ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 383/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din data de 2 iulie 2012, dată în Dosarul nr. 539/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita B.C., comisar șef în cadrul Poliției sectorului 4 București, Serviciul de Investigare a Fraudelor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei rezoluții la data de 12 septembrie 2012 a formulat plângere petentul I.M.V., în temeiul art. 278 C. proc. pen. Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 13 septembrie 2012. Prin rezoluția din 24 septembrie 2012, emisă în Dosarul nr. 3025/II/2/2012, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petentul I.M.V.

împotriva soluției adoptată în Dosarul nr. 539/P/2012. Astfel, s-a reținut că soluția adoptată la 2 iulie 2012 în Dosarul nr. 539/P/2012 a fost comunicată petentului la 4 iulie 2012, acesta semnând confirmarea de primire la 6 iulie 2012, așa încât s-a constatat nesocotirea termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 2 octombrie 2012, petentul I.M.V. a formulat plângere, în temeiul art. 278 1 și urm. C. proc. pen., împotriva rezoluției din data de 2 iulie 2012, dată în Dosarul nr. 539/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Prin sentința penală nr. 412/F din 18 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins ca inadmisibilă plângerea formulată.

în motivarea soluției, Curtea de Apel a apreciat că plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale poate fi formulată doar după ce plângerea a fost respinsă conform dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluție persoanelor interesate. Art. 185 C. proc. pen. stabilește că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen. Prin urmare, cum în cauza de față petentul I.M.V.

nu a respectat termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen. (expirat cu mult înainte de introducerea plângerii de către petent la procurorul ierarhic superior), ceea ce a condus la neîndeplinirea condiției mai sus arătate (de promovare a plângerii conform art. 278 1 C. proc. pen. doar după respingerea celei făcute conform art. 278 C. proc. pen.), Curtea a constatat că acesta este decăzut din dreptul de a mai cere judecătorului controlul rezoluției procurorului în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. Împotriva sentinței penale nr. 412/F din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs petiționarul I.M.V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivele de recurs formulate în scris, a arătat în esență că în mod greșit Curtea de Apel București a respins plângerea formulată ca inadmisibilă menționând faptul că plângerea sa este întemeiată, iar intimata se face culpabilă de săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului. Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către petiționarul I.M.V., este inadmisibil, întrucât sentința atacată cu prezentul recurs este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Plângerea formulată împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată se soluționează prin sentință sau încheiere, după caz, care, în temeiul art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., este definitivă. În speță, Înalta Curte constată că petiționarul a formulat recurs împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă plângerea formulată în baza art. 278 1 C. proc.

pen., sentință care este definitivă și nesusceptibilă a fi atacată cu apel sau recurs. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petiționarul I.M.V. împotriva sentinței penale nr. 412/F din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.M.V. împotriva sentinței penale nr. 412/F din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2013.