ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1807/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1807/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 211 din data

de 25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 45/107/2011,

s-au hotărât următoarele:

condamnat inculpatul B.A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20

raportat la art. 174, 175 lit. c), lit. i) C. pen., cu aplicarea art.73 lit. b),

art. 74 lit. a), c), art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe

durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86

2

C.

pen.

În baza art. 86

3

C. pen., i

s-a pus în vedere inculpatului B.A.V. că pe durata termenului de încercare

trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate,

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a

atras atenția inculpatului B.A.V. asupra prevederilor art. 83, 84, 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în

cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare, în cazul

neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin

hotărârea

de condamnare, precum și în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor

de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i

s-a aplicat inculpatului B.A.V. și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev.

de art. 71 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus

suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006

raportat la art. 998 și urm. C. civ. nemodificat, a fost obligat inculpatul B.A.V.

la plata sumei de 166,94 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile

Spitalul Municipal Blaj, la plata sumei de 2.092,62 lei despăgubiri civile în

favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj Napoca, la

plata sumei de 1.650,58 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile

Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca și la plata sumei de 2.028,28 lei

despăgubiri civile în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență

Cluj - Clinica Chirurgie I, toate sumele reprezentând V2 din cheltuielile

ocazionate de spitalizarea părții vătămate L.B.C.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. nemodificat, a fost

admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă L.B.C. și, în

consecință, a fost obligat inculpatul B.A.V. la plata în favoarea acestei părți

civile a sumei de 834,82 lei despăgubiri civile pentru daune materiale și a

sumei de 6.000 (șase mii) lei despăgubiri pentru daune morale, fiind respinse

restul pretențiilor formulate de această parte civilă.

la pedeapsa de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire

sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în dauna părții vătămate B.A.V.

I s-a atras

atenția inculpatului L.B.C. asupra prevederilor art. 63 C. pen. privind

înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de sustragere, cu

rea-credință, de la executarea amenzii.

În baza art. 346

și art. 14 C. proc. pen. raportat la art.998 C. civ. nemodificat, a fost

admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B.A.V. și a fost

obligat inculpatul L.B.C. să-i plătească acestei părți civile suma de 500 lei

cu titlu de daune morale, fiind respinsă ca nedovedită cererea de despăgubiri

pentru daune materiale, formulată de această parte civilă.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpatul B.A.V. după

rămânerea definitivă a hotărârii și,

conform art. 5 alin. (5) din aceeași lege, i s-a adus la cunoștință

inculpatului B.A.V. că probele biologice prelevate vor fi folosite pentru

obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

În baza art.191 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul B.A.V. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli

judiciare avansate de stat, din care 300 lei în faza de urmărire penală, iar

inculpatul L.B.C. la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare avansate de

stat, din care 50 lei în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.754/ P din 30 decembrie 2012

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului B.A.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat prev. de art.20 raportat la art.174, 175 lit. c), lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a inculpatului L.B.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire sau alte violente.

în actul de sesizare a instanței s-a

reținut, în fapt, că cei doi inculpați sunt veri primari, locuiesc în aceeași

localitate - comuna Jidvei și, în noaptea de 20/ 21 martie 2010, au participat

amândoi, alături de alți tineri, la o petrecere ținută într-un imobil închiriat

din Jidvei.

S-a reținut că, la un moment dat,

inculpatul L.B.C. a avut un mic incident cu un alt participant la petrecere,

martorul B.D., iar inculpatul B.A.V. a încercat să-l aplaneze, dar a fost prins

cu o mână de gât și lovit cu pumnul în față de către inculpatul L.B.C. Enervat,

inculpatul B.A.V. a luat un topor aflat în apropiere pe pământ și i-a aplicat

inculpatului L.B.C. o lovitură cu muchia în zona coastelor, iar când a încercat

să-l lovească a doua oară în zona capului, inculpatul L.B.C. a ridicat brațele

să se apere și a fost tăiat la antebrațul stâng.

în incidentul descris, inculpatul -

parte vătămată B.A.V. a suferit leziuni în zona feței ce au necesitat pentru

vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul - parte vătămată L.B.C.

a suferit o plagă tăiată la nivelul 1/3 proximală a antebrațului, fractură

diafiză de cubitus stâng, pareză de nerv ulnar și radial stâng, toate acestea

necesitând pentru vindecare 120 de zile îngrijiri medicale.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, Tribunalul a reținut aceeași stare de fapt ca și cea descrisă în

rechizitoriu, singura diferență existentă fiind cea referitoare la termenul de

îngrijiri

medicale pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată L.B.C.,

termen care s-a prelungit la 380 zile, conform completării la raportul de

expertiză medico legală inițial, completare care a fost efectuată în faza

cercetării judecătorești.

Starea de fapt expusă în rechizitoriu

și reținută de prima instanță a rezultat din probele administrate atât în faza

de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, și anume:

plângerile penale formulate de fiecare parte vătămată împotriva celeilalte,

certificatele medico - legale care atestă leziunile fiecărei părți vătămate,

raportul de expertiză medico-legală întocmit cu ocazia examinării părții

vătămate L.B.C. și cele 2 completări ulterioare, declarațiile martorilor B.D.A.,

C.A., C.M., B.M., B.F., B.D., L.M., B.N., M.E., declarațiile inculpaților, care

au recunoscut incidentul, inculpatul L.B.C. susținând însă că doar l-a împins

pe B.A.V., iar acesta că l-a lovit pe celălalt cu toporul, dar lovitura nu a

vizat capul.

Încadrând în drept faptele reținute,

Tribunalul a constatat că fapta inculpatului B.A.V. care, la o petrecere, în

urma unei provocări din partea vărului său L.B.C., i-a aplicat acestuia o

lovitură cu un topor în zona toraco-abdominală și apoi a încercat o a doua

lovitură în zona capului, dar care a fost parată de partea vătămată, cu brațul

stâng, suferind astfel o plagă tăiată cu secțiune de nerv - radial și de mușchi

extensori și fractură de cubitus, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 raportat la art.

174, 175 lit. c), lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Conform

concluziilor raportului de expertiză medico legală, pct. 3, leziunile cauzate

părții vătămate L.B.C. se încadrează în leziuni de apărare, astfel reținându-se

că și dacă nu au pus în primejdie viața victimei, față de zona vitală și

apărată - capul, față de obiectul vulnerant - topor și față de intensitatea

loviturii, fapta constituie tentativă la omor și nu vătămare corporală gravă.

S- mai reținut

că fapta inculpatului L.B.C. de a o strânge pe partea vătămată B.A.V. cu o mână

de gât și de a-i aplica o lovitură cu pumnul în față, cauzându-i leziuni

corporale vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului B.A.V., Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute la art.72

C. pen., și anume: limitele legale de pedeapsă, dat fiind faptul că este vorba

de o infracțiune în forma tentativei săvârșită în stare de provocare, precum și

persoana inculpatului, care este la prima confruntare cu legea penală și a avut

o conduită procesuală corespunzătoare.

Totodată, ținând cont de persoana

inculpatului, Tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un

avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va

mai săvârși infracțiuni, astfel că, fiind îndeplinite toate cerințele art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, făcând

aplicarea tuturor dispozițiilor legale decurgând din această soluție.

Sub aspectul laturii civile a cauzei,

Tribunalul a reținut că s-au constituit părți civile:Spitalul Municipal Blaj,

Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj Napoca, Spitalul Clinic de Recuperare

Cluj Napoca, cu sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții

vătămate L.B.C., acesta din urmă cu suma de 1789 lei și 6300 euro daune

materiale și 100.000 lei daune morale, iar partea vătămată B.A.V. cu suma de

500 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale.

În ceea ce privește pretențiile civile

formulate de unitățile spitalicești unde a fost internată partea vătămată L.B.C.,

urmare a incidentului cu inculpatul B.A.V., s-a reținut că ele au fost

justificate cu deconturile de cheltuieli comunicate la dosar, astfel că, în

baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art.

998 C. civ. nemodificat (aplicabil la data cauzării prejudiciului), a fost

obligat inculpatul B.A.V. la plata a câte

1/4

din sumele solicitate,

dată fiind reținerea stării de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen.,

urmând ca restul de V2 din sumele solicitate de aceste părți civile să fie

recuperat de la partea vătămată L.B.C.

În ceea ce privește pretențiile

formulate de partea civilă L.B.C., Tribunalul a reținut că această parte a

solicitat obligarea inculpatului B.A.V. la daune materiale de 1.789 lei și

echivalentul în lei a 6300 euro reprezentând cheltuielile efectuate cu

tratamentul, intervențiile chirurgicale și transportul la Alba Iulia și la Cluj

Napoca și la daune morale de 100.000 lei.

În dovedirea pretențiilor formulate,

partea civilă L.B.C. a depus mai multe acte medicale care fac dovada unor

internări repetate și a unor proceduri medicale la care a fost

supusă,

dovedind că a cheltuit cu recuperarea la cabinetul specializat „V.E." și

cu transportul (conform bonurilor de benzină) suma de 1.669,64 lei.

Din suma dovedită, Tribunalul l-a

obligat pe inculpatul B.A.V. la plata a V2, adică 834,82 lei despăgubiri pentru

daune materiale în favoarea părții civile L.B.C., iar în ceea ce privește

daunele morale, la 6.000 lei reprezentând tot 1/4 din suma ce se cuvine părții

civile L.B.C. pentru acoperirea prejudiciului moral suferit. La aprecierea

acestui prejudiciu, Tribunalul a avut în vedere că, deși termenul de îngrijiri

medicale a fost mare, partea a putut totuși să se folosească de brațul stâng.

În ceea ce o privește pe partea civilă

B.A.V., s-a reținut că aceasta a solicitat obligarea inculpatului L.B.C. la 500

lei daune materiale reprezentând contravaloarea certificatului medico legal și

a medicamentelor necesare vindecării și la 15.000 lei daune morale.

Întrucât n-au fost dovedite

cheltuielile cu medicamentele și nici nu s-a depus chitanța pentru certificatul

medico legal, Tribunalul a respins ca nedovedită cererea părții civile B.A.V.

pentru acordarea daunelor materiale.

În ceea ce privește daunele morale,

Tribunalul, având în vedere prejudiciul moral minor suferit de parte, a

apreciat că suma de 500 lei este suficientă, astfel că l-a obligat, în

consecință, pe inculpatul L.B.C., la plata acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel inculpații.

Inculpatul B.A.V., al cărui apel a

fost declarat în termen, nu și-a motivat apelul în scris, dar, prezent fiind în

fața instanței de apel, personal și prin apărător ales a solicitat doar a se

dispune înlocuirea modalității de suspendare a executării pedepsei.

În motivarea

apelului său, inculpatul Boitor a arătat că sunt îndeplinite în cauză cerințele

art. 81 lit. a) C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani,

în favoarea inculpatului fiind reținute atât circumstanțe atenuante judiciare,

cât și legale, respectiv starea de provocare, că este tânăr, având 21 de ani,

că a avut o comportare bună, fapta constând într-un incident neplăcut petrecut

între doi veri primari și că este încadrat în muncă în Franța, astfel cum

rezultă și din contractul de muncă depus la dosar.

Inculpatul L.B.C., cu privire la al

cărui apel instanța a pus în discuție tardivitatea, nu și-a motivat în scris

apelul, arătând, prin apărătorul ales, că solicită modificarea sentinței doar pe

latura civilă, respectiv solicită acordarea

despăgubirilor

în cuantumul cu care s-a constituit parte civilă, și anume suma de 1.789 lei

daune materiale și 100.000 lei daune morale.

A învederat că acțiunea civilă se

întemeiază pe dispozițiile art. 998 C. civ. întrucât există o faptă ilicită, un

prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate între acestea, subliniind că

inculpatul are o plagă cu șurub în mână, iar sumele acordate de instanța de

fond nu acoperă trauma psihică și fizică suferită.

Prin decizia penală nr. 136/ A din 19

noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală,

a fost admis apelul declarat de către

inculpatul-parte vătămată B.A.V. împotriva sentinței penale nr. 211 din data de

25 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 45/107/2011.

A fost desființată sentința penală

atacată, numai sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei

aplicate inculpatului B.A.V. și, procedându-se la o nouă judecată în aceste

limite:

Au fost înlăturate din sentința penală

atacată dispozițiile art.86

1

, 86

2

, 86

3

și 86

4

C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului B.A.V. pentru infracțiunea de tentativă la

omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) și lit. i) C.

pen., cu aplicarea art.73 lit. b), art.74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C.

pen. și s-a stabilit durata termenului de încercare la 5 ani.

