ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1353/2009

Asupra recursului penal de

față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 559 din 25 iunie 2008 a

Judecătoriei Slatina, pronunțată în Dosarul nr. 4455/311/2008, s-a dispus, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea

plângerii formulate de petentul C.I., ca neîntemeiată și s-a menținut ca legală

și temeinică rezoluția nr. 1093/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 60 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul

Judecătoriei Slatina sub nr. 4455/311/2008 petentul C.I. a contestat rezoluția nr.

1093/P/2008 din 7 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, prin

care s-a confirmat propunerea organelor de poliție, de a nu se începe urmărirea

penală împotriva numitului P.D.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

180 alin. (1) C. pen.

În motivarea plângerii,

petentul a arătat că rezoluția parchetului este nelegală și netemeinică,

deoarece, există probe care confirmă săvârșirea de către acesta a faptei pentru

care a formulat plângere.

Apreciind că soluția dispusă

de parchet este temeinică și legală, iar fapta reclamată de petent nu există,

deoarece plângerea și declarația petentului nu se coroborează nici cu

declarațiile martorilor audiați în cauză care au declarat că intimatul nu l-a

agresat fizic pe petent și nici cu concluziile certificatului medico-legal din

care să rezulte că acesta nu a prezentat leziuni traumatice vizibile,

Judecătoria Slatina a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, menținând

rezoluția parchetului.

Împotriva acestei sentințe

penale a formulat recurs în termen petentul, reiterând motivele invocate în

plângere, iar prin Decizia penală nr. 19 de la 23 ianuarie 2009, pronunțată de

Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4455/311/2008 s-a respins, ca nefondat, recursul

formulat de petent, cu obligarea acestuia la 50 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Instanța de recurs a

apreciat că atât rezoluția parchetului nr. 1093/P/2008 cât și Judecătoria

Slatina au apreciat în mod just că nu sunt probe privind săvârșirea de către

intimatul P.D.N. a infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.,

dispunând respingerea, ca nefondat, a recursului.

Și împotriva acestei decizii

penale, petentul C.I. a formulat recurs la Curtea de Apel Craiova, solicitând

admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Recursul a fost considerat

inadmisibil.

S-a spus că, potrivit art. 278

1

alin. (1)0 C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)

lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut

plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de

orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.

Cum, în speță, petentul a

exercitat această cale de atac, hotărârea pronunțată de Tribunalul Olt fiind

definitivă, împotriva acesteia, nu mai poate fi exercitată o altă cale ordinară

de atac.

În consecință, Curtea de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 19

din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Olt, obligând pe recurent la 20 lei

cheltuieli judiciare către stat, prin Decizia penală nr. 195 din 27 februarie

2009.

Deși această din urmă

decizie este dată în recurs, fiind, conform legii, definitivă, fără vreo cale

de atac ordinară, petentul C.I., a declarat împotriva ei, recurs.

Instanța, sesizată cu

judecarea recursului, în ședința publică din 10 aprilie 2009, a ridicat din

oficiu, excepția inadmisibilității unei astfel de căi de atac.

Excepția este, într-adevăr,

întemeiată, legea neprevăzând posibilitatea atacării cu recurs a unei decizii

pronunțate în recurs, definitivă, conform legii.

În această situație, Curtea

va trebui să privească recursul de față, ca inadmisibil, și să-l respingă, ca

atare, obligând pe recurent, la plata cheltuielilor judiciare cuvenite

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 27

februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2009.