ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25 martie 2013 petentul R.A.T. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 56/35/2013 al Curții de Apel Oradea, apreciind că nu va avea parte de o judecată dreaptă, întrucât imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită din pricina calității părților și a dușmăniilor locale, având în vedere, pe de o parte, calitatea sa șef al Poliției Salonta, funcție pe care a ocupat-o până la data trimiterii sale în judecată, iar pe de altă parte, calitatea de fost procuror a avocatului părții civile.

În argumentare petentul a arătat că, din anul 2008, a ocupat funcția de șef în cadrul Poliției Salonta, funcție care, în opinia sa, era râvnită de mai multe persoane, care, din dorința de a-l înlătura din această funcție, ar putea exercita presiuni asupra judecătorilor, pentru a determina o soluție de condamnare. De asemenea, a mai arătat că apărătorul părții civile este fost procuror, care se bucură de influență în rândul organelor judiciare din jud. Bihor, acesta publicând chiar și un articol denigrator la adresa petentului în Gazeta de Cluj, urmare căruia petentul a fost trimis în judecată în două dosare penale. În final, a apreciat că toate acestea sunt de natură să afecteze o bună judecată a cauzei.

A mai arătat că alte două dosare penale aflate pe rolul Curții de Apel Oradea au fost strămutate de înalta Curte de Casație și Justiție, apreciindu-se că petentul nu poate fi judecat de către această instanță cu respectarea scopului și principiilor procesului penal. Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că pe rolul Curții de Apel Oradea se află dosarul ce se solicită a fi strămutat nr. 56/35/2013, având ca obiect infracțiunile de: braconaj, prevăzută și pedepsită de art. 42 alin. (1) lit. a 1 ), i), și j), raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, transportul vânatului braconat, prevăzută și pedepsită de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006, nerespectarea armelor și munițiilor, prevăzută și pedepsită de art. 279 C. pen.

și favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen. În informațiile primite de la Ministerul Justiției, după ce se face o prezentare a parcursului dosarului, se arată că aspectele invocate de petentul R.A. au putut fi doar parțial verificate, astfel că se lasă la aprecierea înaltei Curți modul de soluționare a cererii de strămutare. Cererea de strămutare este nefondată. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent necircumscriindu-se situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față, înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate. În plus, se constată că admiterea mai multor cereri de strămutare formulate anterior de petent, motivate pe aspecte similare celor invocate în cauza pendinte, nu poate constitui un argument sustenabil pentru admiterea cererii de față, analiza subzistenței condițiilor prevăzute de art. 55 C. proc. pen. vizând cazul particular dedus judecății. Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul R.A.T. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 56/35/2013 al Curții de Apel Oradea. Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2013.