ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

27.05.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3059 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. 7037/256/2012, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a plângerii împotriva încheierii judecătorului delegat de pe lângă Penitenciarul Gherla, formulată de Z.F., în favoarea Judecătoriei Gherla.

În baza art. 189, art. 190 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța a sumei de 100 lei - onorariu avocat din oficiu pentru avocat G.G.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Medgidia a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 10 octombrie 2012, sub nr. 7037/256/2012, petiționarul Z.F. a formulat o contestație împotriva unui raport de incident făcut în Poarta Albă, când a fost găsit cu două cartele SIM într-un deodorant, petiționarul fiind la momentul formulării contestației încarcerat în Penitenciarul Gherla.

La dosar au fost depuse din partea Penitenciarului Gherla următoarele înscrisuri: încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Gherla din 27 aprilie 2012, prin care s-a respins plângerea petiționarului împotriva hotărârii comisiei de disciplină prin care a fost sancționat pentru deținerea cartelelor SIM.

Analizând actele din dosar, Judecătoria Medgidia a reținut că, prin încheierea nr. 254 din 27 aprilie 2012, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Gherla a respins plângerea petiționarului împotriva hotărârii comisiei de disciplină prin care a fost sancționat pentru deținerea cartelelor SIM.

S-a reținut că, potrivit art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, „împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestația nu este suspensivă de executare."

A fost avut în vedere că această competență nu este alternativă, ci exclusivă, în sensul că revine competența de soluționare a cererii judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Întrucât la data sesizării instanței petiționarul era deținut în Penitenciarul Gherla, s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla.

Ulterior, prin sentința penală nr. 198 din 8 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosarul nr. 7037/256/2012, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și, în temeiul art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei Medgidia, în vederea soluționării contestației formulate de contestatorul Z.F.

În vederea soluționării conflictului de competență, a fost trimisă cauza la înalta Curte de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției domnului avocat C.A.

Examinând actele dosarului, Judecătoria Gherla a reținut că prin hotărârea comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Gherla (fila 14 din dosarul Judecătoriei Medgidia), s-a aplicat deținutului Z.F. sancțiunea de suspendare a dreptului de a primi bunuri pe o durată de 2 luni, pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 63 lit. j) și m) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, comisia reținând că deținutul a săvârșit următoarea abatere: în data de 15 martie 2012, în jurul orei 13,30, într-un deodorant aparținând persoanei private de libertate menționate anterior, s-au descoperit două cartele SIM, iar persoana privată de libertate a recunoscut că acestea îi aparțin.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul Z.F. a formulat o plângere la Biroul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Gherla, iar prin încheierea nr. 254/2012, judecătorul delegat a respins plângerea condamnatului împotriva hotărârii comisiei de disciplină, cu motivarea că, din probele de la dosar, se confirmă realitatea faptelor pentru care a fost sancționat condamnatul (fila 13 din dosarul Judecătoriei Medgidia).

S-a apreciat că obiectul cererii este o contestație împotriva încheierii judecătorului delegat, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 275/2006.

Totodată, s-a reținut că, potrivit art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

S-a apreciat că legiuitorul, în textul de mai sus, a avut în vedere judecătoria în raza căreia se află penitenciarul în care a fost săvârșită abaterea considerată de contestator a fi sancționată nelegal, indiferent unde se afla contestatorul în momentul formulării contestației sau în momentul soluționării contestației (și indiferent de comisia care a aplicat sancțiunea sau judecătorul care a soluționat plângerea împotriva hotărârii comisiei). S-a reținut că această interpretare se impune și pentru motive de oportunitate, deoarece instanța de la locul unde a fost săvârșită abaterea ce a determinat sancțiunea are posibilitatea să facă cercetări operative și complete în legătură cu evenimentele vizate de contestație întrucât acolo se află probele necesare soluționării cauzei (martori, documente, etc.). Totodată, s-a considerat că soluția se impune și din motive de simetrie în drept, conform art. 30 C. proc. pen., acest text fiind aplicabil în cauză, potrivit art. 74 alin. (6) din Legea nr. 275/2006 și art. 460 alin. (5) C. proc. pen.

S-a reținut că în sensul de mai sus s-a pronunțat și practica judiciară, precizându-se că instanța competentă să judece contestația împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul unde, în executarea pedepsei, condamnatul a săvârșit abaterea disciplinară întrucât, prin dispozițiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, legiuitorul a instituit competența teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în scopul de a se realiza un control judecătoresc unitar asupra hotărârii comisiei de disciplină, pe calea plângerii adresate judecătorului delegat pentru penitenciarul în cadrul căruia funcționează comisia de disciplină și pe calea contestației împotriva încheierii judecătorului delegat, introdusă la judecătoria în a cărei circumscripție se află același penitenciar.

