ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2059/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2059/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând
asupra cauzei de față,
În baza
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data
de 1 martie 2013, contestatorul T.G. a formulat contestație in anulare
împotriva deciziei penale nr. 2962 din 24 septembrie 2012 pronunțată de înalta
Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 546/117/2010.
Contestația
în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
sub nr. 1454/1/2013.
În motivarea
cererii, contestatorul a arătat că se impune admiterea in principiu a
contestației in anulare intrucât la termenul de judecată din data de 24
septembrie 2012, apărătorul ales al acestuia a depus la dosarul cauzei o serie
de inscrisuri medicale din care rezulta in mod justificat imposibilitatea
inculpatului de a se prezenta la termenul de judecată fixat.
Cu același
prilej apărătorul ales al inculpatului a solicitat un nou termen de judecată in
vederea pregătirii apărării.
Înalta Curte,
din oficiu, a dispus atașarea Dosarului nr. 546/117/2010 al Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală. Asupra contestației în anulare de față:
Examinând,
potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea, în principiu a
contestației în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva deciziei
penale nr. 2962 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 546/117/2010, Înalta Curte apreciază că
nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.,
pentru următoarele considerente:
Prin decizia
penală nr. 2962 din data de 24 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 546/117/2010, a fost
respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei
penale nr. 101/A din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Recurentul
inculpat a fost obligat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Contestația
în anulare este o cale extraordinară de atac ce nu poate fi exercitată decât
împotriva unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere, numai pentru
cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la
încălcarea normelor de procedură cu ocazia judecării recursului sau ca urmare a
pronunțării împotriva unei persoane, a două hotărâri definitive pentru aceeași
faptă.
Contestația
în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau
prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura
respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive,
legea a prevăzut anumite cazuri expres stabilite în care calea de atac poate fi
primită și anumite particularități în privința soluționării cererii.
Prin urmare,
repunerea procesului în etapa anterioară pronunțării hotărârii atacate pe
această cale are loc exclusiv în situația îndeplinirii condițiilor arătate.
Or, în cauză
aceste condiții se constată a nu fi îndeplinite. Dispozițiile art. 386 lit. b) C.
proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face
contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat
cauza de instanța de recurs a fost în imposibilitate de prezentare și de a
încunoștinta instanța despre această împiedicare.
Așadar, in
raport de inscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, chiar dacă s-ar putea
admite în speță că afecțiunea invocată de contestator, survenită intempestiv
l-ar fi pus în imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței, nu este
îndeplinită și cea de-a doua condiție cumulativă privind imposibilitatea
încunoștințării instanței despre această împiedicare.
Această
concluzie se impune având învedere că instanța de judecată a fost înștiințată
de imposibilitatea de prezentare a recurentului inculpat chiar prin apărătorul
ales care a fost prezent la termenul din data de 24 septembrie 2012.
Pentru considerentele
expuse, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca
inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva deciziei
penale nr. 2962 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 546/117/2010.
În temeiul
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de
200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă
contestația în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva deciziei penale
nr. 2962 din 24 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, pronunțată în Dosarul nr. 546/117/2010.
Obligă contestatorul
la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată ăn
ședință publică, azi 12 iunie 2013.