ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4802/2012

asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1074 din 21 iunie 2010, as respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâții: Statul Român, prin Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, A.N.P. și Ministerul Sănătății. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Din analiza înscrisurilor depuse la dosar se reține că numitul P.M. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 20 de ani, ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 284/2003 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1005/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cererea condamnatului P.M. privind întreruperea executării pedepsei a fost respinsă de Tribunalul Giurgiu care a pronunțat în acest sens Sentința penală nr. 318 din 26 iunie 2009. Dispozițiile art. 1169 C. civ. stabilesc că "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". Deși reclamantul nu a indicat temeiul de drept al cererii pe care a promovat-o, în raport de situațiile expuse și solicitările formulate în cauză se poate aprecia că petentul înțelege să facă referire la dispozițiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 998 și urm. C. civ. Tribunalul apreciază că în prezenta cauză nu s-a probat de către reclamant veridicitatea susținerilor făcute prin cererea de chemare în judecată, astfel că nu sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale cum pretinde petentul.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia civilă nr. 424 din 19 aprilie 2011, a admis apelul declarat de reclamantul P., împotriva Sentinței civile nr. 1074 din 21 iunie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți, Statul Român, prin Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, A.N.P. și Ministerul Sănătății, și pe cale de consecință: a desființat sentința apelată și a trimis cauza pentru rejudecare la același tribunal. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În adoptarea acestui text normativ, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte, asigurarea interesului unei bune administrări a justiției, iar, pe de altă parte, asigurarea posibilității instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient asupra modului de desfășurare a procesului civil în fazele procesuale anterioare. Astfel, în cuprinsul apelului declarat, apelantul reclamant s-a plâns de faptul că prima instanță, deși i-a soluționat cererea formulată, nu apare că ar fi intrat în cercetarea fondului, Curtea observând că aceasta s-a limitat în a arăta că pretențiile reclamantului nu au fost dovedite. Cu toate acestea, prima instanță nu a întreprins nici cel mai mic efort de a lămuri în ce constau pretențiile afirmate de reclamant, pentru ce anume și în ce constau daunele materiale, respectiv cele morale, la plata cărora el a pretins să fie obligați pârâții.

Din motivarea hotărârii pe care a pronunțat-o nu a rezultat nici măcar aspectul că instanța ar fi lămurit faptele pe care urma să le cerceteze, elementele probatorii ale acestora, și în ce anume ar fi trebuit să constea probatoriile a căror administrare s-ar fi impus a fi făcută de reclamant și în legătură cu ce aspecte ale cauzei dintre faptele ori consecințele acestora la care partea s-a referit în motivarea cererii sale, având în vedere că totuși aceasta a administrat în dosar o serie de acte medicale privitoare la starea sănătății sale, despre a cărei înrăutățire vorbește. Tot astfel, nu s-a determinat, pornindu-se de la faptele ilicite imputate de reclamant și prin raportare la probele pe care acesta le-a administrat, care anume elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost probate.

Curtea a constatat că hotărârea atacată cu apel nu cuprindea și nu lămurea situația de fapt a cauzei, premisele de fapt ori cele juridice care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv, nu au reflectat o preocupare reală a instanței de fond de a înfăptui o analiză în concret a probelor administrate de reclamant, respectiv de a înlătura în mod justificat susținerile acestuia. Față de aceste împrejurări, Curtea a constatat că în cauză a existat o lipsă de preocupare reală din partea instanței de a explica și fundamenta raționamentul său pentru a lăsa instanței de control posibilitatea cenzurării hotărârii sale.

Curtea a apreciat că modul în care prima instanță a soluționat cererea, cu a cărei dezlegare a fost învestită, nu corespunde exigențelor unui proces echitabil, drept consacrat prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în conținutul căruia intră nu numai dreptul concret de acces la o instanță de judecată, dar și toate celelalte garanții, inclusiv motivarea hotărârilor pe care instanțele le pronunță, astfel cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în mod constant în jurisprudența sa (spre ex. cauza Albina împotriva României, Hotărârea din 28 aprilie 2005; cauza Dima împotriva României, Hotărârea din 16 noiembrie 2006, cauza Van de Hurk contra Olandei).

