ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1511/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1511/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința civilă

nr 645 din 26 mai 2008 a Tribunalului Constanța, secția civilă, s-a respins ca

nefondată acțiunea civilă înaintată de reclamanții D.D.P.M. și D.G. având ca

obiect anularea Dispoziției Primarului municipiului Constanța nr 2024 din 7

iunie 2005 privind admiterea cererii de restituire în natură a terenului situat

în Constanța stațiunea Mamaia lot 5 careu 82 în suprafață de 341,92 mp în

contradictoriu cu Primarul municipiului Constanța, reținându-se că în cauză nu

sunt îndeplinite cerințele art 3 din Legea nr 10/2001.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamanții iar prin Decizia civilă nr 232C din 15

octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie

și litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul

reclamanților.

Această hotărâre a

fost atacată pe calea extraordinară a recursului de reclamanții D.D.P.M. și

D.G.

Astfel prin Decizia

civilă nr. 9501 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr.

436/118/2005 a fost admis recursul declarat de reclamanții D.D.P.M. și D.G.

împotriva Deciziei nr. 232/C din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța,

pe care a casat-o, cu consecința trimiterii ei spre rejudecare la aceeași

instanță de apel.

Problema de drept

dezlegată, care s-a impus instanței în rejudecare în acord cu prevederile art.

315 alin. (1) C. proc. civilă, a fost aceea că, în contextul dat de ocupația

sovietică a țării de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și care a

creat, în referire particulară la plaja stațiunii Mamaia, imposibilitatea

edificării de construcții de către titularii dreptului de proprietate asupra

terenurilor cumpărate de la Primăria Constanța (conform obligației asumate prin

contract), circumstanțele personale ale autorului reclamanților - P.V., doctor

în litere și filozofie, profesor la Universitatea din București, deputat și

ministru subsecretar de stat la Educația Națională în perioada 1944 - 1945 și

arestat între 1950-1955 și respectiv 1957-1958 pentru, „activitatea contra

clasei muncitoare și pentru uneltire contra ordinii sociale” - configurează în

mod obiectiv lipsa oricărei culpe în neexecutarea obligației de a construi; pe

cale de consecință, în prezența unei cauze de forță majoră, debitorul

obligației este exonerat de caracterul imputabil al neexecutării ei, pactul

comisoriu fiind inoperant.

Instanța de recurs a

reținut că în acest caz, activarea de către autoritatea locală, în noul regim

comunist, a pactului comisoriu a constituit o măsură abuzivă, luată cu

încălcarea dispozițiilor art. 1082 - 1083 C. civ. din 1864, astfel că în mod

greșit Curtea de Apel a statuat că reclamanții nu mai pot supune procedurii

Legii nr. 10/2001 situația juridică a acestui bun. Dimpotrivă, a arătat

instanța de recurs, terenul a fost preluat abuziv, fiind incident art. 2 lit.

i) din Legea nr. 10/2001.

S-a arătat, totodată,

că odată cu reluarea judecății, instanța de apel va stabili situația juridică

actuală a bunului și, în raport de prevederile legii speciale, va determina

care este forma concretă de reparație cuvenită recurenților reclamanți, anume,

restituirea în natură sau prin echivalent. Instanța de recurs a dispus în egală

măsură să se verifice susținerile legate de greșita soluționare de către pârât

a notificării, câtă vreme Municipiul Constanța nu ar avea calitate de unitate

deținătoare pentru întreaga suprafață.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 21 aprilie 2010, sub nr.

565/36/2010 și, față de considerentele deciziei de casare, s-a procedat la

completarea probatoriului în vederea stabilirii situației juridice a imobilului

în litigiu - lotul 5 careul 82 din fostul plan de parcelare al stațiunii Mamaia

- precum și a gradului de ocupare de clădiri și spații publice, după cum s-a

configurat prin expertiza tehnică topo N.I., efectuată în primul ciclu

procesual.

Astfel în rejudecare,

prin Decizia civilă nr. 88 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța s-a

admis apelul reclamanților și s-a schimbat în tot hotărârea instanței de fond -

Sentința civilă nr. 645 din 26 mai 2008 a Tribunalului Constanța în sensul

admiterii în parte a acțiunii reclamanților și s-a anulat Dispoziția nr. 2024

din 7 iunie 2005 a Primarului Municipiului Constanța și a fost obligat pârâtul

să restituie reclamanților în echivalent terenul de 341,92 m.p. identificat

conform suplimentului la raportul de expertiză judiciară topografică depus de

expertul P.G. la 14 aprilie 2012 și delimitat prin notațiile A - B - C - D - E

- F - D și s-a respins cererea de restituire în natură a terenului de 341,92

m.p. constituind lotul 5, careul 82 din Stațiunea Mamaia astfel cum a fost

identificat prin raportul de expertiză depus la 12 septembrie 2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Clădirea Restaurant

E. a intrat în patrimoniul S.C. M. S.A. conform Legii nr. 15/1990, H.G. nr.

1041/1990 și Ordinului Ministrului Turismului nr. 154/1991, prin reorganizarea

fostei Întreprinderi de Hoteluri și Restaurante Mamaia, pe structura lui fiind

încheiat ulterior contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare nr. 56/2000 cu S.C. E. S.R.L. în calitate de utilizator; prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1431 din 17 septembrie

2007, S.C. M. S.A. a transmis către utilizator dreptul de proprietate asupra

activului;

Terenul aferent

acestei construcții a fost cumpărat de S.C. M. S.A. conform contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1176 din 11 decembrie 2003 la BNP D.R.L.

și ulterior înstrăinat cumpărătorului activului, S.C. E. S.R.L. prin același

contract nr. 1431 din 17 septembrie 2007;

Construcția notată C4

de pe acest teren în planul expertizei topografice N.I. constituie un activ

(grup sanitar Tabără Nord) achiziționat de S.C. A.G. S.R.L. de la S.C. M. S.A.

conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5868 din 19 octombrie 2001,

autentificat sub nr. 1540 din 8 noiembrie 2001 la BNP G.P.; în cuprinsul

contractului se arată că acest activ a fost dobândit de societatea vânzătoare

conform Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca

regii autonome și societăți comerciale, H.G. nr. 1041/1990 și Ordinul

Ministrului Turismului nr. 154/1991, având așadar aceeași situație juridică cu

clădirea restaurantului;

Această construcție

(grup sanitar tabără Nord) este indicată în planul cadastral al Municipiului

Constanța întocmit între anii 1994-1997, existând așadar pe acest amplasament

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (adresa nr. 124437 din 19

octombrie 2010 a Direcției Patrimoniu);

- S.C. A.G. S.R.L. a

solicitat și obținut certificatul de urbanism nr. 1667 din 15 iunie 2001 și

autorizația de construire nr. 1010 din 15 iunie 2001 privitoare la efectuarea

unor lucrări de amenajare la activul cumpărat.

Întrucât expertiza

topografică efectuată în primul ciclu procesual a relevat că din terenul de

341,92 mp reprezentând lotul 5, careul 82 ar mai fi liber, prin înlăturarea

suprafețelor ocupate de construcții, un teren de 289,30 mp, care însă nu a fost

evidențiat ca un lot compact și care, la rândul său, era afectat spațiilor

verzi, platformei betonate din apropiere și aleilor de acces, cu ocazia

reluării judecății s-a dispus administrarea unei noi expertize, în acest sens.

Noua expertiză

topografică a fost întocmită de expert P.G. și a configurat în aceeași

modalitate limitele terenului revendicat, arătându-se punctual suprafața

fiecărui lot astfel regăsit și gradul de ocupare cu clădiri și amenajări de

utilitate publică.

În raport de probele

astfel administrate, instanța va reține că suprafața de 341,92 mp nu poate face

obiectul măsurii reparatorii a restituirii în natură, întrucât el este în

prezent integral afectat construcțiilor cu caracter definitiv existente pe

teren la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, aflate în proprietate

privată, cât și de amenajările de utilitate publică din zonă.

Astfel, corpul de

construcție C2 (cu terenul aferent) identificat atât de expertiza N.I., cât și

de expertul P.G. constituie parte integrantă a corpului clădirii Restaurant,

„E.”, având caracter definitiv și făcând parte integrantă din activul intrat în

patrimoniul unui terț în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză

irevocabilă de vânzare nr. 56/2000, urmat de încheierea contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1431 din 17 septembrie 2007, pentru care

nu s-a probat că s-a constatat nulitatea. Acest corp de construcție ocupă 8,98

mp din terenul în litigiu (S1 în planul de situație al expertizei P.G.).

Spațiul verde aflat

în imediata vecinătate a restaurantului reprezintă 125,63 mp (S2), pe acesta

regăsindu-se un cămin de vizitare pentru rețelele subterane, iar 23,25 mp sunt

afectați de platforma betonată care asigură intrarea pe terasa restaurantului

(S3).

Aleea care permite

accesul dinspre B-dul Mamaia către plajă ocupă la rândul său o suprafață de

teren de 103,10 mp (alee asfaltată pentru acces pietonal și auto - S4).

Activul construcție

și teren aparținând S.C. A.G. S.R.L. ocupă suprafețele de 17,87 mp (S5) și

respectiv de 26,38 mp (S6), în speță fiind făcută dovada transferului dreptului

de proprietate asupra acestei construcții conform contractului de

vânzare-cumpărare nr. 5868 din 19 octombrie 2001. Pe suprafața de teren situată

lângă această construcție se află trotuarul de acces și spațiu verde (28,13 mp

- S7), cu instalație de iluminat public, iar o ultimă suprafață de 7,58 mp este

acoperită de dale de beton (S8).

Asupra regimului

juridic al terenului, Adresa nr. 59772 din 11 mai 2012 a Direcției Patrimoniu

din cadrul Primăriei Constanța confirmă apartenența sa la domeniul privat al

municipiului, în mod evident cu excepția părților de teren regăsite în

cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1176 din 11

decembrie 2003, prin care Municipiul le-a înstrăinat către S.C. M. S.A. ca

teren aferent activului Restaurant „E”.

În aceste condiții,

măsura reparatorie care s-a impus (cu prevalență față de cea a propunerii de

despăgubiri) a fost cea de atribuire a unui bun în echivalent, iar în speță,

față de caracterul abuziv al preluării și de împrejurarea că terenul aparține

domeniului privat al Municipiului Constanța, s-a solicitat primăriei - în

considerarea opțiunii exprimate de reclamanții apelanți - dacă este posibilă

atribuirea unui alt teren, în compensare, cu aceleași caracteristici privind

amplasamentul și echivalența valorică.

Prin Adresa nr.

132507 din 10 octombrie 2011, Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Mun.

Constanța a comunicat că lista cu terenuri ce ar putea face obiectul atribuirii

în compensare conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, pentru luna

octombrie 2011, nu a fost întocmită, pentru ca prin Adresa nr. 143663 din 30

octombrie 2011 același departament să comunice că terenurile înscrise pe

această listă aferentă lunii octombrie au fost deja atribuite și deci

documentul „nu mai prezintă relevanță în prezenta cauză”.

După aplicarea

măsurii procedurale a amenzii judiciare pentru vădita intenție de tergiversare

a cauzei și de opoziție în administrarea probelor relevante, solicitate în

apel, și constatând că autoritatea locală nu a probat cu bună credință

componența listei cu bunuri aferentă lunilor octombrie și noiembrie 2011,

precum și modalitatea atribuirii lor către terțe persoane îndreptățite, cu

toate că a susținut că acestea au existat, dar că au fost atribuite, s-a

solicitat Direcției Patrimoniu din cadrul primăriei să indice situația juridică

a terenului alăturat celui litigios, identificat de către expertul P.G. prin

suplimentul de expertiză depus la termenul din 9 aprilie 2012, care înglobează

lotul alăturat nr. 4, dar și o parte din lotul 5 revendicat.

Astfel, pentru terenul

identic în suprafață (341,92 mp), notat prin pct. A - B - C- D - E - F în

raportul de expertiză, Adresa nr. 59772 din 11 mai 2012 a Direcției Patrimoniu

a confirmat susținerile reclamanților referitoare la apartenența acestui lot

învecinat, nr. 4 careu 82, numitului P.C., care s-ar fi aflat în relații de

rudenie cu autorul reclamanților, teren pentru care însă nu s-a formulat

notificare în condițiile Legii nr. 10/2001. Direcția Patrimoniu a precizat că

din verificările efectuate asupra situației juridice asupra acestui teren nu au

reieșit alte date, imobilul fiind parte a domeniului privat al municipiului.

Demersurile efectuate ulterior către autoritățile locale (Comisia locală de

aplicare a Legii nr. 10/2001, Serviciul Patrimoniu și Serviciul Cadastru din

cadrul Primăriei Constanța, O.C.P.I. Constanța) nu au relevat împrejurări de

natură a împiedica atribuirea acestui bun în compensare, iar existența

traseului conductei de apă în subteran, conform planului de situație comunicat

prin Adresa nr. R67661 din 28 iunie 2012, nu va fi apreciată ca un impediment

în acest sens.

Art. 10 din lege, ca

și pct. 10.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. nr. 250/2007, obligă instanțele la luarea de măsuri în

vederea verificării destinației actuale a terenului solicitat și a subfeței

acestuia, pentru a nu se afecta, prin măsurile reparatorii dispuse, căile de

acces (străzi, trotuare, parcări amenajate etc.), amenajările subterane, precum

și de a respecta amenajările de utilitate publică ale localităților urbane și

rurale, definite ca fiind acele suprafețe de teren afectate unei utilități

publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a

deservi nevoile comunității. Astfel, prin noțiunea de „teren liber” se înțelege

doar situația suprafețelor disponibile, respectiv acele terenuri care nu sunt

prevăzute în documentațiile de urbanism legal aprobate ca fiind destinate

construirii unor noi obiective de utilitate publică (construirea de locuințe

sociale sau pentru tineri, construirea de spitale sau școli ori alte obiective

de utilitate publică - parcuri etc.). În speță, toate aceste cerințe sunt

îndeplinite în privința terenului identificat prin expertiza-supliment, nefiind

făcută dovada că acesta este afectat de obiective de utilitate publică ori de

documentații de urbanism legal aprobate, iar împrejurarea că este amenajat cu

dale de beton, că există amplasat pe el un cămin de vizitare a rețelelor

subterane, precum și un stâlp de iluminat public nu îl exclude din sfera

măsurilor reparatorii.

În aceste condiții,

față de lipsa dovezilor intimatului pârât privind inexistența unor bunuri ce ar

fi putut fi atribuite în compensare (nefiind administrate, astfel cum s-a

arătat, înscrisurile care să ateste în mod transparent veridicitatea

conținutului adreselor înaintate) și având în vedere că lotul învecinat nu a

fost la rândul său supus procedurii Legii nr. 10/2001, putând fi atribuit la

cererea apelanților reclamanți, în compensare, în raport de disp. art. 296 C.

proc. civ. urmează a fi admis apelul, cu consecința schimbării în tot a

sentinței civile apelate, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților

și anulării Dispoziției nr. 2024 din 7 iunie 2005 a Primarului Municipiului

Constanța. Pârâtul urmează a fi obligat să restituie reclamanților, în

echivalent, terenul de 341,92 mp. identificat conform suplimentului la raportul

de expertiză judiciară topografică depus de expert P.G. la 4 aprilie 2012 și

delimitat prin notațiile A-B-C-D-E-F-A.

Din această

perspectivă și pentru considerentele arătate, cererea de restituire în natură a

terenului de 341,92 mp. constituind lotul nr. 5, careul 82 din stațiunea

Mamaia, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză depus la 12

septembrie 2011.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Primarul Municipiului Constanța solicitând modificarea ei în

sensul respingerii apelului reclamanților.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte,

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii în

condițiile în care terenul din litigiu este afectat de utilități publice, fiind

traversat de o conductă de apă în subteran nu este susceptibil de restituire în

natură în condițiile Legii nr. 10/2001.

Prin întâmpinarea

depusă la 13 martie 2012, intimata D.D.P.M. s-a opus admiterii recursului,

învederând că în cauză sunt incidente atât dispozițiile art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 cât și ale art. 11 alin. (8), art. 26 din Legea nr. 10/2001,

cu atât mai mult cu cât nu au fost relevate împrejurări de natură a împiedica

atribuirea terenului în compensare.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Din expertiza -

supliment efectuată în cauză rezultă că pe terenul din litigiu este într-adevăr

amplasat un cămin de vizitare a rețelelor de apă, și un stâlp pentru iluminatul

public, aspect reținut de altfel și de instanța de apel în considerentele

hotărârii.

Cu privire la acest

aspect instanța de apel s-a limitat doar să afirme că existența canalului și a

stâlpului de iluminat nu reprezintă un impediment la restituire, dar nu a

analizat în ce măsură această amenajare servește unor scopuri de utilitate

publică sau unor servituți în sensul art 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

republicată, și nici nu a stabilit ca obiectiv al expertizei dispuse verificări

în vederea lămuririi acestui aspect.

Deși canalul de apă

este evidențiat pe schița anexă la expertiză totuși situația faptică, efectivă

a acestuia nu este clarificată în condițiile în care nu se arată dacă acesta

este unul funcțional, dacă acesta este conectat la eventuale rețele subterane,

sau dacă este dezafectat.

Or, față de această

situație, este de reținut că nu a fost clarificată situația și natura juridică

a terenului, în ce privește afectarea sau neafectarea acestuia de utilități

publice și posibilitatea restituirii lui ca teren liber în raport de

dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Din această

perspectivă este de reținut că se impune fie efectuarea unui supliment la

expertiza efectuată în cauză, fie administrarea unei noi expertize care să

clarifice aspectele legate de de situația juridică a terenului raportat la

existența căminului de apă, dacă acest cămin este unul funcțional, dacă

deservește rețele de canalizare subterane, sau dacă este dezafectat, precum și

în ceea ce privește stâlpul de iluminat.

Astfel la rejudecare

se vor administra toate probele necesare pentru a determina în ce măsură

restituirea este posibilă prin raportare la condițiile impuse de art 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, republicată, inclusiv relații de la instituțiile cu

competență în domeniu, respectiv în administrarea rețelelor de canalizare și

respectiv electrice.

În raport de această,

se va putea evidenția și care este suprafața efectivă ce s-ar putea restitui în

natură și care s-ar circumscrie astfel noțiunii de teren liber.

Din perspectiva celor

expuse, urmează a se admite recursul în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și art. 312 pct. 5 C. proc. civ., a se casa hotărârea instanței de apel cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a fi administrate

probe în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanța împotriva Deciziei nr. 88/C

din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2013.

Procesat de GGC - DG