În baza art. 71 alin. ultim C. proc.

pen., pe aceeași durată de 5 ani, s-a suspendat și executarea pedepsei

accesorii a interzicerii unor drepturi aplicată inculpatului.

S-a făcut aplicarea art.359 alin. (1) C.

proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și

art. 84 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin deciziei.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de către partea

vătămată-inculpat L.B.C. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea părții vătămate-inculpat L.B.C.

la plata sumei de 175 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în

apel.

În baza art.192 alin. (3) C. proc.

pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apelau rămas în

sarcina statului.

S-a dispus ca onorariile parțiale

cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații L.B.C. și B.A.V.,

în cuantum de 75 lei pentru fiecare, să fie avansate din fondurile Ministerului

Justiției.

Analizând apelurile prin prisma

dispozițiilor art.378 alin. (1), (2) și (3), dar și ale art.363 alin. (1) și (3)

din C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Cu privire la apelul inculpatului B.A.V.,

s-a constatat că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, astfel cum

aceasta reiese din întreg materialul probator al dosarului, administrat în faza

de urmărire penală și în faza de judecată în prima instanță, relevante sub

aspectul stării de fapt fiind, mai ales, declarațiile martorilor oculari B.D.,

C.A., C.M.A., care descriu modalitatea de săvârșire a faptei de către

inculpatul B., dar și provocarea din partea inculpatului L., cu privire la

acest aspect relevante fiind și declarațiile martorilor B.M.E. și B.F.D.

S-a reținut că

prima instanță a realizat o justă interpretare a respectivelor declarații,

unite cu aspectele ce reies din actele medico legale, ajungând la corecta

concluzie a încadrării juridice a faptei inculpatului B. în tentativă la omor

calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c), lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen.

Totodată, s-a constatat că și în

procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Boitor, prima

instanță a procedat, până la un punct, în mod corect, în baza probelor pe care

le-a avut la dosar, aplicând pedepse just dozate sub aspectul cuantumului, cu

respectarea limitelor decurgând din dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. în

legătură cu circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), lit.

c) C. pen., instanța de apel, deși a constatat că prima instanță nu și-a

motivat îndeajuns reținerea acestora, în lipsa unui apel, susceptibil de

analiză pe fond, al parchetului ori al părții vătămate asupra acestui aspect,

având în vedere dispozițiile art. 372 alin. (1) din C. proc. pen., nu a putut

dispune în sensul înlăturării acestor circumstanțe.

Din probele administrate în cursul

apelului, respectiv din înscrisurile de la filele 25-28 din dosarul de apel,

instanța de prim control judiciar a reținut că inculpatul B. desfășoară o

activitate de angajat în Franța, din data de 15 aprilie 2012, în acest

context

ținându-se seama de faptul că, la criteriile avute în vedere de prima instanță

atunci când a apreciat că reeducarea inculpatului Boitor se poate realiza și

prin neprivirea efectivă de libertate, s-a adăugat și acela al calității de

angajat al inculpatului, calitate aptă a garanta și ea posibilitatea unei

reeducări fără privare de libertate, dar și de împrejurarea că locul în care

inculpatul prestează munca, respectiv în Franța, ar îngreuna foarte mult

posibilitățile respectării programului de supraveghere din partea inculpatului,

dar și activitatea efectivă de supraveghere a Serviciului de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Alba.

Astfel, s-a apreciat că reeducarea

inculpatului B.A.V. poate fi asigurată și prin suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Cu privire la

apelul inculpatului L.B.C.,

instanța

de apel a analizat, cu precădere, aspectul legat de tardivitatea apelului.

S-a reținut că, potrivit art. 363

alin. (1) din C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu

dispune altfel, iar conform alin. (3) teza I din același articol, pentru partea

care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la

pronunțare.

S-a observat

că din partea introductivă a sentinței penale atacate rezultă că inculpatul a

fost prezent la pronunțarea care a avut loc în data de 25 iunie 2012 și că

acesta nu s-a aflat în nici una dintre situațiile enumerate la art. 363 alin. (3)

teza ultimă, drept pentru care s-a constatat că termenul de apel, în ceea ce-l

privește, a început să curgă de la data pronunțării sentinței de către prima

instanță, respectiv 25 iunie 2012.

