ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 657 din 18 iunie 2012 Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia și a dispus declinarea competenței de soluționarea a contestației împotriva hotărârii judecătorului delegat formulată de petentul condamnat I.V.C. în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Cheltuieli judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia, din care 100 RON reprezentând onorariu pentru asistență juridică acordată din oficiu petentului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Ialomița.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Slobozia a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței Judecătoria Slobozia sub nr. 2947/312/2012 la data de 22 mai 2012, petentul condamnat I.V.C. a formulat contestație împotriva încheierii judecătorului delegat din cadrul Judecătoriei Slobozia.

În motivarea contestației, petentul-condamnat a arătat că a fost sancționat conform Legii nr. 275/2006 de Administrația Penitenciarului Slobozia pentru încălcarea art. 63 lit. a) coroborat cu art. 149 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006.

În ședința de judecată din data de 18 iunie 2012 a fost invocată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia, excepție care a fost admisă.

În acest sens, Judecătoria Slobozia a constatat că din verificările din baza de date a Agenției Naționale a Penitenciarelor, a rezultat că petentul condamnat se afla la data formulării cererii în Penitenciarul Mărgineni, în executarea unei pedepse privative de libertate, unitate de penitenciar care se află în raza teritorială a Judecătoriei Târgoviște.

Față de această situație, inexistența pe rolul judecătorului delegat la Penitenciarul Slobozia a vreunui dosar privind pe petent și locul încarcerării petentului la momentul formulării cererii, în temeiul art. 42 C. proc. pen., instanța a admis excepția și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Prin adresa emisă de Judecătoria Slobozia înregistrată la această instanță sub același număr a fost înaintată contestația formulată de condamnatul I.V.C. împotriva sancțiunii înregistrate în data de 14 decembrie 2012 dispusă de Comisia de Disciplină din cadrul Penitenciarului Slobozia prin care s-a dispus sancționarea sa disciplinară, sancțiune ce a fost menținută de către judecătorul delegat din cadrul penitenciarului.

A fost înaintat instanței Dosarul nr. 2947/312/2012 al Judecătoriei Slobozia.

Prin sentința penală nr. 566 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în Dosarul nr. 2947/312/2012 s-a dispus, în baza art. 42 C. proc. pen., cu referire la art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe condamnatul I.V.C., în favoarea Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița.

În baza art. 43 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru rezolvarea conflictului negativ de competență.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Târgoviște a reținut că numitul I.V.C. contestă măsura luată de administrația Penitenciarului Slobozia precum și aceea luată de judecătorul delegat din cadrul acestui penitenciar, prin care s-a dispus suspendarea dreptului de a primi vizită pentru o perioadă de 2 luni.

Ulterior, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul Mărgineni.

Conform dispozițiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, Judecătoria Târgoviște a constat că instanța competentă a se pronunța cu privire la contestația formulată de condamnat este aceea în a cărei rază teritorială se află locul de deținere și în cadrul căruia s-a dispus de către administrația penitenciarului și de către judecătorul delegat măsura suspendării dreptului de a primi vizită și respectiv , respingerea plângerii formulate împotriva acestei măsuri.

Cum măsurile în cauză au fost dispuse în cadrul Penitenciarului Slobozia, s-a constatat că judecătoria competentă a se pronunța cu privire la contestația formulată de către condamnat este Judecătoria Slobozia, instanță în favoarea căreia s-a dispus competența de soluționare a prezentei contestații.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2947/312/2012.

Examinând cauza în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este competentă să judece cauza de față Judecătoria Slobozia, pentru următoarele considerente:

În conținutul dispozițiilor Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, legiuitorul a reglementat procedura cu privire la plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prevăzând în mod concret competența judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, modul în care acesta soluționează plângerea, felului actului procedural prin care soluționează plângerea, soluțiile ce le poate pronunța, controlul judiciar asupra actului procedural dispus de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, și anume pe calea contestației pe care persoana condamnată o poate introduce la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, procedura judecării acesteia, efectele plângerii și contestației, precum și caracterul definitiv al hotărârii pronunțate de judecătorie.

Astfel, dispozițiile art. 38 din Legea nr. 275/2006 prevăd că:

2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată.

3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului.

5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia și pronunță una dintre următoarele soluții:

a) admite plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.

6) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului în termen de două zile de la data pronunțării acesteia.

7) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

8) Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (2)-(5) C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.

9) Hotărârea judecătoriei este definitivă.

Așadar, în norma mai sus evocată, legiuitorul a instituit un control asupra hotărârii comisiei de disciplină a penitenciarului unde condamnatul își execută pedeapsa, mai întâi, pe calea plângerii, la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat care a soluționat plângerea, pe calea contestației la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, acest din urmă control fiind unul judiciar, la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul.

Rațiunea legiuitorului în reglementarea contestației împotriva hotărârii judecătorului delegat cu executarea pedepselor a fost aceea de a se realiza un control unitar, în cele două modalități menționate, dând posibilitatea unei continuități a verificării asupra modului în care comisia de disciplină a penitenciarului a constatat comiterea vreunei abateri disciplinare a condamnatului în timpul executării pedepsei, așa cum acestea sunt prevăzute în art. 70 din Legea nr. 275/2006 și corespunzător acesteia i s-a aplicat una din sancțiunile statuate în art. 71 din aceeași Lege.

Astfel, atât din perspectiva tehnicii de reglementare a competenței instanței, cât și pe calea interpretării sistematice a dispozițiilor alin. (5), în raport cu cele de la alin. (1) și (4) ale art. 38 din Legea nr. 275/2006, rezultă că a fost stabilită o competență teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în care condamnatul execută pedeapsa și în timpul căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare constatate prin hotărâre de comisia de disciplină a acelui penitenciar, hotărâre împotriva căreia a formulat plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, iar împotriva încheierii acestuia din urmă a formulat contestație la judecătoria din circumscripția aceluiași penitenciar.

Dacă voința legiuitorului ar fi fost alta decât cea care rezultă din modul în care a reglementat dispozițiile art. 38 din Legea nr. 275/2006, ar fi apelat în mod expres la stabilirea unei competențe alternative în cazul controlului judiciar al instanței, așa cum a procedat în cazul unor altor reglementări în materia executării pedepsei, însă, dimpotrivă, în cazul plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a stabilit competența teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în cadrul căruia condamnatul pe durata executării pedepsei a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute în art. 70 din actul normativ menționat și a impus aplicarea vreuneia din sancțiunile statuate în art. 71 din aceeași lege.

Mai mult, și din interpretarea gramaticală a dispozițiilor alin. (7) al art. 38 din Legea nr. 275/2006, prin folosirea formei articulate a substantivului penitenciar, respectiv „penitenciarul”, rezultă că acesta nu poate fi decât penitenciarul unde condamnatul execută pedeapsa pe durata căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute de lege, constatată de comisie, hotărârea comisiei de disciplină a penitenciarului urmând a fi verificată, mai întâi pe calea plângerii exercitată de condamnat la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a penitenciarului respectiv, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat, pe calea contestației, ce poate fi exercitată de condamnat, la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul respectiv.

Or, în contextul concret al cauzei, rezultă că petentul I.V.C., așa cum indică în memoriul său (Dosarul nr. 2947/912/2012 al Judecătoriei Slobozia) a formulat contestație împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative din cadrul Penitenciarului Slobozia, , prin care i-afost respinsă plângerea împotriva hotărârii nr. 1254 din 14 februarie 2012 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Slobozia și împotriva căreia acesteia a formulat contestație la Judecătoria Slobozia, competența de soluționare a contestației revine Judecătorie Slobozia, instanță exclusiv competentă teritorial, în soluționarea contestației în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 43 alin. (7) C. proc. pen., va stabili competența judecării cauzei privind pe petentul condamnat I.V.C., în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PNTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul I.V.C. în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2013.