ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6591/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1326 din 21 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 41553/3/2007, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele B.S. și B.M.-A. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul General. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin Notificarea nr. 930 din 12 iulie 2001, reclamantele au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, compus din teren și construcție, respectiv a terenului rămas liber ce reprezintă curtea imobilului, construcție corp C, ce nu poate fi restituit având în vedere dispozițiile art. 7 pct. 5 ind.

4 din Legea nr. 1/2009. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamantele, susținând că prin acțiunea introductivă au formulat, în baza Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângere împotriva nesoluționării Notificării nr. 930/2001 adresate Primăriei Municipiului București, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului aferent corpului de clădire situat în București. S-a arătat că plângerea a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 462 din 31 martie 2009, în sensul admiterii acesteia, instanța obligându-l pe pârâtul Municipiul București prin Primarul General să se pronunțe prin decizie motivată, în calitate de unitate deținătoare, asupra Notificării nr. 930 din 12 iulie 2001. Apelul a fost admis de Curtea de Apel București prin Decizia civilă nr. 33 din 3 martie 2010, prin care s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se soluționa pe fond notificarea.

S-a arătat că, în mod cu totul paradoxal, în fond după casare, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1326 din 20 septembrie 2010, a respins cererea reclamantelor ca neîntemeiată, cu motivarea că terenul ce reprezintă curtea imobilului - construcție corp C - înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, nu se poate restitui în natură, deoarece afectează un imobil înstrăinat, așa cum prevăd dispozițiile art. 7 pct. 5 din Legea nr. 1/2009. Apelantele-reclamante au susținut că imobilul construcție corp C le-a fost retrocedat irevocabil în natură și predat în mod amiabil de chiriașul-cumpărător, astfel că nu se poate refuza restituirea terenului aferent construcției, astfel cum a fost identificat prin expertiza topo efectuată.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 108 din 4 iulie 2010, a admis apelul declarat de reclamantele B.M.A. și B.S. și a modificat Sentința civilă nr. 1326 din 20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată și a dispus restituirea în natură către reclamante a terenului în suprafață de 157,91 mp, aferent corpului C de clădire al imobilului situat în București. S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, deși aparent în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 7 1 din Legea nr. 10/2001, care statuează că "nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege", în realitate contractul de vânzare-cumpărare nr. 1915/1996 prin care corpul C parter, (format din 2 camere și dependințe și teren în suprafață de 66 mp), a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 către fostul chiriaș, O.P., nu mai produce efecte juridice.

Prin Sentința nr. 1485/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă irevocabilă, s-a dispus obligarea cumpărătorului O.P. să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul menționat, care le-a fost predat ulterior de acesta. Curtea a reținut că imobilul în discuție se află în prezent în posesia apelantelor, tribunalul neobservând că prin acțiune s-a solicitat restituirea în natură a întregului teren aferent corpului C de clădire, având suprafața totală de 223,98 mp, ce include atât porțiunea de 66 mp de sub clădire, cât și diferența de 157,91 mp teren liber de construcții, care constituie curtea aferentă corpului C, astfel cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză topografică întocmit de S.C.

T.E.P. S.R.L. și necontestat de intimatul-pârât. Ca atare, s-a apreciat că pretențiile deduse judecății sunt parțial întemeiate, doar cu privire la diferența de 157,91 mp, conform dispozițiilor art. 1 - 4 și 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește suprafața de 66 mp s-a reținut că nu se mai impune restituirea, aceasta fiind deja deținută de reclamante. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Primăria Municipiului București și Municipiul București prin Primarul General, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâții au susținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului în temeiul Decretului nr. 92/1950, în condițiile art. 645 C. civ., ce a avut ca efect stingerea dreptului de proprietate al fostului proprietar și constituirea dreptului de proprietate în favoarea statului, astfel că preluarea s-a făcut cu titlu, imobilul formând obiectul de reglementare al Legii nr. 112/1995. Invocând Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 33/2008 de recurs în interesul legii, recurenții au arătat că acțiunea în revendicare este inadmisibilă și se impunea a fi respinsă ca atare. O altă critică a vizat neaplicarea dispozițiilor art. 7 pct. 3 din H.G.

nr. 923 din 1 septembrie 2010 coroborate cu dispozițiile art. 5 din același act normativ, care exceptează de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 cu modificările ulterioare, prin noțiunea de "teren aferent" înțelegându-se atât terenul pe care este amplasată construcția (amprenta construcției), cât și terenul necesar bunei utilizări a acesteia, indiferent de categoria de folosință. Intimatele-reclamante B.M.A. și B.S. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Examinând criticile invocate de recurenți, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Critica formulată prin primul motiv de recurs, vizând faptul că reclamantele intimate și-ar fi pierdut dreptul de proprietate prin preluarea de către stat a imobilului cu titlu, în baza Decretului nr. 92/1950 nu poate fi primită.

O asemenea susținere ignoră art. 1 pct. 3 din H.G. nr. 20 din 23 ianuarie 1996 cuprinzând normele de aplicare a Legii nr. 112/1995, care definesc noțiunile de preluare "cu titlu" și "fără titlu", cât și Decizia nr. 73/1995 a Curții Constituționale. Totodată, recurenții omit dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, care au declarat ca fiind abuzive Decretul nr. 92/1950 și Legea nr. 119/1948, privind naționalizările. Invocarea de către recurenți a deciziei de recurs în interesul Legii nr. 33/2008 nu poate conduce la concluzia inadmisibilității acțiunii, câtă vreme reclamantele au învestit prima instanță cu o plângere întemeiată pe Legea nr. 10/2001, în condițiile Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, și nu cu o acțiune în revendicare de drept comun.

Nici critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, vizând imposibilitatea restituirii în natură a terenului, determinată de vânzarea clădirii în baza Legii nr. 112/1995 și, prin urmare, de incidența Legii nr. 1/2009, nu este fondată. Recurenții se află în confuzie, omițând să observe că respectiva construcție a fost retrocedată prin hotărâre judecătorească reclamanților, astfel că nu subzistă considerentele cu privire la necesitatea bunei utilizări a construcției. În speță, așa cum a rezultat din expertiza tehnică extrajudiciară, necontestată de pârâți, terenul curții restituit reclamantelor reprezintă calea de acces la construcția ale cărei proprietare sunt acestea, conform înscrisurilor depuse la dosar.

Prin urmare nu sunt incidente în speță dispozițiile legale invocate de recurenți. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții Municipiul București prin Primarul General și Primăria Municipiului București prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 108 din 4 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 30 octombrie 2012. Procesat de GGC - CL