ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2059/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2059/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra cauzei de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2013, contestatorul T.G. a formulat contestație in anulare împotriva deciziei penale nr. 2962 din 24 septembrie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 546/117/2010. Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1454/1/2013. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că se impune admiterea in principiu a contestației in anulare intrucât la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2012, apărătorul ales al acestuia a depus la dosarul cauzei o serie de inscrisuri medicale din care rezulta in mod justificat imposibilitatea inculpatului de a se prezenta la termenul de judecată fixat.
Cu același prilej apărătorul ales al inculpatului a solicitat un nou termen de judecată in vederea pregătirii apărării. Înalta Curte, din oficiu, a dispus atașarea Dosarului nr. 546/117/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Asupra contestației în anulare de față: Examinând, potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea, în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva deciziei penale nr. 2962 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 546/117/2010, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Prin decizia penală nr. 2962 din data de 24 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 546/117/2010, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.
împotriva deciziei penale nr. 101/A din 29 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere, numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la încălcarea normelor de procedură cu ocazia judecării recursului sau ca urmare a pronunțării împotriva unei persoane, a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive, legea a prevăzut anumite cazuri expres stabilite în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Prin urmare, repunerea procesului în etapa anterioară pronunțării hotărârii atacate pe această cale are loc exclusiv în situația îndeplinirii condițiilor arătate. Or, în cauză aceste condiții se constată a nu fi îndeplinite. Dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de instanța de recurs a fost în imposibilitate de prezentare și de a încunoștinta instanța despre această împiedicare.
Așadar, in raport de inscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, chiar dacă s-ar putea admite în speță că afecțiunea invocată de contestator, survenită intempestiv l-ar fi pus în imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței, nu este îndeplinită și cea de-a doua condiție cumulativă privind imposibilitatea încunoștințării instanței despre această împiedicare. Această concluzie se impune având învedere că instanța de judecată a fost înștiințată de imposibilitatea de prezentare a recurentului inculpat chiar prin apărătorul ales care a fost prezent la termenul din data de 24 septembrie 2012. Pentru considerentele expuse, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul T.G.
împotriva deciziei penale nr. 2962 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 546/117/2010. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva deciziei penale nr. 2962 din 24 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 546/117/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată ăn ședință publică, azi 12 iunie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.