu mai produce efecte juridice. Prin Sentința nr.

1485/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă irevocabilă, s-a dispus

obligarea cumpărătorului O.P. să lase reclamantelor în deplină proprietate și

liniștită posesie imobilul menționat, care le-a fost predat ulterior de acesta.

Curtea a reținut că

imobilul în discuție se află în prezent în posesia apelantelor, tribunalul

neobservând că prin acțiune s-a solicitat restituirea în natură a întregului

teren aferent corpului C de clădire, având suprafața totală de 223,98 mp, ce

include atât porțiunea de 66 mp de sub clădire, cât și diferența de 157,91 mp

teren liber de construcții, care constituie curtea aferentă corpului C, astfel

cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză topografică întocmit de S.C.

T.E.P. S.R.L. și necontestat de intimatul-pârât.

Ca atare, s-a

apreciat că pretențiile deduse judecății sunt parțial întemeiate, doar cu

privire la diferența de 157,91 mp, conform dispozițiilor art. 1 - 4 și 7 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

suprafața de 66 mp s-a reținut că nu se mai impune restituirea, aceasta fiind

deja deținută de reclamante.

Împotriva deciziei

menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Primăria Municipiului

București și Municipiul București prin Primarul General, criticând-o ca

nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, pârâții au susținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea

Statului în temeiul Decretului nr. 92/1950, în condițiile art. 645 C. civ., ce

a avut ca efect stingerea dreptului de proprietate al fostului proprietar și

constituirea dreptului de proprietate în favoarea statului, astfel că preluarea

s-a făcut cu titlu, imobilul formând obiectul de reglementare al Legii nr.

112/1995.

Invocând Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 33/2008 de recurs în interesul legii,

recurenții au arătat că acțiunea în revendicare este inadmisibilă și se impunea

a fi respinsă ca atare.

O altă critică a

vizat neaplicarea dispozițiilor art. 7 pct. 3 din H.G. nr. 923 din 1 septembrie

2010 coroborate cu dispozițiile art. 5 din același act normativ, care

exceptează de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor

înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 cu modificările ulterioare, prin

noțiunea de "teren aferent" înțelegându-se atât terenul pe care este

amplasată construcția (amprenta construcției), cât și terenul necesar bunei

utilizări a acesteia, indiferent de categoria de folosință.

Intimatele-reclamante

B.M.A. și B.S. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Examinând criticile

invocate de recurenți, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Critica formulată

prin primul motiv de recurs, vizând faptul că reclamantele intimate și-ar fi

pierdut dreptul de proprietate prin preluarea de către stat a imobilului cu

titlu, în baza Decretului nr. 92/1950 nu poate fi primită.

O asemenea susținere

ignoră art. 1 pct. 3 din H.G. nr. 20 din 23 ianuarie 1996 cuprinzând normele de

aplicare a Legii nr. 112/1995, care definesc noțiunile de preluare "cu

titlu" și "fără titlu", cât și Decizia nr. 73/1995 a Curții

Constituționale.

Totodată, recurenții

omit dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, care au declarat ca

fiind abuzive Decretul nr. 92/1950 și Legea nr. 119/1948, privind

naționalizările.

Invocarea de către

recurenți a deciziei de recurs în interesul Legii nr. 33/2008 nu poate conduce

la concluzia inadmisibilității acțiunii, câtă vreme reclamantele au învestit

prima instanță cu o plângere întemeiată pe Legea nr. 10/2001, în condițiile

Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, și

nu cu o acțiune în revendicare de drept comun.

Nici critica

formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, vizând imposibilitatea

restituirii în natură a terenului, determinată de vânzarea clădirii în baza

Legii nr. 112/1995 și, prin urmare, de incidența Legii nr. 1/2009, nu este

fondată.

Recurenții se află în

confuzie, omițând să observe că respectiva construcție a fost retrocedată prin

hotărâre judecătorească reclamanților, astfel că nu subzistă considerentele cu

privire la necesitatea bunei utilizări a construcției.

În speță, așa cum a

rezultat din expertiza tehnică extrajudiciară, necontestată de pârâți, terenul

curții restituit reclamantelor reprezintă calea de acces la construcția ale

cărei proprietare sunt acestea, conform înscrisurilor depuse la dosar.

Prin urmare nu sunt

incidente în speță dispozițiile legale invocate de recurenți.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții

Municipiul București prin Primarul General și Primăria Municipiului București

prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 108 din 4 iulie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 30 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL