ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3137/2013

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Craiova, reclamantul Tribunalul Dolj a chemat în judecată pârâții A.P., A.M., A.R.,

A.C., A.N., B.V., B.A., B.M.G., B.S.D., B.M., B.L., B.I.E., B.E., C.C., C.V., C.E.,

C.E.L., C.L.M., C.M., C.S., C.L., C.E.A., D.D., D.V., D.R., D.G., D.M., E.C., E.G.,

F.A., A.F., F.R.M., F.L., F.A.A., G.R., G.V., G.M., G.O.E., G.M.A., G.R.A., G.V.A.,

I.M., I.P., I.I., J.M., J.C., L.M.I., L.S., L.A., L.C., M.E., M.M., M.M.A., M.D.,

M.S.M., M.F., N.G., N.M., N.C., N.V., N.D., N.M.A., N.G.A., N.V., P.V., P.I., P.A.,

P.C., P.M., P.S., R.I., S.C., S.S., S.G., S.E., S.C.A., S.M., S.C.B., S.L., S.M.,

T.E., T.A.M., T.E.A., U.A., V.N.F., V.S. și Z.M., pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună întoarcerea executării sentinței civile nr. 3949 din 4

iunie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 6960/63/2008, în sensul obligării pârâților

să restituie sumele încasate, reactualizate în raport de indicele de devalorizare

a monedei naționale și cu dobânda legală, de la data plății până la data recuperării

integrale a creanței.

În motivarea cererii,

s-a arătat că prin sentința nr. 3949 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj

a fost admisă cererea formulată de reclamanți și obligați pârâții Ministerul Justiției,

Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova să achite reclamanților drepturile salariale

restante reprezentând spor de lucru la calculator pentru perioada august 2006 -

la zi, actualizate la data plății efective.

A mai arătat reclamantul

că în soluționarea recursului împotriva acestei sentințe, Curtea de Apel a modificat

sentința în sensul respingerii acțiunii conform deciziei nr. 3816 din 15 iunie 2010,

astfel că Tribunalul Dolj a efectuat o plată netă de 108.029 RON, fiind îndreptățit

să solicite restituirea sumelor încasate în mod necuvenit.

Prin sentința nr. 14199/05

10 2011, pronunțată de Judecătoria Craiova s-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La pronunțarea sentinței

s-a reținut că pentru a obține întoarcerea executării silite în cazul în care instanța

care a desființat titlul executoriu nu s-a pronunțat și cu privire la restabilirea

situației anterioare executării prin aceeași hotărâre, cel interesat poate să introducă

o acțiune separată la instanța competentă, potrivit legii.

Astfel, în baza dispozițiilor

art. 158 alin. (3) C. proc. civ., instanța și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea instanței competente, Tribunalul Dolj.

Pe rolul Tribunalului

Dolj, la data de 18 ianuarie 2012 cauza a fost suspendată în baza art. 155

1

C. proc. civ., fiind repusă pe rol la 23 ianuarie 2013.

Urmare a decesului reclamantului

I.P., la solicitarea reclamantului, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia,

I.M.A. și I.N.

Verificând, competența

materială de soluționare a cauzei, excepție invocată de reclamant, Tribunalul a

constatat că instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea

de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța

de executare, respectiv judecătoria, în acest sens fiind și decizia nr. 5/2012 dată

în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru

instanțe potrivit art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ.

Prin urmare, prin sentința

civilă nr. 1524 din 13 februarie 2012 a declinat competența de soluționare în favoarea

Judecătoriei Craiova, ca instanță de executare.

Constatând ivit conflictul

negativ de competență între cele două instanțe, în temeiul art. 22 alin. (2) C.

proc. civ. a înaintat dosarul la Curtea de Apel Craiova pentru a se da un regulator

de competență.

Soluționând conflictul

de competență potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova,

prin decizia nr. 9 din 1 martie 2013 a stabilit că Judecătoria Craiova are competența

de soluționare a cauzei în primă instanță, în considerente reținându-se următoarele.

Art. 404

2

alin.

(1) C. proc. civ. arată că în cazul în care instanța judecătorească a desființat

titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune

prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. Alin.

(2) reglementează situația în care instanța a desființat hotărârea executată și

a dispus judecarea în fond a cauzei și nu a luat această măsură se va putea dispune

de instanța care rejudecă fondul.

În cauza de față, pârâta

a formulat o cerere separată de întoarcere a executării, cerere care se încadrează

în alin. (3) al art. 404

2

C. proc. civ.

Ori, prin decizia nr.

5 din 12 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui

recurs în interesul legii, a statuat că, instanța competentă potrivit legii să soluționeze

cererea de întoarcere a excutării silite prin restabilirea situației anterioare

este instanța de executare, respectiv judecătoria.

