ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2398/2013

Prin încheierea de

ședință din 6 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l pct. 2 din Legea nr.

1/2009, formulată de revizuenții D.E. și N.N.

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr.

47/1992, în raport de care a apreciat că cererea de sesizare este inadmisibilă,

excepția de neconstituționalitate neavând legătură cu soluționarea cauzei

dedusă judecății.

Instanța a reținut că

în cauză s-a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1507/2012 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

1 C. proc. civ. și 322 pct. 2 C. proc. civ., iar excepția de

neconstituționalitate a fost invocată pentru dispozițiile art. 1 pct. 2 din

Legea nr. 1/2009 care au abrogat dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, texte de lege care nu au legătură cu soluționarea cererii de

revizuire, ce reprezintă o cale extraordinară de atac, în care nu se analizează

fondul cauzei dedusă judecății.

Împotriva încheierii

instanței de apel au formulat cerere de recurs revizuenții D.E. și N.N.

În motivarea

recursului, recurentul revizuent au susținut că încheierea recurată este

nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea principiul contradictorialității și

oralității dezbaterilor în sensul că instanța a respins, ca inadmisibilă,

excepția de neconstituționalitate invocată, fără a fi pusă în discuția părților

admisibilitatea acesteia. Recurenții au susținut că excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. l pct. 2 din Legea nr. 1/2009 are

legătură cu cauza deoarece admiterea acesteia de către Curtea Constituțională

ar face admisibilă cererea lor de revizuire și, drept urmare, cauza ar putea fi

analizată pe fond.

Recursul este

nefondat pentru considerentele care urmează.

În ceea ce privește

critica recurenților referitoare la încălcarea principiului

contradictorialității și al oralității dezbaterilor, Înalta Curte constată că

este nefondată, întrucât din analiza practicalei încheierii recurate rezultă că

admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost pusă în

discuția părților, așa încât susținerea recurenților cu privire la încălcarea

principiilor de desfășurare a procesului nu au suport, neputând fi primite.

Astfel, instanța în

fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1

pct. 2 din Legea nr. 1/2009, care au abrogat dispozițiile art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1)

- alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit acestei

dispoziții legale - “Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate

în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu fondul cauzei, în orice

fază a litigiului, și oricare ar fi obiectul acesteia".

Acest text enumera

condițiile de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate, printre

care se numără și aceea ca dispoziția legală reclamată ca fiind

neconstituțională să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Sub acest aspect, în

mod întemeiat, s-a reținut că excepția invocată nu are legătură cu fondul

cauzei, fiind inadmisibilă, câtă vreme a fost ridicată în cadrul unui litigiu

având ca obiect o cale extraordinară de atac, respectiv o cerere de revizuire.

Atâta vreme cât în

cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanța nu poate soluționa fondul

cauzei, judecătorul fiind limitat în a cerceta condițiile de admisibilitate ale

cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

invocarea unei excepții de neconstituționalitate care vizează fondul unui

litigiu nu prezintă relevanță pentru soluționarea cererii de revizuire.

În această privință,

dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1994, chiar dacă prevăd faptul

că excepțiile de neconstituționalitate pot fi invocate în orice fază a

litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, pentru a putea fi sesizată

Curtea Constituțională, este necesar să existe o legătură cu soluționarea

cauzei.

Or, atâta vreme cât

revizuenții au invocat neconstituționalitatea unui articol din Legea nr.

1/2009, legat de fondul dreptului litigios ce a fost soluționat irevocabil prin

decizia pronunțată în recurs și împotriva căreia s-a formulat cerere de

revizuire, excepția invocată în cadrul acestei căi extraordinare de atac nu

putea fi primită, neavând legătură cu soluționarea cauzei (a cererii de

revizuire), date fiind temeiurile prevăzute în art. 322 C. proc. civ.

În consecință, în mod

corect, Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate

în speță.

Față de cele arătate,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuenții D.E. și N.N. împotriva încheierii din 6

februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG