ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1807/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 211 din data de 25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 45/107/2011, s-au hotărât următoarele: 1. A fost condamnat inculpatul B.A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c), lit. i) C. pen., cu aplicarea art.73 lit. b), art. 74 lit. a), c), art. 76 alin. (2) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., i s-a pus în vedere inculpatului B.A.V. că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului B.A.V. asupra prevederilor art. 83, 84, 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, precum și în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului B.A.V. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 998 și urm. C. civ. nemodificat, a fost obligat inculpatul B.A.V.

la plata sumei de 166,94 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile Spitalul Municipal Blaj, la plata sumei de 2.092,62 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj Napoca, la plata sumei de 1.650,58 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca și la plata sumei de 2.028,28 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj - Clinica Chirurgie I, toate sumele reprezentând V2 din cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate L.B.C. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. nemodificat, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă L.B.C.

și, în consecință, a fost obligat inculpatul B.A.V. la plata în favoarea acestei părți civile a sumei de 834,82 lei despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 6.000 (șase mii) lei despăgubiri pentru daune morale, fiind respinse restul pretențiilor formulate de această parte civilă. 2. A fost condamnat inculpatul L.B.C. la pedeapsa de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în dauna părții vătămate B.A.V. I s-a atras atenția inculpatului L.B.C. asupra prevederilor art. 63 C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de sustragere, cu rea-credință, de la executarea amenzii. În baza art. 346 și art. 14 C. proc.

pen. raportat la art.998 C. civ. nemodificat, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B.A.V. și a fost obligat inculpatul L.B.C. să-i plătească acestei părți civile suma de 500 lei cu titlu de daune morale, fiind respinsă ca nedovedită cererea de despăgubiri pentru daune materiale, formulată de această parte civilă. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.A.V. după rămânerea definitivă a hotărârii și, conform art. 5 alin. (5) din aceeași lege, i s-a adus la cunoștință inculpatului B.A.V. că probele biologice prelevate vor fi folosite pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic. În baza art.191 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul B.A.V. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 300 lei în faza de urmărire penală, iar inculpatul L.B.C. la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 50 lei în faza de urmărire penală. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.754/ P din 30 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.A.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 raportat la art.174, 175 lit. c), lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a inculpatului L.B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente.

în actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că cei doi inculpați sunt veri primari, locuiesc în aceeași localitate - comuna Jidvei și, în noaptea de 20/ 21 martie 2010, au participat amândoi, alături de alți tineri, la o petrecere ținută într-un imobil închiriat din Jidvei. S-a reținut că, la un moment dat, inculpatul L.B.C. a avut un mic incident cu un alt participant la petrecere, martorul B.D., iar inculpatul B.A.V. a încercat să-l aplaneze, dar a fost prins cu o mână de gât și lovit cu pumnul în față de către inculpatul L.B.C. Enervat, inculpatul B.A.V. a luat un topor aflat în apropiere pe pământ și i-a aplicat inculpatului L.B.C. o lovitură cu muchia în zona coastelor, iar când a încercat să-l lovească a doua oară în zona capului, inculpatul L.B.C.

a ridicat brațele să se apere și a fost tăiat la antebrațul stâng. în incidentul descris, inculpatul - parte vătămată B.A.V. a suferit leziuni în zona feței ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul - parte vătămată L.B.C. a suferit o plagă tăiată la nivelul 1/3 proximală a antebrațului, fractură diafiză de cubitus stâng, pareză de nerv ulnar și radial stâng, toate acestea necesitând pentru vindecare 120 de zile îngrijiri medicale. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut aceeași stare de fapt ca și cea descrisă în rechizitoriu, singura diferență existentă fiind cea referitoare la termenul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată L.B.C., termen care s-a prelungit la 380 zile, conform completării la raportul de expertiză medico legală inițial, completare care a fost efectuată în faza cercetării judecătorești.

Starea de fapt expusă în rechizitoriu și reținută de prima instanță a rezultat din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, și anume: plângerile penale formulate de fiecare parte vătămată împotriva celeilalte, certificatele medico - legale care atestă leziunile fiecărei părți vătămate, raportul de expertiză medico-legală întocmit cu ocazia examinării părții vătămate L.B.C. și cele 2 completări ulterioare, declarațiile martorilor B.D.A., C.A., C.M., B.M., B.F., B.D., L.M., B.N., M.E., declarațiile inculpaților, care au recunoscut incidentul, inculpatul L.B.C. susținând însă că doar l-a împins pe B.A.V., iar acesta că l-a lovit pe celălalt cu toporul, dar lovitura nu a vizat capul.

Încadrând în drept faptele reținute, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului B.A.V. care, la o petrecere, în urma unei provocări din partea vărului său L.B.C., i-a aplicat acestuia o lovitură cu un topor în zona toraco-abdominală și apoi a încercat o a doua lovitură în zona capului, dar care a fost parată de partea vătămată, cu brațul stâng, suferind astfel o plagă tăiată cu secțiune de nerv - radial și de mușchi extensori și fractură de cubitus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 raportat la art. 174, 175 lit. c), lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Conform concluziilor raportului de expertiză medico legală, pct. 3, leziunile cauzate părții vătămate L.B.C.

se încadrează în leziuni de apărare, astfel reținându-se că și dacă nu au pus în primejdie viața victimei, față de zona vitală și apărată - capul, față de obiectul vulnerant - topor și față de intensitatea loviturii, fapta constituie tentativă la omor și nu vătămare corporală gravă. S- mai reținut că fapta inculpatului L.B.C. de a o strânge pe partea vătămată B.A.V. cu o mână de gât și de a-i aplica o lovitură cu pumnul în față, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.A.V., Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute la art.72 C. pen., și anume: limitele legale de pedeapsă, dat fiind faptul că este vorba de o infracțiune în forma tentativei săvârșită în stare de provocare, precum și persoana inculpatului, care este la prima confruntare cu legea penală și a avut o conduită procesuală corespunzătoare. Totodată, ținând cont de persoana inculpatului, Tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni, astfel că, fiind îndeplinite toate cerințele art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, făcând aplicarea tuturor dispozițiilor legale decurgând din această soluție.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a reținut că s-au constituit părți civile:Spitalul Municipal Blaj, Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj Napoca, Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca, cu sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate L.B.C., acesta din urmă cu suma de 1789 lei și 6300 euro daune materiale și 100.000 lei daune morale, iar partea vătămată B.A.V. cu suma de 500 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale. În ceea ce privește pretențiile civile formulate de unitățile spitalicești unde a fost internată partea vătămată L.B.C., urmare a incidentului cu inculpatul B.A.V., s-a reținut că ele au fost justificate cu deconturile de cheltuieli comunicate la dosar, astfel că, în baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. nemodificat (aplicabil la data cauzării prejudiciului), a fost obligat inculpatul B.A.V. la plata a câte 1/4 din sumele solicitate, dată fiind reținerea stării de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen., urmând ca restul de V2 din sumele solicitate de aceste părți civile să fie recuperat de la partea vătămată L.B.C. În ceea ce privește pretențiile formulate de partea civilă L.B.C., Tribunalul a reținut că această parte a solicitat obligarea inculpatului B.A.V. la daune materiale de 1.789 lei și echivalentul în lei a 6300 euro reprezentând cheltuielile efectuate cu tratamentul, intervențiile chirurgicale și transportul la Alba Iulia și la Cluj Napoca și la daune morale de 100.000 lei.

În dovedirea pretențiilor formulate, partea civilă L.B.C. a depus mai multe acte medicale care fac dovada unor internări repetate și a unor proceduri medicale la care a fost supusă, dovedind că a cheltuit cu recuperarea la cabinetul specializat „V.E." și cu transportul (conform bonurilor de benzină) suma de 1.669,64 lei. Din suma dovedită, Tribunalul l-a obligat pe inculpatul B.A.V. la plata a V2, adică 834,82 lei despăgubiri pentru daune materiale în favoarea părții civile L.B.C., iar în ceea ce privește daunele morale, la 6.000 lei reprezentând tot 1/4 din suma ce se cuvine părții civile L.B.C. pentru acoperirea prejudiciului moral suferit. La aprecierea acestui prejudiciu, Tribunalul a avut în vedere că, deși termenul de îngrijiri medicale a fost mare, partea a putut totuși să se folosească de brațul stâng.

În ceea ce o privește pe partea civilă B.A.V., s-a reținut că aceasta a solicitat obligarea inculpatului L.B.C. la 500 lei daune materiale reprezentând contravaloarea certificatului medico legal și a medicamentelor necesare vindecării și la 15.000 lei daune morale. Întrucât n-au fost dovedite cheltuielile cu medicamentele și nici nu s-a depus chitanța pentru certificatul medico legal, Tribunalul a respins ca nedovedită cererea părții civile B.A.V. pentru acordarea daunelor materiale. În ceea ce privește daunele morale, Tribunalul, având în vedere prejudiciul moral minor suferit de parte, a apreciat că suma de 500 lei este suficientă, astfel că l-a obligat, în consecință, pe inculpatul L.B.C., la plata acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații. Inculpatul B.A.V., al cărui apel a fost declarat în termen, nu și-a motivat apelul în scris, dar, prezent fiind în fața instanței de apel, personal și prin apărător ales a solicitat doar a se dispune înlocuirea modalității de suspendare a executării pedepsei. În motivarea apelului său, inculpatul Boitor a arătat că sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 81 lit. a) C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, în favoarea inculpatului fiind reținute atât circumstanțe atenuante judiciare, cât și legale, respectiv starea de provocare, că este tânăr, având 21 de ani, că a avut o comportare bună, fapta constând într-un incident neplăcut petrecut între doi veri primari și că este încadrat în muncă în Franța, astfel cum rezultă și din contractul de muncă depus la dosar.

Inculpatul L.B.C., cu privire la al cărui apel instanța a pus în discuție tardivitatea, nu și-a motivat în scris apelul, arătând, prin apărătorul ales, că solicită modificarea sentinței doar pe latura civilă, respectiv solicită acordarea despăgubirilor în cuantumul cu care s-a constituit parte civilă, și anume suma de 1.789 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale. A învederat că acțiunea civilă se întemeiază pe dispozițiile art. 998 C. civ. întrucât există o faptă ilicită, un prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate între acestea, subliniind că inculpatul are o plagă cu șurub în mână, iar sumele acordate de instanța de fond nu acoperă trauma psihică și fizică suferită. Prin decizia penală nr. 136/ A din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost admis apelul declarat de către inculpatul-parte vătămată B.A.V.

împotriva sentinței penale nr. 211 din data de 25 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 45/107/2011. A fost desființată sentința penală atacată, numai sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei aplicate inculpatului B.A.V. și, procedându-se la o nouă judecată în aceste limite: Au fost înlăturate din sentința penală atacată dispozițiile art.86 1 , 86 2 , 86 3 și 86 4 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.A.V. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art.73 lit. b), art.74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen.

și s-a stabilit durata termenului de încercare la 5 ani. În baza art. 71 alin. ultim C. proc. pen., pe aceeași durată de 5 ani, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi aplicată inculpatului. S-a făcut aplicarea art.359 alin. (1) C. proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin deciziei. În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de către partea vătămată-inculpat L.B.C. împotriva aceleiași sentințe penale. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea părții vătămate-inculpat L.B.C.

la plata sumei de 175 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel. În baza art.192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apelau rămas în sarcina statului. S-a dispus ca onorariile parțiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații L.B.C. și B.A.V., în cuantum de 75 lei pentru fiecare, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției. Analizând apelurile prin prisma dispozițiilor art.378 alin. (1), (2) și (3), dar și ale art.363 alin. (1) și (3) din C. proc.

pen., instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Cu privire la apelul inculpatului B.A.V., s-a constatat că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, astfel cum aceasta reiese din întreg materialul probator al dosarului, administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată în prima instanță, relevante sub aspectul stării de fapt fiind, mai ales, declarațiile martorilor oculari B.D., C.A., C.M.A., care descriu modalitatea de săvârșire a faptei de către inculpatul B., dar și provocarea din partea inculpatului L., cu privire la acest aspect relevante fiind și declarațiile martorilor B.M.E. și B.F.D. S-a reținut că prima instanță a realizat o justă interpretare a respectivelor declarații, unite cu aspectele ce reies din actele medico legale, ajungând la corecta concluzie a încadrării juridice a faptei inculpatului B. în tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c), lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen. Totodată, s-a constatat că și în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Boitor, prima instanță a procedat, până la un punct, în mod corect, în baza probelor pe care le-a avut la dosar, aplicând pedepse just dozate sub aspectul cuantumului, cu respectarea limitelor decurgând din dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. în legătură cu circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), lit. c) C. pen., instanța de apel, deși a constatat că prima instanță nu și-a motivat îndeajuns reținerea acestora, în lipsa unui apel, susceptibil de analiză pe fond, al parchetului ori al părții vătămate asupra acestui aspect, având în vedere dispozițiile art. 372 alin. (1) din C. proc.

pen., nu a putut dispune în sensul înlăturării acestor circumstanțe. Din probele administrate în cursul apelului, respectiv din înscrisurile de la filele 25-28 din dosarul de apel, instanța de prim control judiciar a reținut că inculpatul B. desfășoară o activitate de angajat în Franța, din data de 15 aprilie 2012, în acest context ținându-se seama de faptul că, la criteriile avute în vedere de prima instanță atunci când a apreciat că reeducarea inculpatului Boitor se poate realiza și prin neprivirea efectivă de libertate, s-a adăugat și acela al calității de angajat al inculpatului, calitate aptă a garanta și ea posibilitatea unei reeducări fără privare de libertate, dar și de împrejurarea că locul în care inculpatul prestează munca, respectiv în Franța, ar îngreuna foarte mult posibilitățile respectării programului de supraveghere din partea inculpatului, dar și activitatea efectivă de supraveghere a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba.

Astfel, s-a apreciat că reeducarea inculpatului B.A.V. poate fi asigurată și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei. Cu privire la apelul inculpatului L.B.C., instanța de apel a analizat, cu precădere, aspectul legat de tardivitatea apelului. S-a reținut că, potrivit art. 363 alin. (1) din C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar conform alin. (3) teza I din același articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

S-a observat că din partea introductivă a sentinței penale atacate rezultă că inculpatul a fost prezent la pronunțarea care a avut loc în data de 25 iunie 2012 și că acesta nu s-a aflat în nici una dintre situațiile enumerate la art. 363 alin. (3) teza ultimă, drept pentru care s-a constatat că termenul de apel, în ceea ce-l privește, a început să curgă de la data pronunțării sentinței de către prima instanță, respectiv 25 iunie 2012. De asemenea, s-a reținut că declarația de apel (greșit intitulată recurs) a inculpatului, aflată la fila 5 din dosarul de apel, poartă data transmiterii prin fax de 09 iulie 2012, dată recunoscută, de altfel, și de apărătorului inculpatului în ședința publică din data de 19 noiembrie 2012. Calculând, în conformitate cu dispozițiile art. 186 alin. (1) și (2) și ținând cont și de cele ale art. 187 alin. (1) din C. proc.

pen., termenul de apel pentru inculpatul L.B.C., care a început să curgă la data de 25 iunie 2012, instanța de apel a constatat că ultima zi în care inculpatul putea declara apel a fost aceea de 06 iulie 2012, o zi lucrătoare de vineri. În acest context, s-a reținut că declararea apelului abia în data de 09 noiembrie 2012 apare ca fiind tardivă, drept pentru care, fără a se mai apleca asupra cercetării fondului căii de atac, în baza art. 379 pct. I lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de către partea vătămată-inculpat L.B.C. împotriva sentinței penale nr. 211 din data de 25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 45/107/2011. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs partea vătămată - inculpat L.B.C., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Cu prilejul susținerii orale a recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul parte vătămată - inculpat L.B.C. a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, motivat de faptul că apelul declarat de acesta a fost în mod greșit respins, ca tardiv, iar pe de altă parte, instanța de apel a avut în vedere doar rezolvarea laturii civile a cauzei, nu și a celei penale. Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Potrivit art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată. În prezenta cauză, a fost circumscrisă cazului de casare anterior menționat critica potrivit căreia apelul declarat de partea vătămată - inculpat L.B.C. a fost în mod greșit respins ca tardiv, iar instanța de apel a avut în vedere doar rezolvarea laturii civile a cauzei.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, înalta Curte reține că instanța de prim control judiciar a făcut o corectă aplicare a legii, în speță nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Astfel, potrivit art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar conform alin. (3) teza I din același articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Partea vătămată - inculpat L.B.C. a fost prezentă la pronunțarea sentinței penale nr. 211 din data de 25 iunie 2012 a Tribunalului Alba, în cauză nefiind incidență niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 363 alin. (3) teza ultimă C. proc.

pen. Cu toate acestea, calea de atac a apelului a fost exercitată la data de 9 iulie 2012, așadar cu depășirea termenului prevăzut de lege în acest sens. Instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale. Dispozițiile art.185 alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului înăuntrul căruia inculpatul putea și trebuia să-și exercite dreptul procesual, sancțiune ce constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul peremtoriu prevăzut de lege.

Astfel fiind, în mod corect s-a dispus respingerea, ca tardiv, a apelului declarat de partea vătămată - inculpat L.B.C., motiv pentru care nu a mai fost supusă analizei instanței de prim control judiciar cercetarea fondului căii de atac. Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurentul parte vătămată - inculpat L.B.C. apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. I lit. b) C. proc. pen. În temeiul art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul parte vătămată - inculpat L.B.C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată - inculpat L.B.C. împotriva deciziei penale nr. 136/ A din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul parte vătămată - inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2013.