ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 113/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele.

Prin cererea de

revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a Vl-a civilă,

revizuienții A.E. și A.G. au solicitat revizuirea sentinței comerciale nr. 91

din 03 aprilie  2007, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială.

Curtea de Apel

București, secția a Vl-a civilă, prin sentința nr. 31/2012 din 12 martie 2012,

a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.E. și

A.G.

În argumentarea

acestei sentințe, Curtea de Apel București pronunțându-se asupra

admisibilității cererii de revizuire, a reținut, în esență, că pentru a fi

admisibilă revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 344 pct. 4 C. proc. civ.,

înscrisul trebuie să fi fost determinant în darea hotărârii, în sensul că în

lipsa lui soluția ar fi fost alta.

Or,

înscrisurile indicate ca false de revizuienți, respectiv contractul de credit

nr. 120 din 21 martie 1995 și contractul de garanție imobiliară din 17 aprilie 1995,

nu au fost determinante în cauză, iar soluția de respingere a acțiunii nu s-a

întemeiat pe aceste contracte. Dimpotrivă, instanța a reținut îndeplinite

condițiile legale de valabilitate a contractului de cesiune de creanță, în

special cele privind consimțământul, analiza fiind independentă de celelalte

acțiuni promovate de reclamanți privind constarea nulității absolute a

contractului de credit și a celui de garanție imobiliară.

Ca urmare,

reținând că motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în

dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., Curtea de Apel București a respins

cererea ca inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe, revizuenții A.G. și A.E. au declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ.

În susținerea

motivelor de recurs indicate, recurenții au arătat, în esență, că deși

întâmpinarea este obligatorie nu Ie-a fost comunicată instanța pronunțându-se

la primul termen de judecată fiindu-le încălcate prevederile art. 129 alin. (5)

C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 C.E.D.O. privind un

proces echitabil.

Totodată,

susțin recurenții, cererea de revizuire a fost tratată în mod superficial fără

a fi luat în discuție raportul de expertiză nr. 114 din 08 iulie 2005 și

prezumția de nevinovăție.

Recurenții

susțin că sentința nu a fost motivată în fapt și în drept conform art. 261 C.

proc. civ.

Pentru aceste

motive recurenții au solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a

sentinței recurate.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Recurenții au

indicat drept motive de recurs pct. 5-9 ale art. 304 C. proc. civ.'

Prealabil

examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi

precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care

exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere

faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în

consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului

ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ.

Recurenții au

invocat în mod formal dispozițiile art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ., fără a

arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva fiecărui

text de lege evocat, context în care înalta Curte va respinge motivele de

nelegalitate invocate.

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.; „când hotărârea nu conține motivele

pe care se sprijină sau conține motive străine de natura pricinii”.

Din perspectiva

acestui motiv s-a criticat faptul că instanța de apel nu a motivat în fapt și

în drept decizia recurată conform dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.

Critica

recurenților este nefondată. Din punctul de vedere al motivului de nelegalitate

invocat recurenții nu au demonstrat faptul că hotărârea nu ar conține

elementele obligatorii prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ. și nici

care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii care ar duce

la nelegalitatea deciziei criticate.

Se va reține că

în analiza cererii de revizuire, Curtea de Apel, care nu se afla în situația de

a rejudeca fondul ci de a analiza condițiile de admisibilitate a cererii de

revizuire, a respectat prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., decizia

recurată fiind motivată în fapt și în drept.

Pe calea

revizuirii, partea nu este îndreptățită să solicite efectuarea unui control de

legalitate al hotărârii pronunțate ci este ținută să dovedească incidența

motivului de revizuire pe care și-a întemeiat calea de atac extraordinară,

condiție neîndeplinită în cauză, astfel încât în mod corect Curtea de Apel a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia se

poate cere modificarea soluției recurate atunci când instanța a interpretat

greșii: actul dedus judecății sau a schimbat natura și înțelesul acestuia, nu a

fost argumentat în fapt și în drept în mod distinct.

Argumentarea

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este o

cerință impusă de faptul că, procedural, fiecare motiv vizează o anumită

nelegalitate. Prin urmare, Înalta Curte nu poate păși la o analiză a neegalității

imaginând posibile argumente și dispoziții legale pe care să le examineze din

perspectiva acestui motiv.

Din același

punct de vedere, al nemotivării, se observă că recurenta a relatat opinii

proprii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt ceea ce vizează în

realitate netemeinicia.

În cazul de

față, motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a pune în discuție

probele, respectiv raportul de expertiză nr. 114 din 08 iulie 2005 și de a

solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta acestuia, ceea ce nu

este permis în această fază procesuală, cu atât mai mult cu cât cererea de

revizuire a fost respinsă pe excepția inadmisibilității.

Motivul

prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., vizează lipsa temeiului legal al

hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii.

Din perspectiva

motivului de recurs indicat recurenții au susținut că au fost încălcate

prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., privind dreptul la apărare, art.

21 din Constituția României și art. 6 C.E.D.O. privind un proces echitabil.

Critica

recurenților privind încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea

întâmpinării și pronunțarea de către instanță la primul termen de judecată prin

aceasta încălcându-se prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., este

nefondată.

Dreptul la apărare este garantat prin modul în

care sunt organizate

instanțele, prin legile de procedură și prin

asistența judiciară.

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., „dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Dispoziția

legală menționată fixează cu claritate care sunt limitele în care se poartă

dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, soluția impunându-se în raport de

specificul revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar

pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Totodată, se

observă că legiuitorul impune ca dezbaterile să fie limitate numai cu privire

la admisibilitatea cererii și cu privire la faptele pe care se întemeiază

indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Așa fiind, se

constată că soluția instanței de revizuire, de a pune în dezbaterea părților,

la data de 12 martie 2012, admisibilitatea cererii de revizuire nu încalcă

dreptul la apărare, ci dimpotrivă, se sprijină pe dispozițiile art. 326 alin. (3)

C. proc. civ.

Critica

recurenților privind necomunicarea întâmpinării nu poate constitui un motiv

pentru lipsa de apărare având în vedere că cererea de revizuire s-a soluționat

pe excepția inadmisibilității, cu atât mai mult cu cât întâmpinarea nu a fost

depusă la dosar pentru termenul când s-a soluționat această cerere.

Cât privește

criticile privind încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituția României și

a art. 6 C.E.D.O. privind un proces echitabil nu pot face obiectul unei analize

având în vedere că recurenții nu au prezentat un minim de argument prin care să

demonstreze că le-au fost încălcate drepturile constituționale sau la un proces

echitabil.

Așa fiind, se

constată că, instanța de soluționare a cererii de revizuire a analizat în mod

corect condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, astfel încât, sub

acest aspect decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de revizuenții A.G. și A.E. împotriva sentinței civile nr.

31/2012 din 12 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a Vl-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.