ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3777/2013

Asupra cauzei de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rol la data de

27 septembrie 2013, contestatorul condamnat C.B.T. a formulat contestație în

anulare împotriva Deciziei penale nr. 2720 din 16 septembrie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

2373/107/2011.

Prin cererea

formulată, contestatorul a invocat faptul că instanța de recurs a soluționat

cauza la data de 16 septembrie 2013, fără a se pronunța asupra unei cauze de

încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale, motivând

contestația potrivit art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Verificând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prin prisma

dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată

următoarele:

Contestatorul

inculpat C.B.T. a formulat recurs împotriva Deciziei penale a Curții de Apel

Alba Iulia nr. 40/A pronunțată la data de 25 februarie 2013, ulterior, deci,

intrării în vigoare, la data de 16 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, prin

care s-au modificat atât cazurile de casare prevăzute de alin. (1) al art. 385

9

C. proc. pen., cât și dispozițiile alin. (3) al art. 385

9

C. proc.

pen. cu privire la cazurile și modul de luare în considerare din oficiu, ale

motivelor astfel modificate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, astfel învestită, pronunțându-se, la data de 16 septembrie 2013 prin

Decizia penală nr. 2720, în Dosarul nr. 2373/107/2011, în sensul respingerii,

ca nefondat, a acestuia.

Analizând, din

această perspectivă, motivul învederat de contestator, rezultă că acesta nu

subzistă și că neanalizarea prescripției, chiar dacă nu se circumscrie

niciunuia din motivele prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., în

forma modificată de Legea nr. 2/2013, a fost analizată de Înalta Curte, prin

Decizia nr. 2720 din 16 septembrie 2013, în considerentele acesteia, astfel

încât cererea contestatorului nu se încadrează în cazul de contestație în

anulare invocat.

În consecință,

contestația în anulare formulată de contestatorul C.B.T. se va respinge, ca

inadmisibilă.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.B.T.

împotriva Deciziei penale nr. 2720 din 16 septembrie 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2373/107/2011.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