ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 8 februarie 2013, petentul R.A.T. a solicitat strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1/35/2013 al Curții de Apel

Oradea, către o altă instanță în grad egal, deoarece imparțialitatea judecătorilor

ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale și

calității părților.

În susținerea cererii

a precizat că în cursul anului 2008, procurorii Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea au dispus, în mod abuziv, trimiterea sa în judecată în Dosarele

nr. 294/35/2008 și nr. 2286/54/2008, pentru comiterea mai multor infracțiuni

imaginare, datorită faptului că nu a manifestat supunere și obediență

„baronului local" U.A.D., pe care petentul îl consideră sponsorul procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, M.V.

A arătat că în ambele

dosare menționate, atât instanțele de fond cât și cele de recurs au dispus

achitarea sa, anexând în dovedire Deciziile nr. 2578 din 07 iulie 2009 din

Dosarul nr. 294/35/2008 și nr. 347 din 01 februarie 2010 din Dosarul nr.

2286/54/2008, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar

ulterior achitării sale, a formulat la C.E.D.O. o cerere cu nr. 45126 din 30

august 2010 ce constituie cauza Roxin contra României. Petentul a precizat că

în vara anului 2011, în calitate de șef al Poliției Municipiului Salonta, în

baza datelor și informațiilor pe care le deținea, a sesizat Garda Națională de

Mediu, Agenția Națională de Resurse Minerale și Serviciul de Investigare a

Fraudelor cu privire la funcționarea ilegală a două balastiere clandestine ale

„baronului local" U.A.D., semnalând distrugerea totală a barajului Tăut de

pe râul Crișul Negru și a drumului județean 709/E pe relația Arpășel - Ghiorac,

aceste aspecte apărând și în presă. A susținut că urmare acestor sesizări, prin

intermediul deputatului P.D.L. S.Ș. și a primarului municipiului Arad - G.F.,

U.A.D. l-a contactat pe ministrul M.A.I. C.T.I., căruia i-a solicitat să-și

trimită corpul de control la Poliția Municipiului Salonta în vederea

constatării unui management defectuos în sarcina petentului și în consecință,

îndepărtarea sa de la această subunitate de poliție.

Petentul a menționat

că în timpul cercetării prealabile a faptelor sesizate, la data de 16 decembrie

2011, ministrul M.A.I. C.T.I. a fost invitat de U.A.D. la cabana de vânătoare

„G" unde, la petrecere, după o partidă de vânătoare, a stabilit împreună

cu șeful Inspectoratului de Poliție Județean Bihor, comisarul șef B.C.A. și cu

prefectul județului Bihor, G.G., ca petentul să fie mutat de la Poliția

Municipiului Salonta.

A arătat că la data

de 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a dispus anularea ordinului

ministrului M.A.I. și dispoziției inspectorului general al Inspectoratului

General al Poliției Române prin care petentul a fost sancționat disciplinar în

mod abuziv, depunând în acest sens în dovedire Sentința nr. 432/2012,

pronunțată de instanța menționată în Dosarul nr. 323/35/CA/2012.

A susținut că, în

continuare, la solicitarea șefului P.D.L. Bihor - S.Ș. și a baronului local

U.A.D., primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, G.V., a

dispus preluarea de la Poliția Municipiului Salonta a dosarelor în care

lucrătorii subunității de Poliție efectuau cercetări în legătură cu U.A.D.,

firmele acestuia sau administratorii firmelor acestuia (Dosarele nr.

238/P/2008, 1209/P/2010, 1066/P/2008, 480/P/2011, 1084/P/2010, 1085/P/2010,

240/P/2011), subliniind că ulterior, primul procuror G.V. a fost exclus din

magistratură pentru fapte similare.

Petentul a prezentat

faptul că U.A.D. a încercat prin toate mijloacele să obțină îndepărtarea sa de

la Poliția Municipiului Salonta, printre altele plătind pe avocatul L.A. pentru

a formula o plângere penală abuzivă și tendențioasă în numele numitei A.A.

(persoana analfabetă, de etnie romă) sub aspectul pretinsei comiteri de către

petent a mai multor infracțiuni, inclusiv tentativă de omor, în Dosarul

135/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dosarul soluționat

prin neînceperea urmăririi penale, în baza art 10 lit. a) C. proc. pen. De

asemenea, același U.A.D. l-a instigat și constrâns pe numitul N.P.M. (care a

avut și are mai multe dosare la Poliția Municipiului Salonta) să îl denunțe

calomnios pe petent pentru fapte imaginare de corupție, care au făcut obiectul

cercetărilor în Dosarul nr. 5/P/2012 al D.N.A. Oradea (dosar soluționat prin

neînceperea urmăririi penale, la data de 14 august 2012, în baza prevederilor

art 10 lit. a) C. proc. pen.). Tot U.A.D. l-a angajat pe L.A. ca avocat al

părții civile „CE", în Dosarul nr. 37/P/2012 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea, dosar despre care afirmă că este tot un dosar fabricat

la comandă).

În continuare,

petentul a arătat că în Dosarul nr. 37/P/2012, al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea, procurorul V.A.S., la influențele politice ale baronului local

U.A.D. și ținând cont de dorințele de răzbunare ale procurorului șef de secție

G.P. și fostului procuror general M.V., a administrat trunchiat, abuziv și în

mod părtinitor materialul probator, a respins absolut toate cererile de

probațiune precum și cererea de recuzare a specialiștilor din cadrul

Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, și, de

asemenea, s-au respins toate cele 4 cereri de recuzare privindu-l pe procurorul

V.A.S.

Împrejurările arătate

au culminat cu solicitarea arestării petentului, în mod nelegal și netemeinic,

așa cum a constatat de Curtea de Apel Oradea în Încheierea penală nr. 2/PI/2012

din 20 iulie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 364/35/2012, iar ulterior, în

recurs, și Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a mai precizat că

în cursul urmăririi penale, procurorul a încălcat în mod abuziv prevederile

art. 91 C. proc. pen. privind localizarea utilizatorilor echipamentelor de

comunicare mobilă, aspectele făcând obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 95

D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea dar și obiectul

cercetărilor Inspecției Judiciare din cadrul Consiliul Superior al

Magistraturii.

Petentul a relatat că

în cursul anului 2012, subordonații săi au reținut permisul de conducere al

actualului procuror șef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, P.V.,

aflat în anturajul baronului local U.A.D., împrejurare care a dus la proferarea

de amenințări cu acte de răzbunare la adresa sa și a descris faptul că

procurorul V.A.S. a dat publicității date și informații trunchiate din Dosarul

nr. 37/P/2012 în presa de scandal apărând o serie de articole calomnioase la

adresa sa, deși anchetele erau nefinalizate

A arătat că toate cele

de mai sus au dus la existența unor relații de dușmănie între petent, în

calitatea sa de șef al Poliției Municipiului Salonta și procurorii din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Oradea: P.V., M.V., M.A., G.P. și V.A.S.

Documentele și

articolele la care petentul a făcut referire în cuprinsul cererii au fost

depuse la dosar.

S-a specificat că în

cauză nu există arestați.

Verificând actele și

lucrările dosarului, în baza informațiilor prezentate în adresa Ministerului

Justiției nr. 14.423/2013 din 21 martie 2013, Înalta Curte constată că prin

rezoluția din 19 noiembrie 2012, emisă în Dosarul nr. 95/D/P/2012 de către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul

Teritorial Oradea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.A.S.,

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și față de M.N.,

comisar șefia S.I.P.I. Bihor, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 246 C. pen. - abuz în serviciu - și art. 42 și 43 din Legea nr. 161/2003

privind accesul fără drept la un sistem informatic și interceptarea fără drept

a unei transmisii de date, reținându-se incidente dispozițiile art. 10 lit. a)

C. proc. pen.

Se arată că

Ministerul Public a stabilit că la data de 23 august 2012, sub nr. 95/D/P/2012,

a fost înregistrată la DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea cauza penală

reclamată de numitul R.A.T. împotriva procurorului V.A.S. de la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Oradea și a comisarului șef de poliție M.N. - șeful

S.I.P.I Bihor - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen. și art. 42 și 43 din Legea nr. 161/2003. Petentul a arătat că fapta

magistratului procuror și a polițistului de a stabili rețelele de la care a

purtat convorbiri telefonice de pe telefonul său mobil, chiar dacă au fost

obținute în baza datelor comunicate de SRI, excede procedurii prevăzute în

Secțiunea V privind interceptările audio sau video a Codului de procedură

penală, în condițiile în care nu a existat o autorizație emisă de judecător.

Totodată, petentul a apreciat că prin încălcarea dispozițiilor procedurale

arătate, s-a accesat fără drept sistemul informatic al operatorului de

telefonie mobilă O, în sensul accesării bazei de date referitoare la listingul

postului său telefonic și prin care au fost stabilite rețelele de la care a

purtat convorbirile telefonice în data de 5 februarie 2012.

S-a reținut că la

data de 9 februarie 2012, ora 12.00, s-a dispus începerea urmăririi penale „in

rem" față de un autor necunoscut care, la data de 5 februarie 2012, a

comis infracțiunea de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a

1

),

lit. i), lit. j) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 și art. 44 lit. b)

din Legea nr. 407/2006.

La data de 5 martie

2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții R.A.T., F.E.F.,

R.R.F., Ș.M. și I.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 32

alin. (1) lit. a

1

), lit. i), lit. j), alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 407/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., stabilindu-se că învinuiții

sunt autorii infracțiunilor descrise în rezoluția de începere a urmăririi

penale din data de 9 februarie 2012.

S-a arătat că,

potrivit Adresei nr. 37/P/2012 din 3 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea, rezultă că în interesul soluționării cauzei penale s-a

solicitat S.I.P.I stabilirea listelor de convorbiri telefonice din data de 5

februarie 2012 purtate de cei 5 învinuiți, iar la data de 9 mai 2012, cu Adresa

nr. 1036501, S.I.P.I Bihor a solicitat compartimentului suport operativ

identificarea numerelor de telefon folosite de cei 5 învinuiți, printre care și

nr. de telefon folosit de învinuitul R.A.T., precum și listing-ul apelurilor

telefonice din ziua de 5 februarie 2012.

În considerentele

rezoluției s-a arătat că, la data când informațiile au fost solicitate și mai

apoi transmise de operator, nu era în vigoare Legea nr. 82/2012. De asemenea,

s-a arătat și faptul că dispozițiile privind localizarea sau urmărirea prin

GPS, prevăzută de Codul de procedură penală, nu sunt incidente în cauză.

S-a mai reținut că,

din probele administrate în cauză rezultă că în instrumentarea Dosarului penal

nr. 37/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nu s-a comis

nicio infracțiune privind criminalitatea informatică sau abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor.

În adresa

Ministerului Justiției se mai precizează că această rezoluție a fost menținută

prin ordonanța din 14 decembrie 2012 emisă în Dosarul nr. 2265/2012 de către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT București,

ordonanță prin care s-a respins plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.

Se menționează că

împotriva acestor rezoluții a formulat plângere petentul R.A.T. la data de 3

ianuarie 2013, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub Dosar nr.

1/35/2013, primul termen de judecată având loc la data de 6 februarie 2013. La

acest termen, în vederea solicitării Dosarului nr. 95/D/P/2012 al DIICOT -

Serviciul Teritorial Oradea și pentru citarea intimaților V.A.S. și M.N., cauza

s-a amânat pentru data de 6 martie 2013, când a intervenit o nouă amânare față

de solicitarea formulată în scris, pentru data de 15 mai 2013.

Aspectele reliefate

de petiționar în cererea de strămutare au putut fi parțial verificate, constatându-se

că, într-adevăr prin Decizia penală nr. 2578 din 7 iulie 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins ca nefondat recursul

declarat de Ministerul Public, menținându-se ca legală și temeinică sentința

penală pronunțată de Curtea de Apel Oradea, prin care inculpatul R.A.T. a fost

achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

De asemenea, este

adevărat că prin Sentința penală nr. 149 din 14 noiembrie 2012 pronunțată în

Dosarul nr. 457/35/2012 al Curții de Apel Oradea s-a respins, ca nefondată,

plângerea petentei A.A., menținându-se, ca legală și temeinică, soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 135/P/2012 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Totodată, prin Încheierea penală nr. 2/PI

din 20 iulie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 364/35/2012, definitivă prin

Încheierea penală nr. 2480 din 27 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Oradea față de inculpatul R.A.T. (Dosar nr.

37/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea).

De asemenea, prin

Sentința penală nr. 432/2012 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr.

323/35/CA/2012, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul R.A.T. în

contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și

Ministerul Afacerilor Interne și s-a dispus anularea dispoziției

Inspectoratului General al Poliției Române nr. 2224/19 aprilie 2012 și a Ordinului

Ministerul Afacerilor Interne nr. M/2990 din 24 mai 2012, iar prin Încheierea

nr. 2849 din 5 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în

același dosar, s-a trimis dosarul cauzei la Curtea de Apel Oradea, instanța

competentă să soluționeze recursul.

