ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2398/2013

Prin încheierea de ședință din 6 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l pct. 2 din Legea nr. 1/2009, formulată de revizuenții D.E. și N.N. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în raport de care a apreciat că cererea de sesizare este inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate neavând legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății. Instanța a reținut că în cauză s-a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1507/2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc.

civ. și 322 pct. 2 C. proc. civ., iar excepția de neconstituționalitate a fost invocată pentru dispozițiile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 1/2009 care au abrogat dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, texte de lege care nu au legătură cu soluționarea cererii de revizuire, ce reprezintă o cale extraordinară de atac, în care nu se analizează fondul cauzei dedusă judecății. Împotriva încheierii instanței de apel au formulat cerere de recurs revizuenții D.E. și N.N. În motivarea recursului, recurentul revizuent au susținut că încheierea recurată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea principiul contradictorialității și oralității dezbaterilor în sensul că instanța a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată, fără a fi pusă în discuția părților admisibilitatea acesteia.

Recurenții au susținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l pct. 2 din Legea nr. 1/2009 are legătură cu cauza deoarece admiterea acesteia de către Curtea Constituțională ar face admisibilă cererea lor de revizuire și, drept urmare, cauza ar putea fi analizată pe fond. Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează. În ceea ce privește critica recurenților referitoare la încălcarea principiului contradictorialității și al oralității dezbaterilor, Înalta Curte constată că este nefondată, întrucât din analiza practicalei încheierii recurate rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost pusă în discuția părților, așa încât susținerea recurenților cu privire la încălcarea principiilor de desfășurare a procesului nu au suport, neputând fi primite.

Astfel, instanța în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 pct. 2 din Legea nr. 1/2009, care au abrogat dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) - alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Potrivit acestei dispoziții legale - “Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu fondul cauzei, în orice fază a litigiului, și oricare ar fi obiectul acesteia". Acest text enumera condițiile de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate, printre care se numără și aceea ca dispoziția legală reclamată ca fiind neconstituțională să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Sub acest aspect, în mod întemeiat, s-a reținut că excepția invocată nu are legătură cu fondul cauzei, fiind inadmisibilă, câtă vreme a fost ridicată în cadrul unui litigiu având ca obiect o cale extraordinară de atac, respectiv o cerere de revizuire. Atâta vreme cât în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanța nu poate soluționa fondul cauzei, judecătorul fiind limitat în a cerceta condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., invocarea unei excepții de neconstituționalitate care vizează fondul unui litigiu nu prezintă relevanță pentru soluționarea cererii de revizuire. În această privință, dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1994, chiar dacă prevăd faptul că excepțiile de neconstituționalitate pot fi invocate în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, pentru a putea fi sesizată Curtea Constituțională, este necesar să existe o legătură cu soluționarea cauzei.

Or, atâta vreme cât revizuenții au invocat neconstituționalitatea unui articol din Legea nr. 1/2009, legat de fondul dreptului litigios ce a fost soluționat irevocabil prin decizia pronunțată în recurs și împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire, excepția invocată în cadrul acestei căi extraordinare de atac nu putea fi primită, neavând legătură cu soluționarea cauzei (a cererii de revizuire), date fiind temeiurile prevăzute în art. 322 C. proc. civ. În consecință, în mod corect, Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate în speță. Față de cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții D.E. și N.N. împotriva încheierii din 6 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG