ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 904/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 904/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 904/2016
Asupra
cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data
de 19 septembrie 2010 sub nr. x/3/2010, reclamanta A. a solicitat în
contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin CN B. SA anularea
parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 396
din 25 septembrie 2009, sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite
și, în principal, obligarea expropriatorului la exproprierea și a suprafeței
de 285 mp, intitulată “Rest de proprietate 1” pe schița anexă,
stabilirea sumei ce i se va acorda cu titlu de despăgubire, estimată
provizoriu la 54.600 euro sau, în subsidiar, stabilirea cuantumului despăgubirilor,
estimate provizoriu la suma de 53.175 euro, echivalentul în lei.
În motivarea
cererii, reclamanta a arătat că, prin H.G. nr. 1546/2006, astfel cum
a fost completată și modificată ulterior, s-a aprobat planul de
amplasament al autostrăzii București - Brașov, cu
declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor aflate pe respectivul
amplasament al lucrării și aprobarea cuantumului despăgubirilor.
Întrucât până la începutul lunii august 2010, reclamantei nu i s-a comunicat
nici hotărârea comisiei, nici procesul-verbal, a contactat expropriatorul
care, la data de 10 august 2010, i-a comunicat mandatarului reclamantei o copie
a procesului-verbal din 2009 și a Hotărârii de stabilire a
despăgubirilor nr. 396 din 25 septembrie 2009. Despăgubirile stabilite
prin această hotărâre sunt net inferioare valorii reale a terenului,
având în vedere prețurile practicate la data exproprierii - 25-30 euro/mp.
În principal, trebuie avut în vedere că partea de teren
neexpropriată, în suprafață de 285 mp, identificată pe
schița anexă drept “Rest de proprietate 3A”, rămâne
fără niciun fel de valoare economică atât datorită
suprafeței mici, cât și datorită formei sale, care face ca
aceasta să fie inutilizabilă indiferent de destinația ce s-ar
dori să i se dea.
În ceea ce privește
suprafața de teren de 7.311 mp rămasă neexpropriată,
denumită pe aceeași schiță anexă “Rest de proprietate
1A”, valoarea de circulație a acesteia a scăzut în mod evident cu un
procent de circa 15%, motiv pentru reclamanta a solicitat contravaloarea
prejudiciului în cuantum de 27.400 euro.
Reclamanta a
refuzat cuantumul despăgubirilor acordate de expropriator, considerând
că o justă despăgubire se situează la echivalentul în lei a
sumei de 54.600 euro, compusă din valoarea de piață a imobilului
expropriat - 27.700 euro - și din daunele corespunzătoare
diminuării valorii restului de teren rămas - 27.700 euro, în
echivalent în lei.
În subsidiar,
în cazul în care cererea de obligarea a expropriatorului la exproprierea
și a suprafeței de 285 mp s-ar respinge, reclamanta a solicitat
să se aibă în vedere că la stabilirea despăgubirii nu s-a
ținut cont de diminuarea valorii de circulație a restului de teren
neexpropriat, în suprafață totală de 7.596 mp, evaluat provizoriu
la suma de 33.100 euro, în echivalent în lei.
Învestit cu
soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din
data de 25 octombrie 2010, a admis excepția necompetenței
funcționale și a dispus înaintarea dosarului uneia dintre
secțiile civile, cauza fiind înregistrată la data de 07 decembrie 2010
pe rolul secției a V-a civilă, sub nr. x/3/2010.
Pârâtul a
formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca
neîntemeiată. Astfel, s-a arătat că suma de 17.125 lei,
stabilită cu titlu de despăgubire, reprezintă o ofertă
justă și acoperitoare. În ceea ce privește restul de teren
neexpropriat în suprafață de 285 mp, rămas în proprietatea
reclamantei, s-au acordat despăgubiri în valoare de 4.326 lei.
La stabilirea
acestor despăgubiri s-a avut în vedere regimul economic al terenului,
respectiv cel de teren arabil. Fiind vorba de terenuri agricole încadrate în
clase de calitate medii pe județ, pentru stabilirea valorii reale s-au
avut în vedere și informațiile furnizate de C., prin direcțiile
specializate.
Pentru
stabilirea prețului s-a avut în vedere și prețul obținut
pentru alte terenuri în aceeași unitate administrativ-teritorială cât
și daunele aduse proprietarilor.
Prinsentința
civilă nr. 345 din 18 februarie 2013, Tribunalul București, secția
a V-a civilă, a admis în parte cererea, a modificat Hotărârea nr. 396
din 25 septembrie 2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004
- județul Ilfov în sensul că a dispus exproprierea și a
suprafeței de teren de 285 mp - lotul 2, identificată prin raportul
de expertiză întocmit de experții D., E. și F. și a
stabilit cuantumul despăgubirii la suma de 8.073 euro (în echivalent în
lei la cursul Băncii Naționale a României, din ziua
plății). Totodată, a majorat onorariul stabilit pentru expertiza
evaluatoare cu 600 lei (câte 200 lei pentru fiecare expert) și a obligat
pârâtul Statul Român, reprezentat prin CN B. SA, la plata acestei sume, precum
și la plata către reclamantă a sumei de 3.100 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru a
hotărî astfel, tribunalul a reținut din coroborarea titlului de
proprietate, eliberat la data de 21 aprilie 1995 de Comisia județeană
pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a municipiului
București și Sectorului Agricol Ilfov cu certificatul de
moștenitor din 28 februarie 2007, eliberat de B.N.P., G., că
reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în
suprafață de 8.400 mp, situat în Pașcani, com. Moara
Vlăsiei, județul Ilfov, iar imobilul a fost inclus în H.G. nr. 1546
din 14 noiembrie 2006, cu modificările și completările
ulterioare, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor
proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate
publică “Construcția autostrăzii București - Brașov,
tronsonul București - Ploiești”.
La data de 29
aprilie 2009 a fost întocmit procesul-verbal, în cuprinsul căruia s-a
consemnat că reclamanta nu s-a prezentat pentru a-și exprima
poziția cu privire la cuantumul despăgubirilor propuse de expropriator.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 396 din 25
septembrie 2009, emisă de CN B. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,
s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 803 mp, situat în
com. Moara Vlăsiei, județul Ilfov, cu nr. cadastral, proprietatea
reclamantei și acordarea de despăgubiri în cuantum de 17.125 lei,
conform raportului de evaluare.
Terenul
expropriat a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică
întocmit de experții D., E. și F., stabilindu-se că acesta are
suprafața de 803 mp și este situat în extravilanul com. Moara
Vlăsiei, având destinația de teren agricol. De asemenea, comisia de
experți a precizat că, prin exproprierea celor 803 mp, terenul
rămas în proprietatea reclamantei a fost fragmentat în două loturi:
lotul I cu suprafața de 7.315 mp, amplasat în stânga autostrăzii,
între autostradă și Drumul de exploatare nr. DE 490, și lotul II
cu suprafața de 285 mp, situat în partea dreaptă a autostrăzii,
între autostradă și DE 553/1.
Tribunalul a
reținut dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 (aplicabil în
temeiul art. 18 din Legea nr. 198/2004), constatând că prin răspunsul
la obiecțiunilela raportul de expertiză tehnică evaluatoare,
valoarea de piață a terenului expropriat la data întocmirii acestuia
a fost stabilită la suma de 5.958 euro.
În ceea ce
privește cererea reclamantei de expropriere a terenului în
suprafață de 285 mp, instanța a avut în vedere dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 198/2004, teza finală, care prevăd că
soluționarea acțiunii formulate de expropriatul nemulțumit de
cuantumul despăgubirii se va face conform dispozițiilor art. 21-27
din Legea nr. 33/1994. Potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, în
cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți din
teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței
exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația
reală, dacă exproprierea în parte este posibilă.
Ținând
cont de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că
parcela de teren de 285 mp (lotul 2), rămasă în urma
dezmembrării terenului, este situată în zona de protecție a
autostrăzii, de suprafața redusă și forma
dezavantajoasă (“o fâșie scurtă de teren între Autostradă
și drumul de exploatare DE 553/1 de 43 lățime”), care face
imposibilă exploatarea sa conform destinației - aceea de teren agricol
- împrejurări care au determinat comisia de experți să
propună trecerea acesteia în același regim cu zona expropriată,
instanța a dispus și exproprierea terenului în suprafață de
285 mp, cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei fiind stabile prin
raportul de expertiză la suma de 2.115 euro.
Referitor la
suprafața de teren de 7.351 mp (lotul 1), rămasă în proprietatea
reclamantei, comisia de experți a stabilit că reclamanta nu a suferit
un prejudiciu în urma exproprierii întrucât: 1. nu se poate solicita lipsa
accesului având în vedere că drumul de exploatare DE 490 deservește
suprafața de teren rămasă; 2. nu se poate solicita prejudiciu în
zona de siguranță a autostrăzii, deoarece această zonă
se află în lotul expropriat, fiind parte integrantă din
autostradă; 3. nu se poate solicita prejudiciu în zona de protecție a
autostrăzii, deoarece, conform art. 17 din O.G. nr. 43/1997, în
această zonă sunt interzise plantațiile care să provoace
înzăpeziri sau să împiedice vizibilitatea, or, zona fiind
cerealieră, nu se poate pune problema existenței acestui prejudiciu.
Ca atare,
instanța, în temeiul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, a admis în
parte contestația și a modificat Hotărârea nr. 396 din 25
septembrie 2009, în sensul că a dispus exproprierea și a
suprafeței de teren de 285 mp, iar cuantumul despăgubirilor cuvenite
reclamantei a fost stabilit la suma totală de 8.073 euro.
Împotrivasentinței
tribunalului au declarat apel reclamanta A. și pârâtul Statul Român, prin CN
B. SA.
În apel au
fost încuviințate și administrate pentru ambele părțiprobe,
înscrisuri și expertiză tehnică judiciară de evaluare
imobiliară, lucrarea fiind efectuată de experții H., I. și F.
Curtea de
Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr.
402/A din 22 octombrie 2014 a respins, ca nefondat, apelul declarat de
reclamanta A., a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CN B. SA, a
schimbat în parte sentința, a stabilit cuantumul despăgubirilor la
suma de 6.310,4 euro pentru suprafața expropriată de 1.088 mp, a
păstrat restul dispozițiilor sentinței și a obligat-o pe
reclamantă la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată în
apel.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în cauză
sunt aplicabile prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la care
dispozițiile Legii nr. 198/2004 fac trimitere, potrivit cu care „La
calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și
instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod
obișnuit, imobilele de același fel în unitatea
administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de
expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după
caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și
dovezile prezentate de aceștia.”
Prin urmare,
legea a fixat momentul evaluării imobilului în procedura contestării
hotărârii de acordare a despăgubirilor la data realizării
expertizei, iar această cerință a fost respectată de prima
instanță.Din acest considerent, Curtea a respins, ca nefondat, apelul
declarat de reclamantă.
În ceea ce
privește apelul declarat de pârât, s-a invocat greșita expropriere a
suprafeței de teren de 285 mp, cu încălcarea art. 24 alin. (4) din
Legea nr. 33/1994.
Curtea nu a
primit argumentele pârâtului în sensul că reclamanta are acces la
suprafața de 285 mp prin DE 553/1 și că terenul poate fi folosit
cu destinație agricolă, în condițiile în care expertiza
administrată în fața primei instanțe a reținut că zona
de protecție a autostrăzii (nu zona de siguranță,
inclusă în terenul deja expropriat) este de 50 m, conform O.G. nr. 43/1997
și acoperă suprafața de teren rămasă, considerată
astfel de experți ca fiind inutilizabilă.
Din
interpretarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 43/1997 privind
regimul drumurilor nu rezultă o interdicție de a realiza lucrări
agricole pe terenurile aflate în zona de protecție. Cu toate acestea,
Curtea a apreciat că porțiunea de teren de 285 mp care are o
lățime de 4 m, este nepotrivită unor lucrări agricole,
fiind situată între viitoarea autostradă și drumul de exploatare
DE 553/1, critica în acest sens fiind fondată și, prin urmare, a
statuat că se impune și exproprierea suprafeței de 285 mp, în
conformitate cu prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.
Instanța
de apel a apreciat ca fiind fondată și critica privind valoarea
terenului expropriat în suprafață de 1.088 mp. În raport cu
concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, valoarea acestui
imobil la data efectuării expertizei, prin comparația cu
tranzacții privitoare la terenuri similare, a fost stabilită la 5,80
euro/mp, rezultând o valoare corectă a despăgubirilor de 6.310,0
euro.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. în temeiul dispozițiilor art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
A
susținut că în mod nelegal instanța a stabilit cuantumul
despăgubirii acordate reclamantei prin raportare la data întocmirii
raportului de expertiză și nu prin raportare la data exproprierii, astfel
cum ar fi fost legal în lumina prevederilor art. 44 alin. (3) din
Constituția României, condiții în care cuantumul despăgubirii ar
fi fost cel corect și legal calculat la suma de 13.598 euro.
