ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Judecătoria

Medgidia, județul Constanța, prin sentința penală nr. 2405 din 26 septembrie 2013,

în baza art. 42 raportat la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis

excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Medgidia, invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației formulate de R.G.,

în prezent aflat în Penitenciarul Poarta Albă, în favoarea Judecătoriei

Urziceni, județul Ialomița.

A constatat ivit conflictul negativ de

competență între Judecătoria Urziceni și Judecătoria Medgidia.

În

baza art. 43 C. proc. pen., a dispus trimiterea dosarului

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului

negativ de competență.

S-a reținut că prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. 1613/330/2013 petentul

condamnat R.G. a formulat contestație la executare contra sentinței penale nr.

105 din 23 aprilie 2013 a Judecătoriei Urziceni, solicitând anularea mandatului

de executare: emis în cauză și emiterea unui nou mandat pentru executarea

pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.

În

motivarea contestației, condamnatul a arătat că prin sentința

penală susmenționată instanța a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente

cu fapta pentru care a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, prin sentința

penală nr. 535 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Buftea.

În

baza art. 86

5

cu referire la art. 85 alin. (1)

și (3) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării sub supraveghere

a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 535

din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Buftea.

În

baza art. 33 și 34 C. pen., instanța a dispus să execute pedeapsa

cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Contestatorul condamnat a invocat că, deși

instanța a procedat în mod corect la anularea suspendării și la contopirea pedepselor

în modul deja prezentat, totuși, în mod greșit instanța a dispus ca, în final, să

execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

constatat că prin sentința penală nr. 320 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Urziceni,

s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni

închisoare ce i-a fost aplicată de Judecătoria Buftea și i-a cumulat această pedeapsă

cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 320

din

27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Urziceni,

dispunându final,

să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

A precizat contestatorul condamnat că,

în mod greșit, instanța a menținut revocarea suspendării, în condițiile în care

a dispus, în prealabil, anularea acelei suspendări, fapt care conduce la încălcarea

prevederilor art. 85 C. pen. Conform acestora dacă se descoperă că cel condamnat

mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus

suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat

pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată

a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare

la concursul de infracțiuni sau recidivă.

A mai invocat contestatorul că în aceste

condiții suspendarea se anulează, chiar dacă aceasta fusese anterior revocată, dat

fiind faptul că măsura anulării are ca efect înlăturarea suspendării ca și cum aceasta

nu ar fi existat, iar revocarea dispusă rămâne practic, fără obiect. în acest sens,

s-a invocat decizia nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

în soluționarea recursului în interesul legii.

La termenul din 26 septembrie 2013 instanța

a calificat acțiunea ca încadrându-se pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen.

S-a reținut că prin susținerile contestației

se critică modalitatea de stabilire a pedepsei, întrucât au fost aplicate dispozițiile

art. 83 C. pen., privind cumulul matematic a două pedepse, deși s-a precizat că,

în cauză, sunt incidente dispozițiile privind anularea pedepsei prevăzute de

art. 85 C. pen., ce atrage cumulul juridic al contopirii.

Instanța a opinat în sensul că aceste susțineri

impun lămurirea hotărârii și nu aplicarea unui incident de micșorare a pedepsei,

ivit în cursul executării.

S-a precizat că dacă sunt sau nu întemeiate

criticile contestatorului este de competența instanței care a dat hotărârea a cărei

lămurire se solicită, deci de competența Judecătoriei Urziceni, conform art. 461

alin. (2) C. proc. pen.

Anterior, prin sentința penală nr. 180

din 23 iulie 2013 Judecătoria Urziceni a declinat cauza în favoarea Judecătoriei

Medgidia, aceasta fiind socotită ca instanță competentă.

Pentru aceasta, Judecătoria Urziceni a

calificat acțiunea ca încadrându-se în dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C.

proc.

pen., în raport de motivarea cererii și

susținerile orale ale apărătorului contestatorului condamnat.

S-au avut în vedere dispozițiile art. 461

alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 460 alin. (6) C.

proc. pen., în raport cu care contestația împotriva executării hotărârii penale

se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză

de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul

executării, soluționarea cererii fiind dată în competența instanței în a cărei circumscripție

se află locul de deținere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa corespunzător

în grad instanței de executare.

Înalta Curte reține că potrivit art. 461

lit. d) C. proc. pen., contestația la executare se poate face când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori micșorare a pedepsei,

precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Or, prin motivele contestației formulate

de condamnatul R.G., nu se invocă un incident ivit în cursul executării pedepsei

și nici o altă cauză de micșorare a pedepsei ivită în cursul executării pedepsei,

pentru a fi incidente dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Criticile susținute de condamnat, prin

contestația la executare formulată, se subsumează cazului reglementat la art. 461

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., situație în care, potrivit art. 461 alin. (2)

C. proc. pen., competența de soluționare aparține instanței care a pronunțat hotărârea

care se execută.

În

consecință, cum sentința penală 105 din 23 aprilie 2013 a

fost pronunțată de Judecătoria Urziceni, Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a contestației la executare formulată de condamnatul R.G., în favoarea Judecătoriei

Urziceni, județul Ialomița, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

Văzând și reglementarea plății onorariului

pentru apărarea din oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe condamnatul R.G. în favoarea Judecătoriei Urziceni, instanță căreia

i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 noiembrie

2013.