De asemenea, s-a reținut că declarația

de apel (greșit intitulată recurs) a inculpatului, aflată la fila 5 din dosarul

de apel, poartă data transmiterii prin fax de 09 iulie 2012, dată recunoscută,

de altfel, și de apărătorului inculpatului în ședința publică din data de 19

noiembrie 2012.

Calculând, în conformitate cu

dispozițiile art. 186 alin. (1) și (2) și ținând cont și de cele ale art. 187

alin. (1) din C. proc. pen., termenul de apel pentru inculpatul L.B.C., care a

început să curgă la data de 25 iunie 2012, instanța de apel a constatat că

ultima zi în care inculpatul putea declara apel a fost aceea de 06 iulie 2012,

o zi lucrătoare de vineri.

În acest context, s-a reținut că declararea

apelului abia în data de 09 noiembrie 2012 apare ca fiind tardivă, drept pentru

care, fără a se mai apleca asupra cercetării fondului căii de atac, în baza

art. 379 pct. I lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca tardiv,

apelul

declarat de către partea vătămată-inculpat L.B.C. împotriva sentinței penale

nr. 211 din data de 25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr.

45/107/2011.

Împotriva deciziei anterior

menționate, în termen legal, a declarat recurs partea vătămată - inculpat L.B.C.,

fără a indica motivele ce

stau la baza promovării căii de atac.

Cu prilejul susținerii orale a

recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul parte vătămată -

inculpat L.B.C. a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei penale

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, motivat de

faptul că apelul declarat de acesta a fost în mod greșit respins, ca tardiv,

iar pe de altă parte, instanța de apel a avut în vedere doar rezolvarea laturii

civile a cauzei, nu și a celei penale.

Criticile au fost circumscrise cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul

declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Potrivit art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când

prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. încălcarea legii materiale

sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv

neaplicarea de către instanța de fond și cea de apel a unei prevederi legale

care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată

sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

În prezenta cauză, a fost circumscrisă

cazului de casare anterior menționat critica potrivit căreia apelul declarat de

partea vătămată - inculpat L.B.C. a fost în mod greșit respins ca tardiv, iar

instanța de apel a avut în vedere doar rezolvarea laturii civile a cauzei.

Din analiza

actelor și lucrărilor dosarului, înalta Curte reține că instanța de prim

control judiciar a făcut o corectă aplicare a legii, în speță nefiind incident

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen.

Astfel, potrivit art. 363 alin. (1) C.

proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar

conform alin. (3) teza I din același articol, pentru partea care a fost

prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Partea vătămată - inculpat L.B.C. a

fost prezentă la pronunțarea sentinței penale nr. 211 din data de 25

iunie

2012 a Tribunalului Alba, în cauză nefiind incidență niciuna dintre situațiile

prevăzute la art. 363 alin. (3) teza ultimă C. proc. pen. Cu toate acestea,

calea de atac a apelului a fost exercitată la data de 9 iulie 2012, așadar cu

depășirea termenului prevăzut de lege în acest sens.

Instituția termenului în procesul penal

prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume

operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor

măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării

procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa

soluționare a cauzelor penale.

Dispozițiile art.185 alin. (1) C.

proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului înăuntrul căruia

inculpatul putea și trebuia să-și exercite dreptul procesual, sancțiune ce

constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul

peremtoriu prevăzut de lege.

Astfel fiind, în mod corect s-a dispus

respingerea, ca tardiv, a apelului declarat de partea vătămată - inculpat L.B.C.,

motiv pentru care nu a mai fost supusă analizei instanței de prim control

judiciar cercetarea fondului căii de atac.

Pentru aceste considerente, criticile

formulate de recurentul parte vătămată - inculpat L.B.C. apar ca nefiind

întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să

determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. I lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art.192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul parte vătămată - inculpat L.B.C. va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea vătămată - inculpat L.B.C. împotriva deciziei penale nr.

136/ A din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul parte vătămată -

inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma

de 200 lei, reprezentând onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

mai 2013.