ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1411/2011

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 160 din 18 mai 2010 a Tribunalului Argeș, în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.I.L. la pedeapsa închisorii de 6 luni.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

Conform art. 359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 26 noiembrie 2008, organele de poliție din cadrul Poliției orașului Mioveni au depistat în trafic pe inculpatul A.I.L., care circula pe drumurile publice la volanul autoturismului marca "X", fiind solicitat anterior sprijinul acestora de către agentul de poliție P.G., de la Postul de Poliție Tițești, care la rândul său fusese alertat telefonic de către un conducător auto, cu privire la faptul că, pe drumul care leagă municipiile Câmpulung și Pitești, circulă autoturismul cu numărul sus-menționat, într-un mod care pune în pericol siguranța traficului rutier.

La controlul alcool-test efectuat asupra inculpatului, s-a stabilit că acesta prezintă o alcoolemie de 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat, așa încât organele de poliție i-au solicitat acestuia să le însoțească la Spitalul Sf. Spiridon din orașul Mioveni, pentru a-i fi recoltate probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Inculpatul A.I.L. a refuzat însă recoltarea de probe biologice atunci când a ajuns în incinta unității spitalicești, iar pe parcursul procesului penal s-a apărat arătând că a condus autoturismul în stare de ebrietate deoarece a fost panicat ca urmare a faptului că primise mai multe apeluri telefonice de la mama sa, în condițiile în care știa că tatăl său suferă de o boală incurabilă.

A mai susținut inculpatul că, după ce a plecat de la spital, în timp ce se afla în mașina poliției, s-a răzgândit și le-a cerut polițiștilor să se întoarcă la spital pentru a-i fi recoltate probele biologice, dar această împrejurare nu a fost confirmată de martori.

În drept, fapta inculpatului A.I.L., având funcția de agent șef penitenciare în cadrul Spitalului Penitenciar Colibași, de a fi refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condițiile în care la controlul cu etilotestul prezenta o alcoolemie de 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat, comisă în seara zilei de 26 decembrie 2008, când a fost depistat conducând pe drumurile publice un autovehicul, a fost încadrată în dispozițiile art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.

La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei, reliefat de modul și mijloacele folosite (inițial, cel în cauză nu a oprit autoturismul la semnalul organelor de poliție), împrejurările în care infracțiunea a fost comisă (pe timp de noapte, pe un drum național și pe un sector de drum relativ circulat), urmările care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a recunoscut săvârșirea faptei.

În raport cu aceste criterii, au fost reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel: Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea.

În apelul său, procurorul a criticat felul în care a fost individualizată pedeapsa de către judecătorul fondului, sub aspectul modalității de executare, susținând că ar constitui o încurajare faptul că un conducător auto care a primejduit grav circulația pe drumurile publice și a refuzat să se supună testării a primit o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, fără a-i fi aplicată interdicția prevăzută de art. 863 alin. (3) lit. e) C. pen.

A concluzionat recurentul că nu poate fi asigurată, în această manieră, prevenția generală și nici cea specială.

La rândul său, recurentul inculpat a formulat critici vizând greșita pronunțare a condamnării, în opinia sa neexistând fapta de sustragere de la recoltarea probelor biologice, atâta vreme cât la scurt timp după manifestarea refuzului a revenit asupra deciziei sale și i-a spus polițistului care îl însoțea că dorește să-i fie recoltate probe biologice.

Într-o altă apărare, inculpatul a solicitat aplicarea art. 18

1

C. pen., motivat prin aceea că fapta comisă nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni și, în subsidiar, a se da o și mai mare eficiență circumstanțelor atenuante personale, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală nr. 10/A din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Pitești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva Sentinței penale nr. 160 din 18 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 4051/109/2009 și a desființat în parte Sentința penală nr. 160/2010 pronunțată de Tribunalul Argeș.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alineat ultim C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A menținut în rest dispozițiile sentinței penale.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.I.L., pe care l-a obligat la 600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 RON onorariul avocatului din oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, neputând fi aplicate dispozițiile art. 18

1

C. pen., iar pedeapsa aplicată acestuia, cât și modalitatea de executare au fost corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind aptă să asigure scopul pedepsei.

Instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pe care l-a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs inculpatul A.I.L., care a criticat hotărârea sub aspectul greșitei aplicări a pedepselor complementare prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., ca urmare a admiterii apelului parchetului, deși nu se solicitase de către acesta aplicarea acestei pedepse. De asemenea, recurentul inculpat A.I.L. a învederat faptul că, în mod greșit, s-a revenit asupra unei probe încuviințate, respectiv audierea martorului P.G., martor propus pe situația de fapt, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea probatoriilor.