În concluzie, având în vedere cele arătate, s-a apreciat că voința legiuitorului a fost în sensul ca plângerile împotriva hotărârii judecătorului delegat, în cazul abaterilor disciplinare, să fie soluționate de judecătoria în raza căreia se află penitenciarul în care s-a săvârșit abaterea disciplinară.

S-a reținut că, în speță, la data săvârșirii abaterii disciplinare, contestatorul executa pedeapsa în Penitenciarul Poarta Albă (fila 15 din dosarul Judecătoriei Medgidia). Totodată, s-a reținut că, potrivit anexei la H.G. României nr. 1.849/2004 (modificată prin H.G. României nr. 362/2007), Penitenciarul Poarta Albă se află în localitatea Poarta Albă, județul Constanța, iar conform Hotărârii Guvernului României nr. 337/1993, orașul Poarta Albă din județul Constanța se află în raza teritorială a Judecătoriei Medgidia.

Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Gherla și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

S-a constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Gherla și Judecătoria Medgidia și s-a reținut că, potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. pen., conflictul de competență se soluționează de către instanța ierarhic superioară comună.

A fost avut în vedere că, potrivit anexei la Legea nr. 304/2004, Judecătoria Gherla se află în raza teritorială a Curții de Apel Cluj, iar Judecătoria Medgidia se află în raza teritorială a Curții de Apel Constanța, astfel că instanța superioară comună instanțelor aflate m conflict este înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, în temeiul art. 43 alin. (3) C. proc. pen., s-a trimis dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a se pronunța cu privire la conflictul de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., constată următoarele:

Prin hotărârea comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Gherla nr. 581/2012, deținutului Z.F. i-a fost aplicată sancțiunea constând în suspendarea dreptului de a primi bunuri pe o durată de 2 luni, pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 63 lit. j) și m) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, reținându-se în acest sens că, în data de 15 martie 2012, în jurul orei 13,30, într-un deodorant aparținând persoanei private de libertate menționate anterior, s-au descoperit două cartele SIM, deținutul recunoscând că acestea îi aparțin.

Plângerea formulată de condamnatul Z.F. împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin încheierea nr. 254 din 27 aprilie 2012 e judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Gherla, în motivare reținându-se că probele aflate la dosar au confirmat realitatea faptelor pentru care a fost sancționat condamnatul.

La data 10 octombrie 2012, pe rolul Judecătoriei Medgidia a fost înregistrată, sub nr. 7037/256/2012, contestația formulată de petiționarul Z.F. împotriva încheierii anterior menționate, petiționarul fiind încarcerat, la momentul formulării contestației, în Penitenciarul Gherla.

Înalta Curte reține că, deși abaterea prevăzută de art. 63 lit. j) și m) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 a fost săvârșită de condamnatul Z.F. în Penitenciarul Poarta Albă, raportul de incident a fost întocmit în Penitenciarul Gherla, sancțiunea constând în suspendarea dreptului de a primi bunuri pe o durată de 2 luni a fost aplicată de comisia de disciplină din cadrul aceluiași penitenciar, iar plângerea formulată împotriva hotărârii comisiei de disciplină a fost soluționată de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Gherla.

În aceste condiții, în stabilirea competenței de soluționare a cauzei, devin incidente dispozițiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, potrivit cărora împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, aceste dispoziții neputând fi interpretate decât prin raportare la prevederile care reglementează procedura disciplinară și plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină, cuprinse în art. 73 și art. 74 din aceeași lege și care stabilesc în mod expres competența în acest sens a organelor abilitate din cadrul penitenciarului și, respectiv, a judecătorului delegat din cadrul penitenciarului unde este deținută persoana condamnată (art. 73 alin. (1), art. 74 alin. (1) din Legea nr. 275/2006).

Ca urmare, având în vedere că rațiunea legii este aceea de a da în competența penitenciarului în care este deținut autorul abaterii disciplinare întreaga procedură de aplicare a sancțiunii și de verificare a legalității și temeiniciei acesteia, înalta Curte apreciază că și competența de soluționare a plângerii formulate împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul în care se află deținută persoana condamnată, potrivit art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006.

Așa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (7) C. proc. pen., înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind contestația formulată de contestatorul Z.F., în favoarea Judecătoriei Gherla, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.