ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3137/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul Tribunalul Dolj a chemat în judecată pârâții A.P., A.M., A.R., A.C., A.N., B.V., B.A., B.M.G., B.S.D., B.M., B.L., B.I.E., B.E., C.C., C.V., C.E., C.E.L., C.L.M., C.M., C.S., C.L., C.E.A., D.D., D.V., D.R., D.G., D.M., E.C., E.G., F.A., A.F., F.R.M., F.L., F.A.A., G.R., G.V., G.M., G.O.E., G.M.A., G.R.A., G.V.A., I.M., I.P., I.I., J.M., J.C., L.M.I., L.S., L.A., L.C., M.E., M.M., M.M.A., M.D., M.S.M., M.F., N.G., N.M., N.C., N.V., N.D., N.M.A., N.G.A., N.V., P.V., P.I., P.A., P.C., P.M., P.S., R.I., S.C., S.S., S.G., S.E., S.C.A., S.M., S.C.B., S.L., S.M., T.E., T.A.M., T.E.A., U.A., V.N.F., V.S.

și Z.M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună întoarcerea executării sentinței civile nr. 3949 din 4 iunie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 6960/63/2008, în sensul obligării pârâților să restituie sumele încasate, reactualizate în raport de indicele de devalorizare a monedei naționale și cu dobânda legală, de la data plății până la data recuperării integrale a creanței. În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința nr. 3949 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj a fost admisă cererea formulată de reclamanți și obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova să achite reclamanților drepturile salariale restante reprezentând spor de lucru la calculator pentru perioada august 2006 - la zi, actualizate la data plății efective.

A mai arătat reclamantul că în soluționarea recursului împotriva acestei sentințe, Curtea de Apel a modificat sentința în sensul respingerii acțiunii conform deciziei nr. 3816 din 15 iunie 2010, astfel că Tribunalul Dolj a efectuat o plată netă de 108.029 RON, fiind îndreptățit să solicite restituirea sumelor încasate în mod necuvenit. Prin sentința nr. 14199/05 10 2011, pronunțată de Judecătoria Craiova s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. La pronunțarea sentinței s-a reținut că pentru a obține întoarcerea executării silite în cazul în care instanța care a desființat titlul executoriu nu s-a pronunțat și cu privire la restabilirea situației anterioare executării prin aceeași hotărâre, cel interesat poate să introducă o acțiune separată la instanța competentă, potrivit legii.

Astfel, în baza dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., instanța și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente, Tribunalul Dolj. Pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 18 ianuarie 2012 cauza a fost suspendată în baza art. 155 1 C. proc. civ., fiind repusă pe rol la 23 ianuarie 2013. Urmare a decesului reclamantului I.P., la solicitarea reclamantului, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, I.M.A. și I.N. Verificând, competența materială de soluționare a cauzei, excepție invocată de reclamant, Tribunalul a constatat că instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria, în acest sens fiind și decizia nr. 5/2012 dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 330 7 alin. (4) C. proc.

civ. Prin urmare, prin sentința civilă nr. 1524 din 13 februarie 2012 a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Craiova, ca instanță de executare. Constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ. a înaintat dosarul la Curtea de Apel Craiova pentru a se da un regulator de competență. Soluționând conflictul de competență potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 9 din 1 martie 2013 a stabilit că Judecătoria Craiova are competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în considerente reținându-se următoarele. Art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ. arată că în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Alin. (2) reglementează situația în care instanța a desființat hotărârea executată și a dispus judecarea în fond a cauzei și nu a luat această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul. În cauza de față, pârâta a formulat o cerere separată de întoarcere a executării, cerere care se încadrează în alin. (3) al art. 404 2 C. proc. civ. Ori, prin decizia nr. 5 din 12 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat că, instanța competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a excutării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria. Prin încheierea din data de 12 martie 2012 Curtea de Apel Craiova a îndreptat, din oficiu, eroarea materială din dispozitivul deciziei nr. 9 din 1 martie 2013, în care nu se menționase instanța căreia îi revine competența, deși, din considerente rezulta care este aceasta.

Impotriva regulatorului de competență și a încheierii din 12 martie 2013 au declarat recurs pârâții, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța de executare este instanța care a pronunțat litigiul în fond, respectiv Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Recursul nu este fondat. Obiectul prezentului litigiu este întoarcerea executării sentinței civile nr. 3949 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj , reclamantul solicitând obligarea pârâților la restituirea sumelor încasate, arătând că, în calitate de debitor, a executat voluntar acest titlu executoriu. Textul art. 404 2 C. proc. civ., în întregul lui, reglementează competența instanței cu privire la soluționarea cererii de întoarcere a executării silite și modalitatea de sesizare a acesteia.

Textul alin. (3) al art. 404 2 C. proc. civ. vizează însă un caz aparte de restabilire a situației anterioare pe calea unei acțiuni separate, doar în situațiile în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2) ale art. 404 2 C. proc. civ. Ca atare, rezultă că cel interesat solicită restabilirea situației anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct. Or, în condițiile în care sediul materiei este cuprins în cartea a V-a „Despre executarea silită”, secțiunea a VI 1 -a „Întoarcerea executării”, se apreciază că natura juridică a întoarcerii executării, astfel cum a fost definită atât în doctrină, cât și în literatura de specialitate, dar și în practica judiciară, „de executare silită în sens invers” determină și instanța competentă pentru soluționarea ei în acest caz și anume, instanța de executare, judecătoria, așa cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. Pe cale de consecință, cum competența de încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoriei, ca instanță de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, în virtutea aceluiași principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări, înțeleasă ca o a doua executare în sens invers, se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului de executare silită.

Față de considerentele expuse, având în vedere atât sediul legal de reglementare a instituției întoarcerii executării, cât și natura și fundamentul juridic al instituției întoarcerii executării și, implicit, caracterul de „contestației specială la executare”, care derivă din chiar executarea anterioară a titlului executoriu, se apreciază că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., „instanța judecătorească competentă potrivit legii”, în restabilirea situației anterioare (întoarcerea executării) pe calea unei acțiuni separate este instanța de executare, respectiv judecătoria. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia în interesul Legii nr. 5/2012, publicată în M. Of.

al României nr. 251/13.04.2012. Prin dispozitivul acestei decizii, s-a decis că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.” Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că și din această perspectivă competența de soluționare a prezentei cauze aparține Judecătoriei Craiova, astfel cum corect a stabilit Curtea de Apel Craiova. Având în vedere aceste considerente, recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții A.P., A.M., A.R., A.C., A.N., B.V., B.A., B.M.G., B.M., B.L., B.E., C.V., C.C., C.E., C.E.L., C.M., C.S., C.L., C.E.A., D.D., D.V., D.R., D.M., E.C., E.G., F.A., A.F., F.R.M., F.L., F.A.A., G.R., G.V., G.O.E., G.M.A., G.V.A., I.M., I.I., J.M., J.C., L.S., L.A., L.C., M.E., M.M.A., M.D., M.S.M., M.F., N.G., N.M., N.D., N.G.A., N.M.A., N.V., P.V., P.I., P.A., P.C., P.M., P.S., S.C., S.S., S.G., S.E., S.C.B., S.C.A., S.M., T.E., T.A.M., N.V., T.E.A., U.A., V.N.F., V.S., Z.M., G.R.A., N.C., I.P., D.G., C.L.M., S.M., B.I.E., R.I., M.M., S.L., L.M.I., G.M., B.S.D. împotriva deciziei nr. 9 din 1 martie 2013 și a încheierii din 12 martie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.