ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 388/2013

Deliberând

asupra cauzei de față,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 24 septembrie 2012, contestatorul A.R.I. a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei penale nr. 2818 din 13 septembrie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 8165/2/2011.

Contestația

în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

sub nr. 6088/1/2012.

În cererea

depusă, contestatorul a precizat că va arătat motivele pe care își bazează

contestația formulată, ulterior redactării deciziei penale nr. 2818 din 13 septembrie

2012.

Înalta Curte,

din oficiu, a dispus atașarea Dosarului nr. 8165/5/2011 al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală.

Prin decizia penală

nr. 2818 din 13 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 8165/2/2011, a fost respins, ca nefondat, recursul

declarat printre alții și de inculpatul A.R.I. împotriva deciziei penale nr. 93/A

din 20 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Examinând, potrivit

art. 391 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în

anulare formulată de contestatorul A.R.I. împotriva deciziei penale nr. 2818 din

13 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 8165/2/2011,

Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac ce nu poate fi exercitată decât împotriva

unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere, numai pentru cazurile limitativ

determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la încălcarea normelor de procedură

cu ocazia judecării recursului sau ca urmare a pronunțării împotriva unei persoane,

a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Prin urmare, repunerea

procesului în etapa anterioară pronunțării hotărârii atacate pe această cale are

loc exclusiv în situația îndeplinirii condițiilor arătate.

În cauza pendinte,

se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Contestatorul

nu a indicat în cererea depusă niciunul dintre motivele prevăzute la art. 386 C.

proc. pen. și nu a atașat sau invocat mijloace de probă în susținere.

Ca atare, văzând

dispozițiile art. 391 coroborat cu art. 388 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul

A.R.I., întrucât aceasta a fost introdusă cu nerespectarea cerințelor prevăzute

de art. 391 și art. 386 C. proc. pen.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de

200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul A.R.I. împotriva deciziei penale

nr. 2818 din 13 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 8165/2/2011.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

4 februarie 2013.