ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1770/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 21

septembrie 2007 și, ulterior, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a

civilă, la data de 18 martie 2009, sub nr. 10884/3/2009, reclamanții F.P. și

F.I.D. au chemat în judecată pe pârâții L.M. și I.D.N. solicitând instanței să

constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 314 din 17 februarie 2006 de BNP R.C., pentru fraudă la lege.

La data de

11decembrie 2007, intervenientul M.A.Y. a depus la dosarul cauzei cerere de

intervenție în interesul reclamanților.

Prin Sentința civilă

nr. 4017 din 22 aprilie 2008, Judecătoria sector 3 București a respins atât

cererea principală, cât și cererea de intervenție în interesul reclamanților,

ca neîntemeiate.

Prin Decizia civilă

nr. 1640A din 8 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

admis excepția necompetenței materiale în primă instanță a judecătoriei, a

admis apelul declarat de reclamanți, a anulat sentința apelată și a reținut

procesul spre rejudecare în primă instanță, iar prin Sentința civilă nr. 107

din 28 ianuarie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins

atât cererea principală, cât și cererea de intervenție, în interesul

reclamanților, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel reclamanții F.I.D. și F.P. care prin Decizia civilă

nr. 328A din 24 martie  2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a fost respins ca nefondat,

respingând și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de

intimata L.M., ca nefondată.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel au declarat recurs, apelanții-reclamanți F.I.D. și F.P.

pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3080

din 4 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a I civilă, a

constatat nul recursul declarat de reclamanți, reținând în esență că

reaprecierea probelor în recurs nu este posibilă, față de actuala configurație

a art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar criticile formulate nu pot fi încadrate

în motivele de recurs prevăzute de acest articol.

Împotriva deciziei

pronunțate în recurs, a formulat contestație în anulare recurentul F.P.

indicând ca temei legal, dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea

contestației, a susținut în esență faptul că, instanța de recurs a omis a

răspunde unor motive de recurs, ce vizau o situație juridică apărută în urma

admiterii cererii de revendicare, respectiv aceea a îmbogățirii fără justă

cauză.

La termenul de

judecată din data de 28 martie 2013, instanța, a pus în discuție excepția

inadmisibilității contestației în anulare, în raport cu dispozițiile art. 318

C. proc. civ.

Analizând, cu

prioritate, excepția inadmisibilității contestației în anulare, se constată

următoarele:

Solicitările

contestatorului nu pot fi reținute, în raport de dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., care prevăd că, în ceea ce privește hotărârile instanțelor de recurs,

acestea mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de

modificare sau de casare.

Textul menționat are

în vedere erorile materiale, respectiv, cele de ordin formal, procedural

săvârșite involuntar cu ocazia judecății, ipoteză care nu se regăsește în

cauză.

Pentru a învesti

instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în anulare, deși s-a

indicat ca temei legal, dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și s-a invocat teza

a II-a prevăzută în text, era necesar ca instanța de recurs să-și fi exercitat

controlului judiciar asupra hotărârii atacate.

În speță, criticile

formulate de contestator vizează omisiunea cercetării unor critici formulate în

recurs, care în opinia sa ar fi lămurit situația juridică a îmbogățirii fără

justă cauză, aspect care ține însă de fondul cauzei, iar prin hotărârea

împotriva cărei s-a formulat prezenta contestație în anulare a fost constatat

nul recursul, astfel că, în cauză nu este vorba de o hotărâre pronunțată în

urma exercitării controlului judiciar.

Ca atare,

dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză și prin urmare,

contestația în anulare se va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul F.P. împotriva

Deciziei nr. 3080 din 4 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - DG