ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2160/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2160/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr.11 din

16 februarie 2010, Tribunalul Covasna, în baza art. 4 alin. (1) lit. a)

coroborat cu art. 5 alin. (3) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și

funcționarea Sistemului Național de Baze Genetice Judiciare, a

respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna

în dosar nr. 166/P/2009, privind prelevarea de probe biologice de la numiții

P.L.I., D.R., B.R., F.V.L. și P.I.A., tară consimțământul

acestora, ca neîntemeiată.

În baza

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au

rămas în sarcina acestuia.

Onorariile

avocațiale din oficiu în sumă de 2.000 lei se avansează din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că din materialul probator

existent până în prezent nu rezultă însă suficiente date și

indicii că numiții P.L.I., D.R., B.R., F.V.L. și P.I.A. ar fi

suspecți de săvârșirea în calitate de autor, complice sau

instigator a infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit.

a) și b), alin. (2) lit. a), b) și e) și alin. (3) C. pen., sens

în care instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția

prev. de art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2008 pentru a se dispune

prelevarea de probe biologice fără consimțământul acestora.

In

condițiile în care cei antemenționați au dreptul la tăcere

și dreptul la viața intimă și privată, prev. de art. 8

din C.E.D.O., în cauză ar trebui să existe deja date și indicii

care să le confere calitatea de suspecți, altele decât cele care ar

rezulta din compararea probelor biologice a căror prelevare

forțată se solicita. Instanța a apreciat că ,

față de dispozițiile legale invocate, nu sunt întrunite

cerințele pentru a fi admisă cererea de prelevare de probe biologice

în vederea stocării profilului genetic în S.N.B.G.J.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Covasna, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, iar

în urma rejudecării, admiterea cererii și dispunerea de către

instanță a prelevării de probe biologice prin metode noninvazive,

fără consimțământul lor, de la suspecții P.L.I., D.R.,

B.R., F.V.E., P.I.A. și introducerea acestora în baza de date a Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia penală nr. 27/AP din 31 martie 2010 a admis apelul Parchetului

și a desființat sentința atacată.

Rejudecând, în temeiul art. 5 alin. (3)

din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și

funcționarea Sistemului Național de Date Genetice, a dispus

prelevarea probelor biologice prin metode noninvazive, fără acordul

lor, de la suspecții:

P.L.I. (K.); DOBOS ROBERT; B.R.; F.V.E.;

P.I.A. (T.I.).

În baza art. 5 alin. (5) din Legea

nr. 76/2008 a informat suspecții că probele biologice recoltate vor

fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului

genetic, în condițiile legii.

În baza art. 13 alin. (2) din Legea

nr. 76/2008, în cazul neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub

urmărire penală sau încetării urmăriri penale ori,

după caz, al achitării sau încetării procesului penal,

față de suspecții mai sus menționați, se va dispune

ștergerea datelor din S.N.D.G.J.

Instanța de apel a reținut

că prin rezoluția nr. 166/P/2009 din 15 octombrie 2009 a Parchetului de

pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus începerea urmăririi penale

privind autori necunoscuți, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de tâlhărie calificată cu consecințe deosebit

de grave, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și

b, alin. (2)/1 lit. a) și b), alin. (3) C. pen., constând în aceea că

în data de 15.10.2009, în jurul orelor 2,15, două persoane îmbrăcate

în echipament similar cu cel al forțelor de intervenție specială

ale poliției, având fețele acoperite cu cagule și fiind înarmate

cu pistoale automate AKM, au pătruns în sediul societății, au

imobilizat doi agenți de pază și pe dispecerul de serviciu

și au sustras suma de 270.000 lei. în cursul imobilizării

angajaților, s-a folosit violența fizică și la plecare au

sustras și un autoturism al firmei, marca Logan, care ulterior a fost

abandonat.

În cauză s-au efectuat

cercetări la fața locului, la sediul SC A.S. SRL și asupra

autoturismului abandonat, fiind ridicate mai multe obiecte purtătoare de

urma biologice care ar fi putut fi folosite sau au intrat în contact cu

persoanele care au săvârșit fapta. De asemenea, au fost audiate mai

multe persoane, unele dintre acestea fiind de acord să li se preleve probe

biologice în vederea stabilirii profilului genetic și s-au efectuat

expertize bio-criminalistice în vederea comparării urmelor biologice

și a profilelor genetice de pe corpurile purtătoare de urme ridicate

de la fața locului cu cele ale persoanelor suspecte, de la care s-au

prelevat probe biologice. S-au efectuat mai multe verificări cu privire la

situația conturilor mai multor persoane incluse în cercul de

suspecți, s-au solicitat informații cu privire la acestea de la

organe judiciare sau alte instituții ale statului.

Printre persoanele incluse în cercul

suspecților, constituit din personalul firmei de pază, foștii

angajați ai acesteia și alte persoane care se află în

legătură cu aceștia, se numără și numiții P.L.I.,

D.R., B.R., F.V.E., P.I.A. Aceștia au fost citați la sediul

poliției, au refuzat să dea declarații (cu excepția lui F.V.L.)

și să își dea consimțământul cu privire la prelevarea

de probe biologice prin metode invazive, motivând că așa au fost

sfătuiți de avocați și că probele lor biologice ar

putea fi folosite în alte scopuri.

