ÎCCJ, Secția penală

Asupra

conflictului de competență de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2567

din 09 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în Dosarul nr. 5063/256/2013,

în baza art. 456 C. proc.

pen. rap. la art. 42 C. proc. pen., a fost declinată competența teritorială de

soluționare a cauzei având ca obiect întreruperea executării pedepsei,

formulată de condamnatul T.D., deținut în Penitenciarul Spital Jilava, în

favoarea Judecătoriei Sector 4 București.

În baza art.

189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției

către Baroul Constanța a sumei de 100 lei - onorariu avocat din oficiu pentru

avocat R.R.M.

În baza art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas

în sarcina acestuia.

Pentru a

hotărî astfel, Judecătoria Medgidia a reținut că, la data de 18 iunie 2013,

condamnatul T.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani

închisoare, aplicată pentru infracțiunea de proxenetism, cerere adresată

Judecătoriei Constanța și care nu a fost motivată în drept.

Prin

adresa din 02 iulie 2013, Judecătoria Constanța a înaintat cererea Judecătoriei

Medgidia, spre competentă soluționare.

Pe rolul

Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub nr. 5063/256/2013 la data

de 04 iulie 2013.

Din

actele și lucrările dosarului, instanța menționată a reținut, cu privire la

condamnatul T.D., că acesta se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare,

pentru infracțiunea de proxenetism, aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 05

martie 2013 pronunțată de Judecătoria Constanța.

Din

extrasul din Sistemul de evidență a datelor persoanelor private de libertate

aflat la dispoziția instanței a rezultat că petentul condamnat se află la acel

moment în Penitenciarul Spital Jilava.

S-a

reținut că, potrivit dispozițiilor art. 456 C. proc. pen., instanța competentă

să dispună asupra întreruperii pedepsei este instanța de executare sau instanța

în a cărei rază

teritorială se află locul de deținere

sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă,

corespunzătoare în grad instanței de executare.

De

asemenea, s-a reținut că această competență nu este alternativă, ci exclusivă,

în sensul că, dacă persoana condamnată este arestată, competența de soluționare

a cererii revine instanței de executare - dacă locul de deținere se află în

raza teritorială a acesteia - și, respectiv, instanței în a cărei rază

teritorială se află locul de deținere - dacă locul de deținere nu se află în

raza teritorială a instanței de executare.

Astfel,

s-a constatat că, la data sesizării instanței, petentul T.D. era deținut în

Penitenciarul Spital Jilava, unde a fost repartizat să execute pedeapsa

închisorii, loc de deținere în care se află în continuare, iar prezența

petentului în Penitenciarul Poarta Albă nu poate atrage competența altei

instanțe. S-a apreciat că o altă interpretare contravine scopului legii și

conduce la încurajarea practicii unora dintre persoanele lipsite de libertate

de a sesiza alte instanțe decât cea competentă teritorial pentru a fi

transferate sau menținute într-un alt loc de deținere decât cel în care au fost

repartizate să execute pedeapsa închisorii.

În raport

de cele reținute, s-a apreciat că instanța competentă teritorial să soluționeze

cererea este Judecătoria Sectorului 4 București, care este instanța

corespunzătoare instanței de executare și în a cărei circumscripție teritorială

se află Penitenciarul Jilava.

Ulterior,

prin Sentința penală nr. 3296 din 26 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 4 București în Dosarul nr. 26959/4/2013, în baza art. 42 rap. la art.

456 C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe, invocată din oficiu.

A fost

declinată competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul T.D. în

favoarea Judecătoriei Medgidia.

S-a

constatat existența conflictului negativ de competență.

În temeiul

art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În temeiul

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

S-a

dispus ca onorariul pentru asistența juridică din oficiu să se plătească în

conformitate cu Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea

Națională a Barourilor din România.

Examinând

actele dosarului, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că, potrivit art.

456 C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii

executării pedepsei este instanța în a cărei rază teritorială se află locul de

deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă,

corespunzătoare în grad instanței de executare.

S-a

constatat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 3 ani

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 05 martie 2013 a

Judecătoriei Constanța, în baza căreia a fost emis din 10 iunie 2013.

Astfel,

s-a constatat că instanța în a cărei rază teritorială se află locul de

deținere, la data introducerii cererii, este Judecătoria Medgidia.

Așa cum

a rezultat din actele dosarului, la data formulării cererii, petentul era

deținut la Penitenciarul Poarta Albă, care se află în circumscripția

teritorială a Judecătoriei Medgidia, acest aspect rezultând din verificările

efectuate în evidențele A.N.P. (fila 3 din Dosarul nr. 5063/256/2013 al

Judecătoriei Medgidia), coroborate cu mențiunile de pe plicul expediat la data

de 30 mai 2013 (fila 7).

În consecință,

a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 4

București și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Judecătoriei Medgidia.

S-a

constatat existența unui conflict negativ de competență și, potrivit art. 43 alin.

(3) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în

vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență,

în conformitate cu dispozițiile art. 43

alin. (7) C. proc. pen., constată următoarele:

Condamnatul

T.D., aflat în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare - aplicată prin Sentința

penală nr. 272 din 05 martie 2013 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă

la data de 10 iunie 2013 prin Decizia penală nr. 58/ MP din 10 iunie 2013 a

Curții de Apel Constanța, a formulat cerere de întrerupere a executării

pedepsei, la data introducerii acesteia aflându-se încarcerat în Penitenciarul

Poarta Albă, aspect care rezultă din verificările efectuate în evidențele A.N.P.

(fila 3 din Dosarul nr. 5063/256/2013 al Judecătoriei Medgidia), coroborate cu

mențiunile de pe plicul expediat la data de 30 mai 2013 (fila 7 din același

dosar).

Înalta Curte

reține că, în stabilirea competenței de soluționare a cauzei, trebuie avute în

vedere dispozițiile art. 456

alin. (1) C. proc. pen.,

potrivit cărora instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării

pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau,

după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare

în grad instanței de executare.

Prin

raportare la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că este

competentă de a soluționa cererea de întrerupere a executării pedepsei

Judecătoria Medgidia, instanță în a cărei circumscripție se află Penitenciarul

Poarta Albă, locul de deținere al condamnatului la momentul promovării cererii.

Așa

fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin.

(7) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei

privind pe condamnatul T.D. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanță căreia

i se va trimite dosarul.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D I S P U N E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul T.D. în favoarea

Judecătoriei Medgidia, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 ianuarie 2014