ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 316 din data de 08 februarie 2013, pronunțată de

Judecătoria Medgidia în Dosarul nr. 7177/312/2012, în baza art. 450 alin. (1)

raportat la art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a

cauzei privind pe condamnatul D.I.C., în favoarea Judecătoriei Slobozia.

În baza art. 43, alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen.,

s-a constatat ivit conflictul negativ de competență.

A fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în

vederea soluționării conflictului negativ de competență, înaintându-se, în acest

sens, dosarul cauzei.

în baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din

fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele: La

data de 19 decembrie 2012 a fost înregistrată cererea de liberare condiționată

formulată de petentul condamnat D.I.C., deținut în Penitenciarul Slobozia,

acesta solicitând instanței să dispună liberarea sa condiționată din executarea

pedepsei cu închisoarea.

Cererea adresată Tribunalului Călărași a fost înaintată

administrativ Judecătoriei Slobozia.

Astfel, cauza a fost înregistrată inițial pe rolul

Judecătoriei Slobozia care, prin sentința penală nr. 33 din 11 ianuarie 2013,

și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Medgidia unde

dosarul a fost înregistrat la data de 22 ianuarie 2013 sub același număr.

Pentru a pronunța hotărârea de declinare a competenței,

Judecătoria Slobozia a avut în vedere referatul compartimentului executări

penale al acestei instanțe prin care se informa că la data formulării cererii

petentul condamnat se afla încarcerat în Spitalul Penitenciar Poarta Albă.

La dosar au fost depuse cererea condamnatului și adresa

Penitenciarului Slobozia cu nr. 15451 din 09 ianuarie 2013.

La termenul din data de 08 februarie 2013, instanța a

invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Medgidia

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 450, alin. (1) C.

proc. pen., „liberarea condiționată se dispune (…) de către judecătoria în a

cărei rază teritorială se află locul de deținere.”.

Conform notei telefonice întocmite de grefierul de

ședință din cadrul Judecătoriei Medgidia (f.5), reprezentantul Penitenciarului

Slobozia - Biroul Evidență a comunicat instanței că, la data formulării cererii

- 14 decembrie 2012, data poștei - petentul condamnat se afla încarcerat în

Penitenciarul Slobozia.

Potrivit extrasului de pe situația mutărilor petentului

condamnat furnizat prin accesarea evidenței informatizate a A.N.P., ca urmare a

externării sale din Spitalul Penitenciar Poarta Albă, petentul condamnat se

află încarcerat în penitenciarul Slobozia de la data de 29 septembrie 2011.

Observând și plicul poștal atașat cererii formulate, în lipsa

unor probe care să dovedească o altă stare de fapt, instanța a apreciat că și

la momentul introducerii cererii, petentul condamnat se afla încarcerat în

Penitenciarul Slobozia, motiv pentru care a admis excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Medgidia și, în baza art. 450 alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare

în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului

negativ de competență, constată că instanța competentă să soluționeze cererea

de liberare condiționată formulată de petentul condamnat D.I.C. este

Judecătoria Slobozia în speță, condamnatul aflându-se, la data formulării

cererii de liberare condiționată, în Penitenciarul Slobozia.

Potrivit dispozițiilor art. 450 alin. (1) C. proc. pen., „liberarea

condiționată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută, potrivit

dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a

cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut de art. 62

alin. (3) C. pen., de către tribunalul militar în a cărui circumscripție se

află închisoarea militară”.

Se instituie astfel competența exclusivă de soluționare

a cauzei de către judecătoria în a cărei raza teritorială se află locul de

deținere al condamnatului.

Jurisprudența I.C.C.J a statuat că, prin „instanță în a cărei

rază teritorială se află locul de deținere” se înțelege instanța în a cărei

circumscripție se găsește locul de deținere unde se afla inculpatul la data

formulării cererii de liberare condiționată.(I.C.C.J., secția penală, Încheierea

nr. 175 din 12 ianuarie 2006),

Chiar dacă, ulterior formulării cererii, condamnatul a

fost transferat într-un alt loc de deținere ori în spitalul penitenciar,

această împrejurare nu este de natură să schimbe competența teritorială, astfel

cum aceasta a fost stabilită potrivit dispozițiilor art. 450 alin. (1) C. proc.

pen.

Față de considerentele expuse, reținând că, la data

formulării cererii de liberare condiționată, respectiv la data de 14 decembrie 2012,

condamnatul se afla la Penitenciarul Slobozia, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 43 alin. (7) și art. 29 pct. 5 lit. a) raportat la art. 450 alin.

(1) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe

condamnatul D.I.C. în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanță căreia i se va

trimite dosarul.

Onorariul avocatului din oficiu in cuantum 100 lei, se va

suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei cu nr. 7177/312/2012,

privind pe condamnatul D.I.C., în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanță

căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

petentul condamnat, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2013.