ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

08.09.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra conflictului negativ de competență de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

La data de 14 iulie 2011, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost sesizată de Curtea de Apel Craiova în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între această instanță și Tribunalul Olt.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia penală nr. 144 din 28 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. 12000/311/2010, Tribunalul Olt a admis excepția de necompetență materială, și în baza art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 278

alin. (1) și art. 28

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei penale – recurs declarat de recurentul petent S.L., împotriva sentinței penale nr.246 din 11 martie 2011 a Judecătoriei Slatina, în favoarea Curții de Apel Craiova.

În motivarea sus-menționatei decizii, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 246 din 11 martie 2011, Judecătoria Slatina, în baza art. 278

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul S.L., ca nefondată, și a menținut ordonanța nr. 56/P/2010 din 6 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, ca fiind legală și temeinică.

Instanța de fond a reținut că intimatul B.M. a sesizat organele de urmărire penală cu faptul că în seara zilei de 28 decembrie 2009, petentul S.L. l-a agresat fizic producându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal nr. 1527/2009 emis de Serviciul Medico-legal Argeș, pentru a căror vindecare a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Verificând dosarul de urmărire penală și înscrisurile noi depuse în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat, că în mod corect, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului S.L. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei, cu motivarea că fapta există, a fost comisă de petent cu forma de vinovăție prevăzută de lege, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicarea amenzii cu caracter administrativ fiind suficientă pentru reeducarea petentului.

În consecință, plângerea formulată de petent a fost respinsă de prima instanță ca nefondată.

Împotriva sentinței penale nr. 246 din 11 martie 2011, a declarat recurs petentul S.L., cauza fiind înregistrată la Tribunalul Olt, instanță în fața căreia reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de necompetență materială, arătând că în raport de modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Examinând excepția invocată, tribunalul a reținut, din interpretarea prevederilor art. 27 pct. 2 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 5 din Legea nr. 202/2010 și ale art. 28

pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010, că în ceea ce privește competența de soluționare a recursului în materie penală, curtea de apel are competență generală, iar tribunalul are competența specială, limitată strict la cazurile prevăzute de art. 27 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.

Cum obiectul cauzei dedusă judecății nu se regăsește printre cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 27 C. proc. pen., tribunalul a admis excepția de necompetență materială invocată de reprezentantul Ministerului Public și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 1177 din 30 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. 12000/311/2010, a declinat competența de soluționare a cauzei – având ca obiect recursul declarat de petentul S.L. împotriva sentinței penale nr. 246 din 11 martie 2011, pronunțată de Judecătoria Slatina privind pe intimatul B.M. – în favoarea Tribunalului Olt. Constatând conflict negativ de competență, curtea de apel a înaintat cauza pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea sus-menționatei decizii, s-a reținut, în raport de dispozițiile art. 278

alin. (1) C. proc. pen., ale art. 25 și ale art. 27 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum aceste două prevederi legale au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, și de împrejurarea că cercetările efectuate de parchet au vizat o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, că instanța competentă să soluționeze recursul declarat de petentul S.L., este tribunalul.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Olt, în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Craiova.

Prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, a fost modificat art. 27 pct. 3 C. proc. pen. care reglementează competența tribunalului ca instanță de recurs în sensul că, tribunalul, „ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege”.

Prin legea sus-menționată a fost modificat și art. 28

pct. 3 C. proc. pen., care reglementează competența curții de apel ca instanță de recurs și care prevede că, curtea de apel, „ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege”.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate rezultă, că în ceea ce privește competența de soluționare a recursului în materie penală, prin modificările aduse codului de procedură penală, curtea de apel a dobândit o competență generală, iar tribunalul, o competență specială, limitată la cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 27 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen.

Împrejurarea că infracțiunea pentru care s-au efectuat cercetări de către organul de urmărire penală care a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală, - împotriva căreia recurentul petent a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278

C. proc. pen. -, face parte din categoria acelora pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, nu are relevanță sub aspectul stabilirii instanței competente să soluționeze recursul declarat în cauză, în condițiile în care, hotărârea atacată este o sentință pronunțată în prima instanță de către judecătorie, care nu face parte din categoria celor care potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, pot fi atacate cu recurs la tribunal.

Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S.L. în favoarea Curții de Apel Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.