Prin decizia
civilă recurată, instanța de apel a schimbat în parte sentința
primei instanțe, diminuând cuantumul despăgubirii stabilite de
către instanța de fond în funcție de valorile stabilite
printr-un nou raport de expertiză tehnică judiciară,
reținându-se ca dată de referință data întocmirii acestui nou
raport.
Această
procedură a alterat în mod grav cuantumul despăgubirii ce i se
cuvenea pentru exproprierea, cu circa 5 ani înainte, a unei suprafețe
determinate de teren. Această suprafață de teren a ieșit
din proprietatea reclamantei la data exproprierii, dată la care trebuia
să-i intre în patrimoniuvaloarea de înlocuire a respectivei suprafețe
de teren împreună cu daunele produse prin expropriere.
Ori, în
măsura în care ieșirea din patrimoniul reclamantei a bunului
expropriat a avut loc în anul 2009, iar stabilirea despăgubirii are loc în
anul 2014, în condițiile scăderii continue și permanente a
prețurilor terenului în toată această perioadă de 5 ani,
este evident că în patrimoniul reclamantei nu mai intră valoarea de
înlocuire a bunului imobiliar expropriat, ci o valoare mult diminuată,
condiții în care se poate afirma atât faptul că a avut loc o
încălcare flagrantă a prevederilor art. 44 alin. (3) din
Constituția României, care stabilește că „Nimeni nu poate fi
expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită
potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire"
cât și faptul că urmare a acestei încălcări, s-a produs un
prejudiciu important în patrimoniul persoanei expropriate.
În opinia reclamantei,
varianta de calcul cuprinsă în suplimentul la raportul de expertiză
întocmit în fața instanței de fond, prin care s-a stabilit valoarea
despăgubirilor prin raportare la data exproprierii, este cea care ar fi
trebui reținută, în mod legal, de către instanța de fond,
cu mențiunea că la stabilirea acestei valori Comisia de experți
a respectat prevederile legale privind stabilirea cuantumului despăgubirii
prin luarea în considerare atât a datelor concrete din cuprinsul contractelor
de vânzare-cumpărare referitoare la prețurile de tranzacționare,
cât și a întregii lor experiențe profesionale acumulate până la
acea dată, prin aplicarea indicilor de corecție prevăzuți
de lege și de normativele în materie. Acestraport de expertiză,
prezentat în fața instanței de fond, a avut în vedere valorile de la
momentul exproprierii, împrejurare de natură a garanta caracterul just
și prealabil al despăgubirii, spre deosebire de expertiza
efectuată în apel, care a stabilit valori la un moment ce conduce clar la
încălcarea caracterului prealabil al despăgubirii prevăzut de
Constituția României.
Această
împrejurare capătă o forță cu atât mai mare cu cât prin
Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale a fost
admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor care
vizau tocmai data în raport de care se calculează despăgubirea,
instanța de contencios constituțional stabilind că prevederile art.
9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 raportate la sintagma .la data întocmirii
raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin.
(2) din Legea nr. 33/1994 sunt neconstituționale.
În lumina deciziei
Curții Constituționale, care vine să confirme justețea
susținerilor constante din fața instanțelor de judecată
anterioare ale reclamantei în ceea ce privește stabilirea ca, dată de
referință pentru calcularea despăgubirilor, a datei exproprierii,
trebuie analizată și nelegala stabilire de către instanța
de fond și de către instanța de apela cuantumului
despăgubirii prin raportare la data întocmirii Raportului de
expertiză, împrejurare în care despăgubirea stabilită de
instanța de fond, al cărui cuantum era oricum mult inferior celui
real și legal stabilit, a fost diminuată în continuare prin decizia
civilă recurată.
Analizând
decizia recurată, în limita criticilor formulate prin motivele de recurs
prin raportare la motivul de ordine publică referitor la incidența Deciziei
Curții Constituționale nr. 12/2015, Înalta Curte constată
următoarele:
Exproprierea,
fiind o vânzare forțată determinată de motive de utilitate
publică, presupune ca persoana deposedată să primească
valoarea de înlocuire a bunului de care a fost lipsită, iar dreapta
și prealabila despăgubire de care trebuie să beneficieze
proprietarul în situația exproprierii (art. 44 alin. (6) din
Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994) este cea menită să
asigure părții păstrarea aceleiași valori a activului
patrimonial, prin înlocuirea dreptului real pierdut cu o valoare egală.Stabilirea
valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul
element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și
echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a
normelor constituționale.