Potrivit art. 4 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008, suspecți sunt persoanele despre care

există date și informații că ar putea fi autori,

instigatori sau complici ai infracțiunilor cuprinse în anexă,

anexă în care este inclusă și infracțiunea pentru care a

fost începută urmărirea penală în cauză.

Din analiza declarațiilor unor

persoane audiate în cauză până în prezent, a informațiilor

solicitate de organul de urmărire penală de la alte organe judiciare,

alte instituții ale statului, instituții publice sau private, în

etapa actelor premergătoare și care nu are caracter public,

rezultă existența unor date și informații că

persoanele indicate mai sus ar putea fi autori, instigatori sau complici ai

infracțiunii cercetate. Această supoziție bineînțeles

că nu încalcă prezumția de nevinovăție de care se

bucură orice persoană, potrivit art. 5/2 C. proc. pen.

Conform art. 5 alin. (3) din Legea

nr. 76/2008 în cazul în care persoana de la care urmează să se

recolteze probe biologice nu își dă consimțământul, organul

competent să efectueze prelevarea informează instanța de

judecată, care va dispune cu privire la prelevarea sau, după caz,

neprelevarea probelor biologice fără acordul persoanelor respective.

Instanța de apel a apreciat

că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege

arătat mai sus, iar persoanele suspecte beneficiază de toate

garanțiile pentru respectarea dreptului la viață intimă

și privată.

Împotriva acestei decizii penale, în

termen legal au declarat recurs suspecții P.L.I.(K.), D.R., B.R., F.V.L.

și P.I.A.(T.I.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a reținut că hotărârea recurată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fără a

arăta în concret care sunt acele probe din dosarul de urmărire

penală nr. 166/P/2009 din care să rezulte date și

informații suficiente că recurenții sunt suspecți de

săvârșirea în calitate de autor, complice sau instigator a

infracțiunii de tâlhărie.

Apărarea doar la modul general a

faptului că recurenții sunt suspecți de săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie fără indicarea în mod concret a

probelor din dosarul de urmărire penală echivalează cu lipsa

motivării deciziei.

În consecință, invocându-se

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., s-a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și

menținerea hotărârii instanței de fond.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat

din următoarele considerente:

Recurenții P.L.I., D.R., B.R., F.V.L.

și P.I.A. sunt suspectați de săvârșirea unei

infracțiuni de tâlhărie calificată cu consecințe deosebit

de grave în cauza care face obiectul dosarului penal nr. 166/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, cauză în care

urmărirea penală a fost începută „in rem” la data de 15

octombrie 2009.

Începerea urmăririi penale in rem

presupune, potrivit art. 228 C. proc. pen., că din actul de sesizare sau

al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzută în art.10 cu excepția celui de la lit. b)

1

.

Totodată, începerea

urmăririi penale „in rem” presupune existența unor indicii temeinice

de săvârșire a faptei prevăzute de legea penală care,

însă, nu pot fi și raportate la persoana unui făptuitor anume,

cunoscut și identificat, despre care să existe date care să

facă rezonabilă propunerea că a participat la

săvârșirea ei.

Deși aceste indicii temeinice nu au

fost stabilite în sarcina recurenților, ei au calitatea de suspecți

în sensul art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr.76/2000 întrucât despre ei

există date și informații că ar putea fi autori, instigatori

sau complici ai infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. a) și b) alin. (2)

1

lit. a) și b) și alin.

(3) C. pen.

Instanța de apel a arătat care

sunt aceste date și informații care conferă recurenților

statutul de suspecți (declarațiile persoanelor audiate în cauză,

informațiile provenind de la instituțiile statului, instituții

publice sau private), neimpunându-se arătarea concretă a probelor,

astfel cum se critică prin motivele de recurs, în primul rând pentru

că în faza actelor premergătoare nu se administrează probe, ci

numai după începerea urmăririi penale și, în al doilea rând,

pentru că această fază a procesului penal nu este publică;

însăși prima instanță a reținut, în considerentele

hotărârii sale, că unele din actele premergătoare examinate au

conținut secret, fiind accesibile doar analizei instanței.

Instanța de apel a reținut în

mod corect și faptul că prelevarea de probe biologice prin metode

noninvazive nu aduce atingere dreptului la viață intimă și

privată, legea urmărind un scop legitim, acela de a asigura

siguranța publică și apărarea ordinii, iar ingerința

este necesară și proporțională cu scopul urmărit:

aflarea adevărului în dosarul penal în care a fost începută

urmărirea penală față de persoane necunoscute.

Înalta Curte constată că

decizia penală atacată este legală și temeinică,

corect motivată, iar arătate motivelor pe care se întemeiază

permite instanței de recurs verificarea argumentelor avute în vedere la

adoptarea soluției.

În consecință, neexistând

temeiuri de casare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189

C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligația la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului

desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de suspecții P.L.I. (K.), D.R., B.R., F.V.L. și P.I.A. (T.I.)

împotriva deciziei penale nr. 27/AP din 31 martie 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții

suspecți la câte 220 lei cheltuieli judiciare către stat din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 20

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 2 iunie 2010.