Prin încheierea din data

de 12 martie 2012 Curtea de Apel Craiova a îndreptat, din oficiu, eroarea materială

din dispozitivul deciziei nr. 9 din 1 martie 2013, în care nu se menționase instanța

căreia îi revine competența, deși, din considerente rezulta care este aceasta.

Impotriva regulatorului

de competență și a încheierii din 12 martie 2013 au declarat recurs pârâții, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța de executare este instanța

care a pronunțat litigiul în fond, respectiv Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Recursul nu este fondat.

Obiectul prezentului litigiu

este întoarcerea executării sentinței civile nr.

3949 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul

Dolj

, reclamantul

solicitând obligarea pârâților la

restituirea sumelor încasate, arătând că, în calitate

de debitor, a executat voluntar acest titlu executoriu.

Textul art. 404

2

C. proc. civ., în întregul lui, reglementează competența instanței cu privire la

soluționarea cererii de întoarcere a executării silite și modalitatea de sesizare

a acesteia.

Textul alin. (3) al

art. 404

2

C. proc. civ. vizează însă un caz aparte de restabilire a situației

anterioare pe calea unei acțiuni separate, doar în situațiile în care nu s-a dispus

restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2) ale art. 404

2

C. proc. civ.

Ca atare, rezultă că cel

interesat solicită restabilirea situației anterioare nu pe cale accesorie, ci pe

calea unui proces distinct.

Or, în condițiile în care

sediul materiei este cuprins în cartea a V-a „Despre executarea silită”, secțiunea

a VI

1

-a „Întoarcerea executării”, se apreciază că natura juridică a întoarcerii

executării, astfel cum a fost definită atât în doctrină, cât și în literatura de

specialitate, dar și în practica judiciară, „de executare silită în sens invers”

determină și instanța competentă pentru soluționarea ei în acest caz și anume, instanța

de executare, judecătoria, așa cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. (2) C.

proc. civ.

Pe cale de consecință,

cum competența de încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373

alin. (2) C. proc. civ., judecătoriei, ca instanță de executare, rezultă că, în

virtutea principiului simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii

de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare potrivit

art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în virtutea

aceluiași principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obține decât prin

ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări, înțeleasă

ca o a doua executare în sens invers, se poate obține doar prin ordinul aceleiași

instanțe, fiind singura care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului

de executare silită.

Față de considerentele

expuse, având în vedere atât sediul legal de reglementare a instituției întoarcerii

executării, cât și natura și fundamentul juridic al instituției întoarcerii executării

și, implicit, caracterul de „contestației specială la executare”, care derivă din

chiar executarea anterioară a titlului executoriu, se apreciază că, în interpretarea

și aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., „instanța

judecătorească competentă potrivit legii”, în restabilirea situației anterioare

(întoarcerea executării) pe calea unei acțiuni separate este instanța de executare,

respectiv judecătoria.

În acest sens s-a pronunțat

și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia în interesul Legii nr. 5/2012,

publicată în M. Of. al României nr. 251/13.04.2012.

Prin dispozitivul acestei

decizii, s-a decis că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., instanța judecătorească competentă potrivit legii

să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației

anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.”

Cum dezlegarea dată problemelor

de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțe,

potrivit art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ., rezultă că și din această

perspectivă competența de soluționare a prezentei cauze aparține Judecătoriei Craiova,

astfel cum corect a stabilit Curtea de Apel Craiova.

Având în vedere aceste

considerente, recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții

A.P., A.M., A.R., A.C., A.N., B.V., B.A., B.M.G., B.M., B.L., B.E., C.V., C.C.,

C.E., C.E.L., C.M., C.S., C.L., C.E.A., D.D., D.V., D.R., D.M., E.C., E.G., F.A.,

A.F., F.R.M., F.L., F.A.A., G.R., G.V., G.O.E., G.M.A., G.V.A., I.M., I.I., J.M.,

J.C., L.S., L.A., L.C., M.E., M.M.A., M.D., M.S.M., M.F., N.G., N.M., N.D., N.G.A.,

N.M.A., N.V., P.V., P.I., P.A., P.C., P.M., P.S., S.C., S.S., S.G., S.E., S.C.B.,

S.C.A., S.M., T.E., T.A.M., N.V., T.E.A., U.A., V.N.F., V.S., Z.M., G.R.A., N.C.,

I.P., D.G., C.L.M., S.M., B.I.E., R.I., M.M., S.L., L.M.I., G.M., B.S.D. împotriva

deciziei nr. 9 din 1 martie 2013 și a încheierii din 12 martie 2013 pronunțate de

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie

2013.