ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8/PI/2012 din 08 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 25 și 278 1 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a plângerii formulată de petentul L.A.F. împotriva rezoluției din 21 iulie 2011 emisă în Dosarul nr. 222/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție menținută prin rezoluția din 23 septembrie 2011 emisă în Dosarul nr. 2233/II/2/2011 de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în speță s-a formulat plângere împotriva numitului P.M.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., iar instanța competența să judece în primă instanță o astfel de cauză este Judecătoria Oradea. Prin sentința penală nr. 779/2012 din 24 mai 2012, Judecătoria Oradea, secția penală, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea conform art. 39 alin. (1) C. proc. pen. În baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. coroborat cu art. 35 alin. (1) C. proc. pen. teza a II-a și 278 1 alin. (1) C. proc. pen. a declinat în favoarea Curții de Apel Oradea competența de soluționare a plângerii formulată de petentul L.A.F.

împotriva rezoluției din 21 iulie 2011 emisă în Dosarul nr. 222/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție menținută prin rezoluția din 23 septembrie 2011 emisă în Dosarul nr. 2233/II/2/2011 de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție ca și instanță superioară ierarhic comună. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 27 octombrie 2011, petentul L.A.F.

a formulat plângere împotriva rezoluției din 21 iulie 2011, emisă în Dosarul nr. 222/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținută prin rezoluția din 23 septembrie 2011, emisă în Dosarul nr. 2233/II/2/2011 de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la făptuitorul P.R.M., solicitând admiterea acesteia, în principal, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la organul de urmărire penală pentru redeschiderea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. (2) C. pen., art. 180 alin. (3) C. pen., iar în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare în ceea ce îl privește pe P.R.M.

și trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea spre competentă soluționare. Totodată, petentul a criticat și temeiul soluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de el prin aceiași rezoluție. Din dosarul de urmărire penală rezultă că petentul L.A.F. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea înregistrată sub Dosar nr. 143/P/2008, împotriva numitului P.R.M. și a altor două persoane, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. (2) C. pen., art. 180 alin. (3) C. pen., fapta sesizată constând în aceea că în data de 29 octombrie 2007, în timp ce se afla în clădirea redacției săptămânalului „G.O.” a fost înjurat, jignit și agresat și bătut de către făptuitor și de două persoane necunoscute.

Din declarația petentului L.A.F. rezultă că această acțiune care s-ar fi datorat relațiilor de dușmănie create de instrumentarea în calitate de procuror a unor dosare penale privind pe P.R.M. Potrivit art. 209 alin. (4) C. proc. pen., Dosarul nr. 143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și înregistrat sub Dosar nr. 39/P/2008, iar prin rezoluția din 11 martie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza aceluiași text de lege, a fost preluat dosarul de procurorii din cadrul secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat sub Dosar nr. 330/P/2008, la care a fost conexat Dosarul nr. 222/P/2008 prin ordonanța din 13 mai 2008 a secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin rezoluția din 21 iulie 2011, emisă în Dosarul nr. 222/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținută prin rezoluția din 23 septembrie 2011, emisă în Dosarul nr. 2233/II/2/2011 de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului P.R.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. și neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. (2) C. pen., neînceperea urmăririi penale față de persoane necunoscute sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.

și neînceperea urmăririi penale față de L.A.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. Așa cum rezultă din plângere și din precizarea petentului făcută în ședința publică, acesta este nemulțumit și de temeiul în baza căruia s-a dispus față de el soluția de netrimitere în judecată. Se mai reține că la momentul săvârșirii faptelor petentul era procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și faptele au avut legătură cu atribuțiile sale de serviciu. În drept normele de competență incidente raportat la starea de fapt expusă sunt: art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.

„După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale (…) persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere (…) la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță”; art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. „Curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de către judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe.”; art. 35 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

„În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competența în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă competența după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad. Competența de a judeca cauzele reunite rămâne dobândită instanței, chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competența acestei instanțe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunțat achitarea „art.

40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. „Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului.” Cum în prezenta speță, la momentul incidentului petentul avea calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și conform susținerilor sale incidentul ar fi fost determinat de instrumentarea unor dosare privind pe numitul P.R.M. s-a apreciat că competentă să judece plângerea este Curtea de Apel Oradea. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a format Dosarul nr. 536/35/2011 având ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Oradea și Curtea de Apel Oradea, fixându-se termen la 29 august 2012. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Petentul L.A.F.

a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrată sub nr. dosar 143/P/2008 împotriva numitului P.R.M. și a altor două persoane, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. (2), 180 alin. (3) C. pen., constând în aceea că în data de 29 octombrie 2007, în timp ce se afla în clădirea redacției săptămânalului „G.O.” a fost înjurat, jignit, agresat și bătut de către făptuitor și de cele două persoane necunoscute. Potrivit art. 209 alin. (4 1 ) C. proc.

pen., Dosarul nr. 143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și înregistrat sub nr. 39/P/2008, iar prin rezoluția din 11 martie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza aceluiași text de lege a fost preluat dosarul de procurorii din cadrul secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat sub nr. 330/P/2008 la care a fost conexat Dosarul nr. 222/P/2008 prin ordonanța din 13 mai 2008 a secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 278 1 C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale (…) persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere (…) la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza la prima instanță”, ori potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute de C. pen. în (…) art. 239 alin. (2)”, iar conform art. 25 alin. (1) C. proc. pen. „Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe”. Cum în prezenta speță s-a formulat plângere împotriva numitului P.M.R.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 239 alin. (2) C. pen., competentă să judece în primă instanță o astfel de cauză, este Judecătoria Oradea. Din conținutul plângerii formulată de petentul L.A.F. nu rezultă că acesta ar fi fost nemulțumit de soluția dată de procuror în raport de fapta pentru care P.M.R. a formulat plângere împotriva acestuia, astfel încât nu există niciun element de natură să atragă competența materială a Curții de Apel Oradea. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe petentul L.A.F. în favoarea Judecătoriei Oradea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul L.A.F. în favoarea Judecătoriei Oradea, instanță căreia i se va trimite dosarul. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 august 2012.