ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

16.03.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul A. a solicitat a se constata ivit un conflict pozitiv de competență între Curtea de Apel Oradea (dosar nr. x/2019) și Tribunalul Satu Mare (dosar nr. x/2013), arătând că a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 797 din 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2013, iar pentru judecarea acestei căi de atac s-au declarat competente atât Tribunalul Satu Mare, cât și Curtea de Apel Oradea. Ca urmare, s-a solicitat pronunțarea unei încheieri de către instanța superioară comună sesizată în vederea stabilirii competenței pentru judecarea căii de atac declarate de petent.

Această cerere a fost transmisă pe cale administrativă la Curtea de Apel Oradea, spre competentă soluționare.

La această instanță a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2021, iar, prin Sentința penală nr. 23/PI din 4 martie 2021, în baza art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 51 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. privind conflictul pozitiv de competență ivit între Curtea de Apel Oradea (dosar nr. x/2019) și Tribunalul Satu Mare (dosar nr. x/2013) în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, căreia i s-a trimis dosarul.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 223 din 28 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13 martie 2012, în baza art. 181 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (1968), s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

Totodată, în baza art. 239 alin. (3) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (1968), s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, iar în baza art. 321 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (1969), s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen. (1969), s-a stabilit ca inculpatul A. sa execute pedeapsa acea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. (1969), inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reținerii și arestării preventive din data de 11 octombrie 2011 până la data de 13 decembrie 2011.

În baza art. 861 C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani durata conform art. 862 C. pen. (1969), pe a cărui durată, în temeiul art. 863 C. pen. (1969), s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la termenele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-au învederat inculpatului prevederile art. 864 C. pen. (1969), privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a mai reținut că, prin Sentința penală nr. 797 din 29 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2013, în temeiul art. 447 alin. (2) C. proc. pen. (1968) raportat la art. 864 alin. (1) și art. 84 C. pen. (1969), s-a admis cererea formulată de petentul B. și a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată condamnatului A., prin Sentința penală nr. 223 din 28 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, rămasă definitivă la data de 13 martie 2012 prin nerecurare, și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului durata reținerii și arestării preventive din data de 11 octombrie 2011 până la data de 13 decembrie 2011.

Prin Decizia penală nr. 229/C din 9 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2013, în baza art. 411 C. proc. pen., s-a respins cererea de repunere în termenul de declarare a contestației, iar în baza art. 4251 alin. (7) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 797 din 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. x/2013.

S-a mai arătat că, prin Sentința penală nr. 583 din 10 iunie 2020 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2019, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influenta băuturilor alcoolice.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., apel ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea, cu termen de judecată la data de 24 martie 2021.

Raportându-se la dispozițiile art. 51 C. proc. pen. invocate de petent în cerere, la cele ale art. 47 alin. (1) și (4) și art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Curtea a apreciat că întrucât instanța ierarhic superioară comună Curții de Apel Oradea (pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2019, cu termen la 24 martie 2021) și Tribunalului Satu Mare (care a soluționat definitiv dosarul nr. x/2013) este Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta din urmă instanță este competentă să se pronunțe asupra sesizării privitoare la existența conflictului pozitiv de competență între cele două entități de judecată. Totodată, a considerat că verificarea propriei competențe materiale, de către instanța chemată să se pronunțe asupra sesizării privitoare la existența conflictului pozitiv de competență, precede analizei legate de întrunirea condițiilor de admisibilitate a sesizării în sine, motiv pentru care a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 51 C. proc. pen., nefiind investită cu rezolvarea unui conflict pozitiv de competență ivit între Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare.

Reglementând condițiile în care poate interveni și modul de rezolvare a unui conflict de competență, art. 51 C. proc. pen. stabilește în alin. (1) că, în situația în care două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină reciproc competența, conflictul pozitiv sau negativ ivit se soluționează de instanța ierarhic superioară comună, pentru ca în alin. (2) și (3) să prevadă modalitățile în care cea din urmă este sesizată. Astfel, instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de instanța care și-a declinat cea din urmă competența, sesizarea putând fi făcută și de procuror sau de părți. Așadar, conflictul de competență, fie negativ, fie pozitiv, trebuie să privească aceeași cauză penală, iar nu dosare diferite.

Examinând, în acest context, sesizarea petentului, Înalta Curte constată că incidentul procedural invocat de acesta nu privește aceeași cauză penală, ca situație juridică dedusă judecății, așa cum prevăd dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., ci dosare distincte.

Astfel, se constată că, dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea ca obiect apelul declarat de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 583 din 10 iunie 2020 a Judecătoriei Satu Mare, prin care acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului, având fixat termen de judecată la 24 martie 2021, în timp ce dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Satu Mare, soluționat definitiv prin Decizia penală nr. 229/C din 9 decembrie 2020, a avut ca obiect contestația (ca urmare a recalificării căii de atac) formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 797 din 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul cu același număr, prin care s-a dispus, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite, revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 223 din 28 februarie 2012 a aceleiași instanțe (dosar nr. x/2011).

Așadar, contrar susținerilor titularului sesizării, cele două dosare au ca obiect căi de atac diferite îndreptate împotriva unor hotărâri diferite, date în cauze care, deși îl privesc pe același petent, se referă la fapte distincte, unele comise în anul 2019 (dosarul Curții de Apel Oradea), iar celelalte cu mult timp înainte (dosarul Tribunalului Satu Mare).

Împrejurarea că, inițial, apărătorul ales a înțeles să formuleze apel împotriva Sentinței penale nr. 797 din 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2013, pe care l-a adresat Curții de Apel Oradea, nu este de natură să modifice această concluzie, în condițiile în care această instanță nu s-a pronunțat asupra acestuia, ci l-a direcționat, pe cale administrativă, către Tribunalul Satu Mare, unde calea de atac a fost înregistrată sub același număr de dosar, iar instanța, la solicitarea apărării, a recalificat-o ca fiind contestație.

Ca atare, în lipsa elementului premisă, respectiv a unei singure cauze penale care să fi fost înregistrată pe rolul mai multor instanțe de judecată, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 51 alin. (1) C. proc. pen. pentru existența unui conflict pozitiv de competență.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., motiv pentru care va constata că, în cauza privind pe petentul A., nu există conflict pozitiv de competență între Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare, situație în care va trimite cauza înapoi la Curtea de Apel Oradea.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.