În informațiile

transmise de către Ministerul Justiției se mai menționează că aspectele

menționate de petent cu privire la existența unor articole de presă

denigratoare la adresa sa sunt reale, însă vizează Dosarul nr. 37/P/2012 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care R.A.T. a fost trimis

în judecată pentru comiterea infracțiunii de braconaj cinegetic calificat,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 42 alin. (1) lit. a), lit. i), lit. j),

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 și art. 44 lit. b) din Legea nr.

407/2006, dosar înregistrat la Curtea de Apel Oradea sub nr. 56/35/2013, cu

termen de judecată la data de 20 martie 2013.

S-a arătat, în final

că în ceea ce privește celelalte susțineri ale petentului, care se referă la

activitatea parchetelor din raza de circumscripție a Curții de Apel Oradea,

acestea nu pot fi verificate, însă s-a constatat că în toate cauzele

soluționate de Curtea de Apel Oradea, petentul a obținut hotărâri prin care nu

i s-au prejudiciat interesele legale.

În concluzie,

Ministerul Justiției a apreciat că la Curtea de Apel Oradea sunt asigurate

condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a cauzei. Cererea de

strămutare este fondată.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, se constată

că, în aparență, subzistă anumite situații menționate de dispozițiile art. 55

alin. (1) C. proc. pen. care, potrivit acestui text, prezintă vocația

conducerii către o posibilă afectare a obiectivității și imparțialității.

Astfel, se confirmă

susținerile petentului privind calitatea sa de șef al Poliției Municipiului

Salonta, după cum se confirmă și calitatea părților adverse din dosarul a cărui

strămutare se solicită, anume cea de procuror din cadrul Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Oradea, în cazul lui V.A.S. și de comisar șef de poliție și șef

al S.I.P.I. Bihor, în ceea ce-l privește pe M.N.

Referitor la

existența relațiilor de dușmănie între petent, în calitatea sa de șef al

Politiei Municipiului Salonta și procurori din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor și al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea: P.V.,

M.V., M.A., G.P. și V.A.S., din informațiile transmise de către Ministerul

Justiției rezultă că, deși nu există o modalitate directă de verificare a

acestei atitudini subiective, se confirmă existența împrejurărilor relevate de

petent în cererea sa, cu privire la numeroasele anchete și dosare penale în

care acesta este implicat, inclusiv a soluțiilor de achitare și a anulării de

către instanță a sancțiunii administrative aplicate petentului, aspect de

natură a determina convingerea instanței că între petent și cei anterior

menționați - în special cei direct implicați în anchetele ce-l au ca subiect pe

petent - există relații tensionate ce pot fi catalogate drept dușmănii locale,

în înțelesul legii.

Această convingere

este întărită și de împrejurările cauzei, în raport de probele existente la

dosar, reliefate de numeroasele articole apărute în presa locală, dar și de

faptul că dosarul a cărei strămutare se solicită a fost inițiat de către petent

în contextul situației premisă conflictuale mai sus descrise din perspectiva

analizei asupra unei cereri de strămutare, instanța trebuie să analizeze dacă,

independent de conduita judecătorului, împrejurările sau faptele invocate, ce

se pot verifica, pot pune în discuție imparțialitatea magistraților implicați

în soluționarea cauzei.

Altfel spus, Înalta

Curte este ținută a verifica dacă aspectele invocate de petent referitor la

împrejurările cauzei, dușmăniile locale sau calității părților, au nu numai

vocația, dar și capacitatea concretă, certă, de a știrbi imparțialitatea

judecătorilor chemați să soluționeze cauza, știut fiind că în privința

imparțialității obiective a judecătorului, Curtea Europeană a stabilit că

aparențele au un rol decisive.

Înalta Curte constată

că suspiciunile petentului, în sensul afectării imparțialității și

obiectivității magistraților datorită fie calității părților, fie dușmăniilor

locale sau împrejurărilor cauzei, sunt fondate, ca atare, suspiciunile

petentului se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., care justifică în mod rezonabil admiterea cererii de strămutare.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, văzând prevederile art. 55 alin. (1) și

(2) C. proc. pen., apreciază că există motive temeinice care să justifice

strămutarea judecării cauzei astfel încât cererea va fi admisă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite cererea

formulată de petentul R.A.T. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 1/35/2013 al Curții de Apel Oradea.

Strămută judecarea

cauzei la Curtea de Apel Cluj.

Menține actele

îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 30 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM