ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii de față,

în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele;

Petentul B.N., pe fondul contestării

unor sancțiuni disciplinare care i s-au aplicat de către conducerea unității de

poliție în care a activat, a formulat o serie de acuzații critice la adresa personalului

de poliție implicat în cercetarea faptelor sale și a

magistraților care au soluționat

plângerile penale pe care Ie-a formulat.

În declarația dată la 10 mai 2012,

petentul B.N. a precizat că solicită cercetarea penală pentru săvârșirea

„infracțiunilor prevăzute de art. 13

1

și art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000, republicată, art. 267

1

, art. 263, art. 289, art. 291

și art. 242 C. pen., și pentru alte fapte care vor reieși din cercetarea față

de autori, complici și făptuitori", a chestorului de poliție S.F., a

miniștrilor de interne I.R., C.D., D.N., G.O., M.S., precum și a magistraților

procurori C.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești și M.I.,

procuror șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât „ar fi

refuzat să cerceteze încălcările procedurale cu privire la emiterea și punerea

în aplicare a măsurii de retrogradare din funcție".

Prin rezoluția nr. 717/P/2012, din 24

octombrie 2012, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție

s-a dispus, în baza art. 228, raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față S.F., I.R., C.D., D.N., G.O., M.S., C.A. și M.l.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 267

1

, art. 263, art.

289, art. 291 și art. 242 C. pen.

Pentru a adopta această soluție

procurorul de caz a reținut că prin dispoziția nr. 0770 din 17 februarie 2003 a

Inspectoratului General al Poliției Române, semnată de chestorul F.S., în

calitate de Inspector General al Poliției Române, s-a dispus, începând cu data

de 12 februarie 2003, „retrogradarea din funcție până la cel mult nivelul de

bază al gradului profesional deținut" a subcomisarului B.N., șef al

Biroului I Arme, Explozivi, Substanțe Toxice din cadrul IPJ Argeș, pentru

imixtiune ilegală în activitatea altui polițist și intervenție pentru

influențarea soluționării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei

persoane.

Petentul B.N.

a solicitat Curții de Apel Pitești - Secția Comercială și de Contencios

Administrativ anularea dispoziției nr. 0770 din 17 februarie 2003, dar acțiunea

acestuia a fost respinsă prin sentința civilă nr. 87/CF-C/2004, rămasă

definitivă prin decizia civilă nr. 5291/2005 a înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Petentul a solicitat, totodată, prin

numeroase plângeri penale cercetarea persoanelor pe care Ie-a considerat

vinovate de retrogradarea sa din funcția deținută, cauza fiind cercetată astfel

sub toate aspectele de fapt și de drept, iar soluțiile dispuse, de netrimitere

în judecată, fiind menținute de instanța de judecată, reținându-se că, în

intervalul 2003-2012, pe rolul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație

și Justiție au fost înregistrate 10 dosare penale, având ca obiect plângeri

formulate de sus-numitul, astfel încât nu pot fi reținute susținerile acestuia

privind refuzul procurorului șef secție M.l. de a da curs solicitărilor sale.

Referitor la procurorul C.A. s-a

reținut că acesta a instrumentat dosarul nr. 4142/P/2006 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Pitești, care a avut ca obiect plângerea penală formulată de B.N.,

prin care se viza faptul, că la data de 25 iulie 2006, când a consultat dosarul

personal din cadrul Serviciului Management și Resurse Umane al I.P.J. Argeș, ar

fi constatat dispariția mai multor file din acest dosar.

Împotriva sus arătatei rezoluții petentul

a formulat plângere, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 1185/C2/2012

din 3 decembrie 2012 a Prim Adjunctului Procurorului General al Parchetului de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, s-a dispus infirmarea, ca

nelegală, a Rezoluției nr. 717/P/2012 din 24 octombrie 2012, în sensul

schimbării temeiului juridic al soluției adoptate din art. 10 lit. b) și d) în art.

10 lit. a) C. proc. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale rezoluției.

Pentru a se adopta această soluție,

s-a reținut că în cauză au fost administrate toate probele apreciate de

procurorul de caz ca pertinente, concludente și utile, procedându-se inclusiv

la audierea petentului, la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, iar soluția este motivată în fapt și în drept.

În urma examinării actelor existente

la dosarul cauzei, s-a constatat că soluția dispusă prin rezoluția nr. 717/P/2012,

din 24 octombrie 2012 este nelegală sub aspectul temeiului juridic indicat,

respectiv art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen. Pentru a se reține incidența art.

10 lit. b) C. proc. pen., s-a arătat că trebuie ca fapta să existe în mod

obiectiv, dar să nu fie apreciată de lege ca infracțiune, iar impedimentul

prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. implică lipsa unuia dintre elementele

constitutive ale infracțiunii or, în speță se constată că faptele reclamate de

petent nu există în materialitatea lor, motiv pentru care s-a apreciat că se

impune schimbarea temeiului de drept, în art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

sus-arătatelor rezoluții petentul B.N., în termen legal, a formulat plângerea

de față.

La termenul de

judecată din 29 mai 2013, deși a fost legal citat, petentul nu s-a prezentat

pentru a-și susține plângerea.

În motivarea scrisă a plângerii petentul

a afirmat că soluțiile pronunțate sunt nelegale și netemeinice și că cercetarea

este incompletă, că procurorul nu a manifestat rol activ, solicitând admiterea

plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale față de intimați.

Analizând plângerea formulată,

potrivit motivelor invocate de petent, precum și potrivit actelor și lucrărilor

de la dosar, înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, prin dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii

făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale sau ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de

sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de

către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Din actele existente la dosar, și care

constituie acte premergătoare începerii urmăririi penale, nu a rezultat

existența unor acte sau fapte săvârșite de către intimați cărora să le poată fi

conferită semnificația juridică a infracțiunilor de tortură ( art. 267

1

C. pen.), omisiunea sesizării organelor judiciare (art. 263 C. pen.) fals

intelectual (art. 289 C. pen.), uz de fals (art. 291 C. pen.) și sustragere sau

distrugere de înscrisuri (art. 242 C. pen.).

Or, pentru a se putea începe urmărirea

penală este necesară îndeplinirea a două condiții: prima constă în existența

acelui minim de date care să permită organului de urmărire penală să considere

că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, iar cea de-a doua condiție este

înscrisă în art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C.

proc. pen.

În cauză,

actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate de procuror nu au

confirmat acuzațiile din plângerea penală formulate de petent, nefiind relevate

indicii în sensul că persoanele reclamate de petent ar fi săvârșit vreo faptă

de natură penală.

Așa cum a reținut și procurorul de

caz, aspectele invocate de persoana vătămată cu privire la modalitatea în care

s-a dispus și realizat sancționarea sa disciplinară exceda sferei dreptului

penal, intrând în sfera de aplicare a dispozițiilor referitoare la natura

civilă a cauzei, mai exact un conflict de muncă dintre angajat, pe de o parte, și

M.A.I., ca angajator, pe de altă parte.

Prin urmare, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea

formulată de petiționarul B.N. împotriva rezoluției nr. 717/P/2012 din 24

octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția

de Urmărire Penală și Criminalistică se va respinge ca nefondată, cu consecința

menținerii, ca fiind legală și temeinică, a soluției adoptate de procuror.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul B.N. împotriva rezoluției nr. 717/P/2012 din 24 octombrie

2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petentul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

mai 2013.