ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1511/2013

Prin Sentința civilă nr 645 din 26 mai 2008 a Tribunalului Constanța, secția civilă, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă înaintată de reclamanții D.D.P.M. și D.G. având ca obiect anularea Dispoziției Primarului municipiului Constanța nr 2024 din 7 iunie 2005 privind admiterea cererii de restituire în natură a terenului situat în Constanța stațiunea Mamaia lot 5 careu 82 în suprafață de 341,92 mp în contradictoriu cu Primarul municipiului Constanța, reținându-se că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art 3 din Legea nr 10/2001. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții iar prin Decizia civilă nr 232C din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie și litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Această hotărâre a fost atacată pe calea extraordinară a recursului de reclamanții D.D.P.M. și D.G. Astfel prin Decizia civilă nr. 9501 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 436/118/2005 a fost admis recursul declarat de reclamanții D.D.P.M. și D.G. împotriva Deciziei nr. 232/C din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, pe care a casat-o, cu consecința trimiterii ei spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Problema de drept dezlegată, care s-a impus instanței în rejudecare în acord cu prevederile art. 315 alin. (1) C. proc.

civilă, a fost aceea că, în contextul dat de ocupația sovietică a țării de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și care a creat, în referire particulară la plaja stațiunii Mamaia, imposibilitatea edificării de construcții de către titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor cumpărate de la Primăria Constanța (conform obligației asumate prin contract), circumstanțele personale ale autorului reclamanților - P.V., doctor în litere și filozofie, profesor la Universitatea din București, deputat și ministru subsecretar de stat la Educația Națională în perioada 1944 - 1945 și arestat între 1950-1955 și respectiv 1957-1958 pentru, „activitatea contra clasei muncitoare și pentru uneltire contra ordinii sociale” - configurează în mod obiectiv lipsa oricărei culpe în neexecutarea obligației de a construi; pe cale de consecință, în prezența unei cauze de forță majoră, debitorul obligației este exonerat de caracterul imputabil al neexecutării ei, pactul comisoriu fiind inoperant.

Instanța de recurs a reținut că în acest caz, activarea de către autoritatea locală, în noul regim comunist, a pactului comisoriu a constituit o măsură abuzivă, luată cu încălcarea dispozițiilor art. 1082 - 1083 C. civ. din 1864, astfel că în mod greșit Curtea de Apel a statuat că reclamanții nu mai pot supune procedurii Legii nr. 10/2001 situația juridică a acestui bun. Dimpotrivă, a arătat instanța de recurs, terenul a fost preluat abuziv, fiind incident art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001. S-a arătat, totodată, că odată cu reluarea judecății, instanța de apel va stabili situația juridică actuală a bunului și, în raport de prevederile legii speciale, va determina care este forma concretă de reparație cuvenită recurenților reclamanți, anume, restituirea în natură sau prin echivalent.

Instanța de recurs a dispus în egală măsură să se verifice susținerile legate de greșita soluționare de către pârât a notificării, câtă vreme Municipiul Constanța nu ar avea calitate de unitate deținătoare pentru întreaga suprafață. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 21 aprilie 2010, sub nr. 565/36/2010 și, față de considerentele deciziei de casare, s-a procedat la completarea probatoriului în vederea stabilirii situației juridice a imobilului în litigiu - lotul 5 careul 82 din fostul plan de parcelare al stațiunii Mamaia - precum și a gradului de ocupare de clădiri și spații publice, după cum s-a configurat prin expertiza tehnică topo N.I., efectuată în primul ciclu procesual.

Astfel în rejudecare, prin Decizia civilă nr. 88 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța s-a admis apelul reclamanților și s-a schimbat în tot hotărârea instanței de fond - Sentința civilă nr. 645 din 26 mai 2008 a Tribunalului Constanța în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților și s-a anulat Dispoziția nr. 2024 din 7 iunie 2005 a Primarului Municipiului Constanța și a fost obligat pârâtul să restituie reclamanților în echivalent terenul de 341,92 m.p. identificat conform suplimentului la raportul de expertiză judiciară topografică depus de expertul P.G. la 14 aprilie 2012 și delimitat prin notațiile A - B - C - D - E - F - D și s-a respins cererea de restituire în natură a terenului de 341,92 m.p.

constituind lotul 5, careul 82 din Stațiunea Mamaia astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză depus la 12 septembrie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele considerente: Clădirea Restaurant E. a intrat în patrimoniul S.C. M. S.A. conform Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 1041/1990 și Ordinului Ministrului Turismului nr. 154/1991, prin reorganizarea fostei Întreprinderi de Hoteluri și Restaurante Mamaia, pe structura lui fiind încheiat ulterior contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 56/2000 cu S.C. E. S.R.L. în calitate de utilizator; prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1431 din 17 septembrie 2007, S.C.

M. S.A. a transmis către utilizator dreptul de proprietate asupra activului; Terenul aferent acestei construcții a fost cumpărat de S.C. M. S.A. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1176 din 11 decembrie 2003 la BNP D.R.L. și ulterior înstrăinat cumpărătorului activului, S.C. E. S.R.L. prin același contract nr. 1431 din 17 septembrie 2007; Construcția notată C4 de pe acest teren în planul expertizei topografice N.I. constituie un activ (grup sanitar Tabără Nord) achiziționat de S.C. A.G. S.R.L. de la S.C. M. S.A. conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5868 din 19 octombrie 2001, autentificat sub nr. 1540 din 8 noiembrie 2001 la BNP G.P.; în cuprinsul contractului se arată că acest activ a fost dobândit de societatea vânzătoare conform Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, H.G.

nr. 1041/1990 și Ordinul Ministrului Turismului nr. 154/1991, având așadar aceeași situație juridică cu clădirea restaurantului; Această construcție (grup sanitar tabără Nord) este indicată în planul cadastral al Municipiului Constanța întocmit între anii 1994-1997, existând așadar pe acest amplasament anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (adresa nr. 124437 din 19 octombrie 2010 a Direcției Patrimoniu); - S.C. A.G. S.R.L. a solicitat și obținut certificatul de urbanism nr. 1667 din 15 iunie 2001 și autorizația de construire nr. 1010 din 15 iunie 2001 privitoare la efectuarea unor lucrări de amenajare la activul cumpărat.

Întrucât expertiza topografică efectuată în primul ciclu procesual a relevat că din terenul de 341,92 mp reprezentând lotul 5, careul 82 ar mai fi liber, prin înlăturarea suprafețelor ocupate de construcții, un teren de 289,30 mp, care însă nu a fost evidențiat ca un lot compact și care, la rândul său, era afectat spațiilor verzi, platformei betonate din apropiere și aleilor de acces, cu ocazia reluării judecății s-a dispus administrarea unei noi expertize, în acest sens. Noua expertiză topografică a fost întocmită de expert P.G. și a configurat în aceeași modalitate limitele terenului revendicat, arătându-se punctual suprafața fiecărui lot astfel regăsit și gradul de ocupare cu clădiri și amenajări de utilitate publică.

În raport de probele astfel administrate, instanța va reține că suprafața de 341,92 mp nu poate face obiectul măsurii reparatorii a restituirii în natură, întrucât el este în prezent integral afectat construcțiilor cu caracter definitiv existente pe teren la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, aflate în proprietate privată, cât și de amenajările de utilitate publică din zonă. Astfel, corpul de construcție C2 (cu terenul aferent) identificat atât de expertiza N.I., cât și de expertul P.G. constituie parte integrantă a corpului clădirii Restaurant, „E.”, având caracter definitiv și făcând parte integrantă din activul intrat în patrimoniul unui terț în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 56/2000, urmat de încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1431 din 17 septembrie 2007, pentru care nu s-a probat că s-a constatat nulitatea.

Acest corp de construcție ocupă 8,98 mp din terenul în litigiu (S1 în planul de situație al expertizei P.G.). Spațiul verde aflat în imediata vecinătate a restaurantului reprezintă 125,63 mp (S2), pe acesta regăsindu-se un cămin de vizitare pentru rețelele subterane, iar 23,25 mp sunt afectați de platforma betonată care asigură intrarea pe terasa restaurantului (S3). Aleea care permite accesul dinspre B-dul Mamaia către plajă ocupă la rândul său o suprafață de teren de 103,10 mp (alee asfaltată pentru acces pietonal și auto - S4). Activul construcție și teren aparținând S.C. A.G. S.R.L.

ocupă suprafețele de 17,87 mp (S5) și respectiv de 26,38 mp (S6), în speță fiind făcută dovada transferului dreptului de proprietate asupra acestei construcții conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5868 din 19 octombrie 2001. Pe suprafața de teren situată lângă această construcție se află trotuarul de acces și spațiu verde (28,13 mp - S7), cu instalație de iluminat public, iar o ultimă suprafață de 7,58 mp este acoperită de dale de beton (S8). Asupra regimului juridic al terenului, Adresa nr. 59772 din 11 mai 2012 a Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanța confirmă apartenența sa la domeniul privat al municipiului, în mod evident cu excepția părților de teren regăsite în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1176 din 11 decembrie 2003, prin care Municipiul le-a înstrăinat către S.C.

M. S.A. ca teren aferent activului Restaurant „E”. În aceste condiții, măsura reparatorie care s-a impus (cu prevalență față de cea a propunerii de despăgubiri) a fost cea de atribuire a unui bun în echivalent, iar în speță, față de caracterul abuziv al preluării și de împrejurarea că terenul aparține domeniului privat al Municipiului Constanța, s-a solicitat primăriei - în considerarea opțiunii exprimate de reclamanții apelanți - dacă este posibilă atribuirea unui alt teren, în compensare, cu aceleași caracteristici privind amplasamentul și echivalența valorică. Prin Adresa nr. 132507 din 10 octombrie 2011, Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Mun.

Constanța a comunicat că lista cu terenuri ce ar putea face obiectul atribuirii în compensare conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, pentru luna octombrie 2011, nu a fost întocmită, pentru ca prin Adresa nr. 143663 din 30 octombrie 2011 același departament să comunice că terenurile înscrise pe această listă aferentă lunii octombrie au fost deja atribuite și deci documentul „nu mai prezintă relevanță în prezenta cauză”.

După aplicarea măsurii procedurale a amenzii judiciare pentru vădita intenție de tergiversare a cauzei și de opoziție în administrarea probelor relevante, solicitate în apel, și constatând că autoritatea locală nu a probat cu bună credință componența listei cu bunuri aferentă lunilor octombrie și noiembrie 2011, precum și modalitatea atribuirii lor către terțe persoane îndreptățite, cu toate că a susținut că acestea au existat, dar că au fost atribuite, s-a solicitat Direcției Patrimoniu din cadrul primăriei să indice situația juridică a terenului alăturat celui litigios, identificat de către expertul P.G. prin suplimentul de expertiză depus la termenul din 9 aprilie 2012, care înglobează lotul alăturat nr. 4, dar și o parte din lotul 5 revendicat.

Astfel, pentru terenul identic în suprafață (341,92 mp), notat prin pct. A - B - C- D - E - F în raportul de expertiză, Adresa nr. 59772 din 11 mai 2012 a Direcției Patrimoniu a confirmat susținerile reclamanților referitoare la apartenența acestui lot învecinat, nr. 4 careu 82, numitului P.C., care s-ar fi aflat în relații de rudenie cu autorul reclamanților, teren pentru care însă nu s-a formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001. Direcția Patrimoniu a precizat că din verificările efectuate asupra situației juridice asupra acestui teren nu au reieșit alte date, imobilul fiind parte a domeniului privat al municipiului. Demersurile efectuate ulterior către autoritățile locale (Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, Serviciul Patrimoniu și Serviciul Cadastru din cadrul Primăriei Constanța, O.C.P.I.

Constanța) nu au relevat împrejurări de natură a împiedica atribuirea acestui bun în compensare, iar existența traseului conductei de apă în subteran, conform planului de situație comunicat prin Adresa nr. R67661 din 28 iunie 2012, nu va fi apreciată ca un impediment în acest sens. Art. 10 din lege, ca și pct. 10.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, obligă instanțele la luarea de măsuri în vederea verificării destinației actuale a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu se afecta, prin măsurile reparatorii dispuse, căile de acces (străzi, trotuare, parcări amenajate etc.), amenajările subterane, precum și de a respecta amenajările de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, definite ca fiind acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității.

Astfel, prin noțiunea de „teren liber” se înțelege doar situația suprafețelor disponibile, respectiv acele terenuri care nu sunt prevăzute în documentațiile de urbanism legal aprobate ca fiind destinate construirii unor noi obiective de utilitate publică (construirea de locuințe sociale sau pentru tineri, construirea de spitale sau școli ori alte obiective de utilitate publică - parcuri etc.). În speță, toate aceste cerințe sunt îndeplinite în privința terenului identificat prin expertiza-supliment, nefiind făcută dovada că acesta este afectat de obiective de utilitate publică ori de documentații de urbanism legal aprobate, iar împrejurarea că este amenajat cu dale de beton, că există amplasat pe el un cămin de vizitare a rețelelor subterane, precum și un stâlp de iluminat public nu îl exclude din sfera măsurilor reparatorii.

