ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3134/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului București la 28 septembrie 2009, reclamanții P.E. și P.N.C. au

chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând

modificarea hotărârii din 11 iunie 2009 emisă de pârâtă, în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor, prin majorarea acestora de la suma de 431.478 RON la

suma de 1.957.410 RON, echivalentul a 466.050 euro, pentru terenul în suprafață

de 3.107 mp situat în comuna S.J., județul Ilfov. Totodată, a solicitat

obligarea pârâtului la plata sumei de 391.482 RON, echivalentul a 93.210 euro,

constând în valoarea prejudiciului cauzat ca urmare a exproprierii, reprezentat

de valoarea terenului ce nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în

vedere la momentul achiziționării, respectiv construirea de hale.

În motivare a arătat,

că valoarea de 139 RON/mp teren stabilită de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004, este mult prea mică în raport de prețul cu care se vând terenurile în

acea zonă, de circa 150 euro/mp.

Prin sentința nr. 2218

din 21 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte

contestația, a modificat hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 11 iunie 2009

emisă de către pârât, în sensul că l-a obligat pe acesta la plata sumei de 351.091

euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României la data efectuării

plății, reprezentând despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 3107

mp. Cel de-al doilea capăt de cerere a fost respins, ca neîntemeiat.

Instanța a avut în vedere

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care, la alin. (1), stabilesc că despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite, în timp ce la alin. (2) se arată că „la calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța va ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului…”.

Față de concluziile expertizei

tehnice și în raport de prevederile legale în materie, instanța a constatat că suma

oferită cu titlu de despăgubire prin hotărârea contestată nu este justă, așa încât

să reprezinte o adevărată compensație pentru pierderea suferită de reclamanți în

urma aplicării măsurii de expropriere referitor la suprafața de teren de 3107 mp.

În aceste condiții, a

dispus admiterea în parte a contestației și modificarea hotărârii contestate în

sensul că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru terenul ce va fi

expropriat este de 351.091 euro, echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale

a României de la data efectuării plății.

Instanța a respins, ca

neîntemeiat, capătul doi de cerere, apreciind că restul de teren ce va rămâne în

continuare în proprietatea reclamanților va dobândi un spor de valoare ca urmare

a lucrărilor de expropriere și construirea acestei autostrăzi, așa încât nu se poate

reține existența unui prejudiciu produs ca urmare a exproprierii.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâtul care a pretins că prețul stabilit de instanță, de 113 euro/mp

teren, încalcă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru utilitate publică, căci nici instanța și nici experții, nu s-au raportat

la prețurile obișnuite de tranzacționare ale altor imobile de același fel cu cel

supus exproprierii.

Prin decizia civilă

nr. 385A din 9 noiembrie 2012 Curtea de Apel București a admis apelul, a schimbat

sentința în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 115.363 euro, în echivalent

la data plății efective, cu titlu de despăgubiri și a menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

În considerentele deciziei

s-a reținut că prin raportul de expertiză întocmit în apel de experții S.L.D., C.G.

și P.M. și suplimentul la raportul de expertiză întocmit de aceiași experți, s-a

stabilit că, în raport de prețurile cu care s-au vândut imobilele la data efectuării

primului raport de expertiză, respectiv noiembrie 2010, valoarea totală a terenului

în suprafață de 3107 mp situat în comuna S.J., județul Ilfov, este de 115.363 euro,

respectiv câte 37,13 euro/mp. În RON valoarea totală a terenului a fost stabilită

la nivelul sumei de 495.265 RON calculată la valoarea de 4.2931 RON/euro.

În raport de motivul de

apel formulat, contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei și noul

raport de expertiză din apel, Curtea a reținut că valoarea de 113 euro/mp teren

stabilită de către prima instanță nu reflectă valoarea reală a terenului expropriat.

Cum valoarea totală a

suprafeței de 3107 mp teren este de 115.363 euro, astfel cum s-a stabilit în noul

raport de expertiză din apel, iar această valoare este mai mare decât cea stabilită

prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor, dar mai mică decât cea stabilită de

prima instanță, a fost admis apelul.

Impotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând

că au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 întrucât

a fost omologat raportul de expertiză la nivelul anului 2010, când a fost întocmit

raportul de expertiză la instanța de fond. De asemenea, oferta expropriatorului

de 35,7 euro/mp este mai mare decât valoarea de 27 euro/mp stabilită de experți

la momentul evaluării la nivelul anului 2012, motiv pentru care se impune respingerea

cererii reclamanților.

Recursul este fondat pentru

considerentele care succed.

Cu privire la condiția

ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă la momentul stabilirii cuantumului

prin hotărârea judecătorească, instanța este obligată să respecte normele cuprinse

în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 din cuprinsul cărora rezultă că la calcularea

cuantumului despăgubirii instanța va ține seama de prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data

întocmirii raportului de expertiză.

Aplicând în cauză aceste

dispoziții legale, Înalta Curte constată că despăgubirea pentru imobilul expropriat

trebuia să se raporteze la valoarea stabilită de comisia de experți în faza de apel

și nu la valoarea de la data efectuării raportului de expertiză în prima instanță.

Astfel, prin raportul

de expertiză efectuat în apel, a fost stabilită valoarea de 83.889 euro pentru întreg

terenul expropriat, respectiv 27 euro/mp, iar potrivit suplimentului la acest raport

de expertiză, comisia de experți a concluzionat că valoarea terenului, la data efectuării

expertizei la instanța de fond, noiembrie 2010, era de 115.363 euro, respectiv 37,13

euro/mp. Prin decizia atacată a fost omologată această din urmă valoare, cu încălcarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Pentru aceste motive se

impune admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare.

Rejudecând, instanța superioară

de control, față de dispozițiile textului legal citat, va omologa raportul de expertiză

efectuat în faza de apel, care a propus o valoare totală a despăgubirilor, la data

de 20 iunie 2012, de 83.889 euro, respectiv 27 euro/mp.

La omologarea acestei

valori trebuie avute în vedere, însă și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994

care stabilesc, în sarcina instanței, obligația de a proceda la compararea rezultatului

expertizei cu oferta expropriatorului și cu pretențiile formulate de reclamanți,

stabilind o despăgubire care nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator

și nici mai mare decât cea cerută de expropriat.

În cauză, făcând această

comparație se constată că valoarea propusă de raportul de expertiză de 27 euro/mp

este mai mică decât cea de 35,7 euro acordată de expropriator.

Ca atare, se impune respingerea

acțiunii reclamanților și pe capătul de cerere privind majorarea despăgubirilor

acordate de expropriat, având în vedere că valoarea oferită de stat este mai mare

decât cea din raportul de expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 385A din 9 noiembrie

2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o modifică în parte

în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie

2013.