În procesul de elaborare a unei hotărâri judecătorești, ca act final al oricărei judecăți, instanța trebuia să pună de acord, prin motivare, faptele afirmate, probele administrate în cauză, respectiv consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept aplicabile raportului juridic litigios. Numai astfel se asigură, pe de o parte, transparența actului de justiție și, pe de altă parte, se oferă în mod real justițiabililor posibilitatea de a fi convinși să judecătorul a examinat cauza sub toate aspectele și că soluția pronunțată este cea care se impune a fi dată în cauză. Totodată, Curtea a avut în vedere faptul că lipsa motivării, în forma și limitele circumscrise de textul de lege al art. 261 C. proc.

civ., a fost privită în jurisprudența instanțelor naționale ca fiind echivalentă necercetării fondului cauzei, situație care atrage din punct de vedere procedural sancțiunea desființării hotărârii primei instanțe, în conformitate cu textul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. și, constituind în același timp un element de care însuși apelantul s-a plâns în apelul declarat, în temeiul textului legal menționat Împotriva deciziei civile mai sus-menționată au declarat recurs: reclamantul P.M. și pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Sănătății. Reclamantul P.M. critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: a solicitat plata unor daune materiale și morale în cuantum de 8.000.000 RON, pentru fiecare an executat până la data promovării acțiunii.

În timpul detenției a suferit o intervenție chirurgicală. Instanța de fond nu a analizat în concret probele administrate în cauză. Pârâtul Ministerul Sănătății. Instanța de fond în mod corect a respins cererea de chemare în judecată a reclamantului pe considerentul că acesta a beneficiat de serviciile medicale corespunzătoare stării sale de sănătate. Pârâtul Ministerul Justiției Reclamantul a solicitat 8.000.000 RON reprezentând daune materiale și morale. Chiar dacă reclamantul a fost operat de hernie de disc în timp ce se afla în detenție, acesta nu a dovedit că evoluția postoperatorie nefavorabilă se datorează unor traume fizice și psihice. Recursurile declarate de reclamantul P.M. și pârâții Statul Român, prin Ministerul Justiției și Ministerul Sănătății, sunt nefondate pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept, care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În adoptarea textului de lege mai sus-menționat, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte, asigurarea posibilității instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient asupra modului de desfășurare a procesului civil în fazele procesuale anterioare. În cuprinsul apelului declarat de reclamant, acesta s-a plâns de faptul că prima instanță deși i-a soluționat cererea formulată, nu apare că ar fi intrat în cercetarea fondului. Că, prima instanță nu a lămurit în ce constau pretențiile afirmate de reclamant, pentru ce anume și în ce constau daunele materiale, respectiv cele morale, la plata cărora reclamantul a pretins să fie obligați pârâții.

Mai mult, din motivarea hotărârii pe care a pronunțat-o instanța de fond, nu rezultă nici măcar aspectul că aceasta ar fi lămurit faptele pe care urma să le cerceteze, elementele probatorii ale acestora și în ce anume ar fi trebuit să constea probatoriile a căror administrare s-ar fi impus a fi făcută de reclamant. Se susține că hotărârea atacată cu apel nu cuprinde și nu lămurește situația de fapt a cauzei, ori cele juridice care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv. Procesul de elaborare a unei hotărâri judecătorești, ca act final al oricărei judecăți, trebuia să pună de acord, prin motivare, faptele afirmate, probele administrate în cauză, respectiv consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora în raport de regulile de drept aplicabile raportului juridic litigios.

Față de cele învederate, instanța de apel în mod judicios a admis apelul declarat de reclamant și pe cale de consecință: a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul P.M., pârâtul Statul Român prin Ministerul Justiției și pârâtul Ministerul Sănătății împotriva Deciziei nr. 424 A din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2012. Procesat de GGC - AA