ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

În baza lucrărilor

dosarului constată următoarele:

La data de 10 octombrie 2012, Înalta Curte a

fost sesizată de Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului

negativ de competență ivit între această instanță și Tribunalul Ialomița.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că, prin Decizia penală nr. 98/R din 19 iunie 2012,

Tribunalul Ialomița a admis excepția de necompetență materială și, în baza art.

42 C. proc. pen. cu referire la art. 278

1

alin. (1) și art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei penale -

recurs declarat de petentul Ș.D.C. împotriva Sentinței penale nr. 138 din 23

aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în favoarea Curții de Apel

București.

Prin Sentința penală

nr. 138 din data de 23 aprilie 2012, Judecătoria Urziceni, în baza art. 278*

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardivă, plângerea formulată de

către petentul Ș.D.C. împotriva Rezoluției nr. 2520/P/2011 din 28 noiembrie

2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, pe care o menține ca fiind

legală și temeinică.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea

soluției pronunțate, Judecătoria Urziceni a reținut că prin Rezoluția nr.

2520/P/2011 din data de 28 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Urziceni s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de intimata B.M., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea

minorului prevăzută de art. 307 alin. (2) C. pen. întrucât fapta nu întrunește

elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Împotriva acestei

rezoluții petentul a formulat plângere, înregistrată la data de 15 decembrie

2011 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, criticând-o pentru

netemeinicie. Prin Rezoluția nr. 225/II/2/2012 din 18 ianuarie 2012 a

prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni s-a dispus

respingerea plângerii formulate de către petent, reținându-se că prin rezoluția

atacată procurorul de caz a dispus o soluție legală și temeinică.

Tribunalul a reținut

că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni nu a soluționat

plângerea împotriva rezoluției procurorului de caz în termenul de 20 de zile de

la primirea acesteia așa cum impune art. 277 C. proc. pen. deoarece plângerea a

fost depusă la Parchet la data de 15 decembrie 2011, iar plângerea a fost

soluționată la data de 18 ianuarie 2012.

Astfel, se aplică în

cauză prevederile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen. în care se arată

că în cazul în care prim-procurorul Parchetului nu a soluționat plângerea în

termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., termenul prevăzut în art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. și anume termenul în care se poate ataca în fața

instanței rezoluția procurorului de netrimitere în judecată curge de la data

expirării termenului inițial de 20 de zile.

Judecătoria a reținut

că plângerea a fost respinsă tardiv în raport de dispozițiile legale arătate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul Ș.D.C.

Recursul a fost depus

la Judecătoria Urziceni fiind înaintat la Tribunalul Ialomița.

În motivare susține

și argumentează că plângerea a fost depusă în termen la organul de cercetare

penală.

Tribunalul din

oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale pe care a admis-o și a

trimis dosarul Curții de Apel București, apreciind că din interpretarea

prevederilor art. 27 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin

art. XVIII pct. 5 din Legea nr. 202/2010 și ale art. 28

1

pct. 3 C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr.

202/2010, rezultă că, în ceea ce privește competența de soluționare a

recursului în materie penală, Curtea de Apel are competența generală, iar

tribunalul are competența specială, limitată strict la cazurile prevăzute în

art. 27 pct. 3 C. proc. pen.

Curtea de Apel

București, prin Decizia penală nr. 1801/R din 24 septembrie 2012, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, a

constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat cauza spre

soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În argumentarea

acestei soluții Curtea de Apel a constatat că prin sentința penală pronunțată

în cauză, judecătorul fondului a cenzurat rezoluția procurorului prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la infracțiunea prevăzută de

art. 307 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 27 pct.

3 C. proc. pen., tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile

declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile

pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate.

Or, conform alin. (3)

al art. 307 C. pen., acțiunea penală pentru infracțiunea de nerespectarea

măsurilor privind încredințarea minorului se pune în mișcare la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate.

Examinând conflictul

negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul

Ialomița, în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este

Curtea de Apel București.

Prin Legea nr.

202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, a fost modificat art. 27 pct.

3 C. proc. pen. care reglementează competența tribunalului ca instanță de

recurs, în sensul că tribunalul, „ca instanță de recurs, judecă recursurile

împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru

care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a

persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale

pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării

provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de

judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum

și în alte cazuri anume prevăzute de lege."

Prin legea

sus-menționată a fost modificat și art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen.,

care reglementează competența curții de apel ca instanță de recurs, potrivit

căruia Curtea de Apel, „ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva

hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția

celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute

de lege."

Din interpretarea

dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că, în ceea ce privește competența

de soluționare a recursului în materie penală, prin modificările aduse Codului

de procedură penală, Curtea de Apel a dobândit o competență generală, iar

tribunalul, o competență specială, limitată la cazurile expres și limitativ

prevăzute în art. 27 pct. 3 C. proc. pen.

Împrejurarea că

infracțiunea pentru care s-au efectuat cercetări de către organul de urmărire

penală, care a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală - împotriva

căreia recurentul petent a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., face parte din categoria acelora pentru

care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, nu are

relevanță sub aspectul stabilirii instanței competente să soluționeze recursul

declarat în cauză, în condițiile în care hotărârea atacată este o sentință

pronunțată în prima instanță de către judecătorie, care nu face parte din categoria

celor care, potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 202/2010, pot fi atacate cu recurs la tribunal.

Așa fiind, în

conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe

petentul Ș.D.C. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va

trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petentul Ș.D.C. în favoarea Curții de Apel

București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 10 decembrie 2012.

Procesat

de GGC - N