Reținându-se
caracterul excepțional al cedării proprietății prin
expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline
și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția
menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare
în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând
că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai
pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă
despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.
Prin
Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor nr. 396 din 25 septembrie 2009
s-a dispus exproprierea și acordarea despăgubirii pentru terenul în
suprafață de 803 mp situat în com. Moara Vlăsiei, județul
Ilfov având număr cadastral, teren ce aparține expropriatului J.
și s-a stabilit cuantumul despăgubirii în sumă de 17.125 lei ce
urma să fie consemnată în termen de cel mult 90 de zile de la data
emiterii hotărârii în contul deschis de către expropriator la Casa de
Economii și Consemnațiuni pe numele persoanei expropriate.
În
conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din Lege e
xpropriatul
nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței
judecătorești competente, iar acțiunea formulată în conformitate
cu prevederile acestui articol se soluționează potrivit
dispozițiilor art. 21-27 din Legea
nr. 33/1994
privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește
stabilirea despăgubirii, aș cum se prevede la alin. (3).
Art. 26 alin.
(2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „la calcularea cuantumului
despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține
seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de
același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii
raportului de expertiză (…)”.
Sintagma „
prețul
cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în
unitatea administrativ-teritorială” definește prețul de piață,
anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar
trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după
ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață
concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei
vânzări oneste și în care cumpărătorul și
vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de
cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre
aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.
În
speță, instanța de apel a apreciat că este utilă efectuarea
unei noi expertize, întrucât în primă instanță experții nu
au avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada de
referință cu privire la imobile de același fel în sensul art. 26
din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică. Au fost depuse în apel tranzacții încheiate în perioada
2013-2014 privind terenuri situate pe raza com. Moara Vlăsiei, atât pentru
terenuri intravilane cât și pentru terenuri extravilane. S-a dispus ca la
stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii
experții să aibă în vedere prețuri reale de
tranzacționare cu care se vând, în mod obișnuit imobilele în unitatea
administrativ teritorială din care face parte imobilul expropriat la
momentul efectuării raportului de expertiză.
Valoarea
terenului expropriat a fost stabilită prin comparație directă,
în grila de comparație intrând tranzacții încheiate în perioada
2013-2014. Astfel, la data expertizei, respectiv 27 mai 2014, a fost
stabilită o valoare unitară de 5, 80 euro/mp.
Critica
reclamantei în recurs vizează nelegalitatea deciziei atacate prin
raportare la criteriile legale de stabilire a cuantumului despăgubirii
acordate din perspectiva momentului de referință al determinării
cuantumului despăgubirilor, ca fiind cel al exproprierii și nu cel al
întocmirii raportului de expertiză.
Curtea
Constituțională a pronunțat Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015
prin care a
constatat
că prevederile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 privind unele
măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi
și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor
aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de
autostrăzi și drumuri naționale, raportate la sintagma „la data
întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art.
26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică sunt neconstituționale.
Curtea
Constituțională a arătat că legea specială, respectiv
Legea nr. 198/2004, cuprinde o dispoziție derogatorie față de
cea generală - Legea nr. 33/1994 - în materia exproprierii pentru
lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri
naționale, în privința momentului realizării transferului de
proprietate. Astfel, spre deosebire de legea generală - Legea nr. 33/1994
- unde transferul dreptului de proprietate se realizează la momentul
plății despăgubirii impuse prin hotărârea
judecătorească de expropriere, cu consecința stabilirii cuantumului
despăgubirii prin raportare la un moment temporal cât mai apropiat de
realizarea transferului, legea specială prevede că transferul
dreptului de proprietate operează fie la momentul plății
despăgubirii stabilite pe cale administrativă, ceea ce echivalează
cu recunoașterea faptului că stabilirea cuantumului acestei
despăgubiri se raportează la momentul transferului dreptului, fie la
momentul consemnării despăgubirii menționate, ipoteză în
care stabilirea cuantumului despăgubirii pe cale judiciară nu se mai
raportează la momentul transferului dreptului, ci la un moment ulterior,
respectiv cel al pronunțării hotărârii judecătorești
prin care se stabilește întinderea despăgubirii, și nu la cel al
transferului dreptului de proprietate. Având în vedere soluția
normativă a legii speciale în privința momentului de la care
operează transferului dreptului de proprietate, aspect asupra căruia
legiuitorul este liber să aprecieze, beneficiind de o anumită
marjă de apreciere în considerarea obiectului propriu de reglementare a
Legii nr. 198/2004, respectiv construcția de autostrăzi și
drumuri naționale, Curtea a constatat că o atare măsură
trebuie corelată, în mod logic, cu stabilirea despăgubirilor la
valoarea imobilului de la data exproprierii. Așadar, stabilirea cuantumului
despăgubirii este o măsură conexă și indisolubil
legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acest
moment este cel determinant în raportul juridic ce se naște între
expropriat și expropriator, iar nu de vreun alt moment ulterior stabilit
aleatoriu.
Cum de la
data de 3 martie 2015, când a fost publicată în M. Of. al României,
decizia a devenit obligatorie pentru instanțe, Înalta Curte va face
aplicarea acesteia, în prezenta cauză.
Prin urmare,
critica referitoare la data transferului dreptului de proprietate ca reper
temporal pentru stabilirea comparabilelor de interes pentru efectuarea
expertizei de stabilire a despăgubirilor, în contextul art. 26 alin. (2)
din Legea nr. 33/1994, în raport cu cele statuate prin Decizia Curții
Constituționale nr. 12/2015, este fondată.
Data
transferului dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator, în
contextul legii speciale, spre deosebire de procedura exproprierii derulată
în baza dreptului comun - Legea nr. 33/1994, este cea stabilită prin
dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004.
Astfel,
această normă specială prevede: „Transferul imobilelor din
proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a
unității administrativ teritoriale și în administrarea
expropriatorului operează de drept la data plății
despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data
consemnării acestora, în condițiile prezentei legi.”
Prin urmare,
în ceea ce privește momentul la care se stabilește valoarea de
circulație a terenului, ca reper temporal pentru stabilirea comparabilelor
de interes pentru efectuarea expertizei de stabilire a despăgubirilor, în
contextul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport cu cele statuate
prin Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, spre deosebire de
procedura exproprierii derulată în baza dreptului comun - Legea nr. 33/1994,
este cea stabilită prin dispozițiile
art.
15
din Legea nr. 198/2004, anterior menționat și nu la momentul
efectuării raportului de expertiză, așa cum s-a procedat cu
ocazia soluționării apelului prin decizia recurată.
Pentru
stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale
menționate și a Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015,
se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura
recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.
După cum
reiese în mod explicit din art. 26 din Legea nr. 33/1994, sarcina stabilirii
prețului „obișnuit” de vânzare revine instanței de
judecată, obligație ce rezultă și din dispozițiile art.
27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „Primind rezultatul
expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile
formulate de părți și va hotărî”.
Aceasta
înseamnă că, în aprecierea coroborată a probelor, instanța
de judecată poate da eficiență doar acelor dovezi care
conturează o anumită situație de fapt și să le
înlăture pe cele contrare.
Cu ocazia
rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui nou raport
de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994
și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea
acelorași prevederi legale, și prin care să poată fi
determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de
același fel în unitatea administrativ-teritorială în care se
află bunul în litigiu, la data exproprierii, preț rezultat din
contracte de vânzare cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de
acest moment în raport de Decizia nr. 12/2015 a Curții
Constituționale, publicată în M. Of., Partea I nr. 152 din 03 martie 2015.
În
speță, deși prin Hotărârea de stabilire a
despăgubirilor nr. 396 din 25 septembrie 2009 s-a menționat că
despăgubirea va fi consemnată pe numele persoanei expropriate în
termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de
expropriere, la dosarul cauzei nu există dovada consemnări sumei
datorate cu titlu de despăgubire, aspect ce trebuie a fi clarificat pentru
ca experții și instanța să se poată raporta la
momentul transferului dreptului de proprietate.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 și art. 312
alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va
casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea
apelurilor, la aceeași curte de apel.
În limita
casării, întrucât în apel critica pârâtului pe aspectul exproprierii
suprafeței suplimentare de 285 mp a fost respinsă ca nefondată, recunoașterea
dreptului la despăgubiri al reclamantei pentru întreaga
suprafață de teren, rămâne câștigat cauzei față
de împrejurarea că pârâtul nu și-a exercitat dreptul la recurs
și de principiul „non reformatio in pejus”, consacrat expressisverbis prin
dispozițiile art. 296 partea finală C. proc. civ., raportat la art. 316
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admiterecursul
declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 402/A din 22 octombrie 2014 a
Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Casează
decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași
instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2016.