Inculpatul a solicitat, în cazul în care se va trece peste aceste apărări, să se dispună achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește elementul constitutiv al infracțiunii, respectiv latura subiectivă a infracțiunii. În subsidiar, a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen., achitarea sa, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 10 și 18 C. proc. pen.

Concluziile apărătorului inculpatului, ale reprezentantului Ministerului Public, cât și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat pentru următoarele considerente:

Instanța de prim control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului, care la 26 decembrie 2008 a condus un autovehicul pe drumurile publice și a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.

Din probele și mijloacele de probă administrate (procese-verbale, declarații martori, declarația agentului de poliție P.G., declarația inculpatului) au rezultat împrejurările comiterii faptei.

Inculpatul, în motivele de recurs, critică hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., critică pe care Înalta Curte o consideră nefondată. Instanța de prim control judiciar, considerând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș ca fiind făcut în defavoarea inculpatului, în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., fără a-i înrăutăți situația inculpatului în calea de atac.

Cu privire la respingerea probei încuviințate deja de către instanță, respectiv audierea martorului din acte P.G., Înalta Curte apreciază că în mod justificat și motivat instanța de apel a revenit asupra administrării acestei probe, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Susținerile recurentului inculpatul A.I.L. în sensul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că îi lipsește latura subiectivă a infracțiunii, sunt lipsite de suport probator, din modul în care s-au desfășurat evenimentele, așa cum reiese din probele administrate, inculpatul a recunoscut în mod constant că nu și-a dat acordul pentru a i se recolta sânge, motivând această atitudine prin împrejurarea care i-o crease starea de sănătate a tatălui său.

Motivul de recurs invocat de către recurentul inculpat, care vizează achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen., având în vedere lipsa de pericol social concret al faptei, care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, îl consideră fondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Din probele dosarului rezultă că cele două instanțe nu au corelat suficient criteriile sus-menționate pentru a determina corespunzător gradul de pericol social al faptei dedusă judecății, fapt ce a avut drept efect greșita condamnare a inculpatului.

Este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, fapta inculpatului de a nu se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prezintă pericol social, dar sunt greșite aprecierile celor două instanțe, care în justificarea soluției de condamnare a inculpatului invocă aspecte generale, respectiv: "Urmarea care s-ar fi putut produce, în cazul în care acesta nu ar fi fost oprit în trafic, împiedica instanța să aplice prevederile art. 18

1

C. pen.".

Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia.

În speță, inculpatul a condus pe drumurile publice, având o alcoolemie de 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat, stabilită la controlul cu etilotestul și a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, întrucât suferă atacuri de panică la vederea halatelor albe, depunând și acte medicale în acest sens (scrisori medicale din 1 februarie 2010, din 16 martie 2010, din 12 aprilie 2010, emise de Secția de Psihiatrie a Spitalului Militar). De asemenea, motivația acestuia privind conducerea autoturismului având în sânge o îmbibație alcoolică este pertinentă și a constat în faptul că tatăl său suferă de o boală incurabilă, iar la apelurile mamei sale, cărora inițial nu le-a răspuns, iar ulterior când a sunat-o nu a mai putut să ia legătura cu aceasta, inculpatul a avut convingerea că tatăl său a decedat, fapt ce l-a determinat să se urce la volan sub influența băuturilor alcoolice.

Totodată, din probele administrate rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind agent șef principal la penitenciar, din caracterizarea de serviciu depusă la dosar rezultă că în activitatea desfășurată se bucură de apreciere din partea colegilor și superiorilor, nu a fost niciodată sancționat disciplinar, a fost recompensat în mai multe rânduri, obținând calificative "foarte bine" și "excepțional". De asemenea, a dovedit în cadrul unității un deosebit simț al datoriei, spirit de inițiativă, dăruire în muncă, perseverență, principialitate și integritate morală.

Inculpatul are în întreținere doi copii minori, soția sa realizează venitul minim pe economia națională, părinții săi sunt bolnavi.

Luând în considerare toate aceste elemente, în cauză Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., iar în baza art. 91 C. pen. îi va aplica inculpatului pedeapsa amenzii administrative de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A.I.L. împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în totalitate decizia penală atacată și Sentința penală nr. 160 din 18 mai 2010 a Tribunalului Argeș și rejudecând în fond.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. cu referire la art. 18

1

C. pen. dispune achitarea inculpatului A.I.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 91 lit. c) cu referire la art. 18

1

C. pen. aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1.000 RON.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2011.