ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1353/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1353/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 559 din 25 iunie 2008 a Judecătoriei Slatina, pronunțată în Dosarul nr. 4455/311/2008, s-a dispus, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de petentul C.I., ca neîntemeiată și s-a menținut ca legală și temeinică rezoluția nr. 1093/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 4455/311/2008 petentul C.I.
a contestat rezoluția nr. 1093/P/2008 din 7 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, prin care s-a confirmat propunerea organelor de poliție, de a nu se începe urmărirea penală împotriva numitului P.D.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. În motivarea plângerii, petentul a arătat că rezoluția parchetului este nelegală și netemeinică, deoarece, există probe care confirmă săvârșirea de către acesta a faptei pentru care a formulat plângere.
Apreciind că soluția dispusă de parchet este temeinică și legală, iar fapta reclamată de petent nu există, deoarece plângerea și declarația petentului nu se coroborează nici cu declarațiile martorilor audiați în cauză care au declarat că intimatul nu l-a agresat fizic pe petent și nici cu concluziile certificatului medico-legal din care să rezulte că acesta nu a prezentat leziuni traumatice vizibile, Judecătoria Slatina a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, menținând rezoluția parchetului. Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs în termen petentul, reiterând motivele invocate în plângere, iar prin Decizia penală nr. 19 de la 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4455/311/2008 s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de petent, cu obligarea acestuia la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de recurs a apreciat că atât rezoluția parchetului nr. 1093/P/2008 cât și Judecătoria Slatina au apreciat în mod just că nu sunt probe privind săvârșirea de către intimatul P.D.N. a infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., dispunând respingerea, ca nefondat, a recursului. Și împotriva acestei decizii penale, petentul C.I. a formulat recurs la Curtea de Apel Craiova, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Recursul a fost considerat inadmisibil. S-a spus că, potrivit art. 278 1 alin. (1)0 C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
Cum, în speță, petentul a exercitat această cale de atac, hotărârea pronunțată de Tribunalul Olt fiind definitivă, împotriva acesteia, nu mai poate fi exercitată o altă cale ordinară de atac. În consecință, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 19 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Olt, obligând pe recurent la 20 lei cheltuieli judiciare către stat, prin Decizia penală nr. 195 din 27 februarie 2009. Deși această din urmă decizie este dată în recurs, fiind, conform legii, definitivă, fără vreo cale de atac ordinară, petentul C.I., a declarat împotriva ei, recurs. Instanța, sesizată cu judecarea recursului, în ședința publică din 10 aprilie 2009, a ridicat din oficiu, excepția inadmisibilității unei astfel de căi de atac.
Excepția este, într-adevăr, întemeiată, legea neprevăzând posibilitatea atacării cu recurs a unei decizii pronunțate în recurs, definitivă, conform legii. În această situație, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca inadmisibil, și să-l respingă, ca atare, obligând pe recurent, la plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.