ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 2567 din 09 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în Dosarul nr. 5063/256/2013, în baza art. 456 C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen., a fost declinată competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul T.D., deținut în Penitenciarul Spital Jilava, în favoarea Judecătoriei Sector 4 București. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța a sumei de 100 lei - onorariu avocat din oficiu pentru avocat R.R.M. În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Medgidia a reținut că, la data de 18 iunie 2013, condamnatul T.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de proxenetism, cerere adresată Judecătoriei Constanța și care nu a fost motivată în drept. Prin adresa din 02 iulie 2013, Judecătoria Constanța a înaintat cererea Judecătoriei Medgidia, spre competentă soluționare. Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub nr. 5063/256/2013 la data de 04 iulie 2013. Din actele și lucrările dosarului, instanța menționată a reținut, cu privire la condamnatul T.D., că acesta se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism, aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 05 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Constanța.

Din extrasul din Sistemul de evidență a datelor persoanelor private de libertate aflat la dispoziția instanței a rezultat că petentul condamnat se află la acel moment în Penitenciarul Spital Jilava. S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 456 C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii pedepsei este instanța de executare sau instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanței de executare. De asemenea, s-a reținut că această competență nu este alternativă, ci exclusivă, în sensul că, dacă persoana condamnată este arestată, competența de soluționare a cererii revine instanței de executare - dacă locul de deținere se află în raza teritorială a acesteia - și, respectiv, instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere - dacă locul de deținere nu se află în raza teritorială a instanței de executare.

Astfel, s-a constatat că, la data sesizării instanței, petentul T.D. era deținut în Penitenciarul Spital Jilava, unde a fost repartizat să execute pedeapsa închisorii, loc de deținere în care se află în continuare, iar prezența petentului în Penitenciarul Poarta Albă nu poate atrage competența altei instanțe. S-a apreciat că o altă interpretare contravine scopului legii și conduce la încurajarea practicii unora dintre persoanele lipsite de libertate de a sesiza alte instanțe decât cea competentă teritorial pentru a fi transferate sau menținute într-un alt loc de deținere decât cel în care au fost repartizate să execute pedeapsa închisorii. În raport de cele reținute, s-a apreciat că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este Judecătoria Sectorului 4 București, care este instanța corespunzătoare instanței de executare și în a cărei circumscripție teritorială se află Penitenciarul Jilava.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 3296 din 26 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 26959/4/2013, în baza art. 42 rap. la art. 456 C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul T.D. în favoarea Judecătoriei Medgidia. S-a constatat existența conflictului negativ de competență. În temeiul art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a dispus ca onorariul pentru asistența juridică din oficiu să se plătească în conformitate cu Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Examinând actele dosarului, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că, potrivit art. 456 C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanței de executare. S-a constatat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 05 martie 2013 a Judecătoriei Constanța, în baza căreia a fost emis din 10 iunie 2013. Astfel, s-a constatat că instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, la data introducerii cererii, este Judecătoria Medgidia.

Așa cum a rezultat din actele dosarului, la data formulării cererii, petentul era deținut la Penitenciarul Poarta Albă, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Medgidia, acest aspect rezultând din verificările efectuate în evidențele A.N.P. (fila 3 din Dosarul nr. 5063/256/2013 al Judecătoriei Medgidia), coroborate cu mențiunile de pe plicul expediat la data de 30 mai 2013 (fila 7). În consecință, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia. S-a constatat existența unui conflict negativ de competență și, potrivit art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., constată următoarele: Condamnatul T.D., aflat în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare - aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 05 martie 2013 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă la data de 10 iunie 2013 prin Decizia penală nr. 58/ MP din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei, la data introducerii acesteia aflându-se încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, aspect care rezultă din verificările efectuate în evidențele A.N.P. (fila 3 din Dosarul nr. 5063/256/2013 al Judecătoriei Medgidia), coroborate cu mențiunile de pe plicul expediat la data de 30 mai 2013 (fila 7 din același dosar).

Înalta Curte reține că, în stabilirea competenței de soluționare a cauzei, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 456 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanței de executare. Prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că este competentă de a soluționa cererea de întrerupere a executării pedepsei Judecătoria Medgidia, instanță în a cărei circumscripție se află Penitenciarul Poarta Albă, locul de deținere al condamnatului la momentul promovării cererii.

Așa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul T.D. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanță căreia i se va trimite dosarul. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul T.D. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanță căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2014