În aceste condiții, față de lipsa dovezilor intimatului pârât privind inexistența unor bunuri ce ar fi putut fi atribuite în compensare (nefiind administrate, astfel cum s-a arătat, înscrisurile care să ateste în mod transparent veridicitatea conținutului adreselor înaintate) și având în vedere că lotul învecinat nu a fost la rândul său supus procedurii Legii nr. 10/2001, putând fi atribuit la cererea apelanților reclamanți, în compensare, în raport de disp. art. 296 C. proc. civ. urmează a fi admis apelul, cu consecința schimbării în tot a sentinței civile apelate, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților și anulării Dispoziției nr. 2024 din 7 iunie 2005 a Primarului Municipiului Constanța.

Pârâtul urmează a fi obligat să restituie reclamanților, în echivalent, terenul de 341,92 mp. identificat conform suplimentului la raportul de expertiză judiciară topografică depus de expert P.G. la 4 aprilie 2012 și delimitat prin notațiile A-B-C-D-E-F-A. Din această perspectivă și pentru considerentele arătate, cererea de restituire în natură a terenului de 341,92 mp. constituind lotul nr. 5, careul 82 din stațiunea Mamaia, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză depus la 12 septembrie 2011. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primarul Municipiului Constanța solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamanților. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel se susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii în condițiile în care terenul din litigiu este afectat de utilități publice, fiind traversat de o conductă de apă în subteran nu este susceptibil de restituire în natură în condițiile Legii nr. 10/2001. Prin întâmpinarea depusă la 13 martie 2012, intimata D.D.P.M. s-a opus admiterii recursului, învederând că în cauză sunt incidente atât dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cât și ale art. 11 alin. (8), art. 26 din Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât nu au fost relevate împrejurări de natură a împiedica atribuirea terenului în compensare. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Din expertiza - supliment efectuată în cauză rezultă că pe terenul din litigiu este într-adevăr amplasat un cămin de vizitare a rețelelor de apă, și un stâlp pentru iluminatul public, aspect reținut de altfel și de instanța de apel în considerentele hotărârii. Cu privire la acest aspect instanța de apel s-a limitat doar să afirme că existența canalului și a stâlpului de iluminat nu reprezintă un impediment la restituire, dar nu a analizat în ce măsură această amenajare servește unor scopuri de utilitate publică sau unor servituți în sensul art 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, și nici nu a stabilit ca obiectiv al expertizei dispuse verificări în vederea lămuririi acestui aspect.

Deși canalul de apă este evidențiat pe schița anexă la expertiză totuși situația faptică, efectivă a acestuia nu este clarificată în condițiile în care nu se arată dacă acesta este unul funcțional, dacă acesta este conectat la eventuale rețele subterane, sau dacă este dezafectat. Or, față de această situație, este de reținut că nu a fost clarificată situația și natura juridică a terenului, în ce privește afectarea sau neafectarea acestuia de utilități publice și posibilitatea restituirii lui ca teren liber în raport de dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Din această perspectivă este de reținut că se impune fie efectuarea unui supliment la expertiza efectuată în cauză, fie administrarea unei noi expertize care să clarifice aspectele legate de de situația juridică a terenului raportat la existența căminului de apă, dacă acest cămin este unul funcțional, dacă deservește rețele de canalizare subterane, sau dacă este dezafectat, precum și în ceea ce privește stâlpul de iluminat. Astfel la rejudecare se vor administra toate probele necesare pentru a determina în ce măsură restituirea este posibilă prin raportare la condițiile impuse de art 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, inclusiv relații de la instituțiile cu competență în domeniu, respectiv în administrarea rețelelor de canalizare și respectiv electrice.

În raport de această, se va putea evidenția și care este suprafața efectivă ce s-ar putea restitui în natură și care s-ar circumscrie astfel noțiunii de teren liber. Din perspectiva celor expuse, urmează a se admite recursul în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 312 pct. 5 C. proc. civ., a se casa hotărârea instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a fi administrate probe în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanța împotriva Deciziei nr. 88/C din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2013. Procesat de GGC - DG