ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 75/2013

ÎNCHEIERE

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2011, contestatorul L.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2510 din 23 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2283/97/2007.

Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9672/1/2011.

În motivarea cererii, contestatorul a invocat faptul că la judecarea recursului nu a fost citat legal și astfel nu a putut să fie prezent la termenele de judecată.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 2510 din 23 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.

Înalta Curte, din oficiu, a dispus atașarea Dosarului nr. 2283/97/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Asupra contestației în anulare de față:

Examinând, potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul L.M. împotriva deciziei penale nr. 2510 din 23 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2283/97/2007, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Prin decizia penală nr. 2510 din 23 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2283/97/2007, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat printre alții și de inculpatul L.M. o împotriva deciziei penale nr. 107/A din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Contestația în anulare este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele circumscrise lit. a) din art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate formula contestație în anulare cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.

Constatând faptul că mandatul de executare a fost emis în data de 23 noiembrie 2011 dată la care a început executarea pedepsei inculpatului L.M., termenul legal până la care acesta putea declara contestație în anulare era 4 decembrie 2011.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 coroborat cu art. 388 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul L.M., întrucât aceasta a fost introdusă tardiv, ne fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 391 și 388 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul L.M. împotriva deciziei penale nr. 2510 din 23 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2283/97/2007.

Obligă recurentul contestator condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2013.