ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 20/2012

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 20 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (l) și (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului Y.M. , arestat în baza mandatului de arestare preventiv nr. 68/ UP din 11 aprilie 2008 emis de Tribunalul București, secția I penală. Totodată, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., complicitate la traduc internațional de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (l) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 13 ianuarie 2008, împreună cu inculpații T.I., O.S.

și numitul O.F. au introdus pe teritoriul României, prin punctul de trecere a frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. cu nr. de înmatriculare B xx xxx și semiremorca cu nr. de înmatriculare B zz zzz condus de învinuitul C.C. un număr de 160 pachete ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, pachete în care se afla cantitatea de 79.212,2 gr. heroină, droguri care au fost depistate la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de același autotractor, condus în învinuitul C.C. Transportul a fost depistat la punctul de trece a frontierei Nădlac, jud. Arad pe sensul de ieșire din țară în timp ce încerca părăsirea teritoriului României. S-a mai reținut că la data de 10 aprilie 2008, fiind depistat pe raza municipiului București de către organele de poliție, inculpatul Y.M.

și-a declinat o identitate falsă, respectiv numele de V.I., prezentând în acest sens o carte de identitate falsă. Cu aceeași ocazie, asupra inculpatului au fost găsite mai multe înscrisuri falsificate ce serveau la stabilirea identității, ce purtau fotografia sa și alte nume, respectiv o carte de identitate, un pașaport și un permis de conducere, emise aparent de autoritățile bulgare. S-a arătat că împotriva inculpatului a fost emisă o hotărâre de condamnare, iar acuzațiile aduse legitimează în continuare detenția preventivă a acestuia, temeiurile care au impus luarea și menținerea arestării preventive nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate în sensul art. 6 par. 1 din C.E.D.O.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, susținând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul Y. M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 lit. a) C. pen. , fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 13 ianuarie 2008, împreună cu inculpații T.I., O.S. și numitul O.F. a introdus pe teritoriul României, prin punctul de trecere a frontierei Giurgiu, cantitatea de 79.212,2 gr. heroină, ascunsă într-un loc special amenajat în semiremorca cu nr. de înmatriculare B zz zzz condus de învinuitul C.C. Transportul a fost depistat la punctul de trecere a frontierei Nădlac în timp ce se încerca să treacă frontiera de stat a României.

S-a mai reținut în sarcina acestui inculpat că, după descoperirea transportului de heroină, s-a sustras urmăririi penale, fiind depistat de organele de poliție la data de 10 aprilie 2008 pe raza municipiului București, ocazie cu care și-a declinat o identitate falsă, iar asupra sa au fost găsite mai multe înscrisuri falsificate ce serveau la stabilirea identității. Temeiul arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art. 148 alin. (l) lit. a), d) și f) C. proc. pen. La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului Y.M. s-a avut în vedere că acesta s-a sustras de la urmărirea penală, că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune precum și faptul că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, împotriva inculpatului a fost pronunțată deja o hotărâre de condamnare, existând presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, fapte cu un grad de pericol social deosebit, iar față de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptelor, de cantitatea mare de droguri traficată, modul organizat al activității infracționale, forma continuată a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, precum și atitudinea inculpatului care a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, dându-și o identitate falsă, reiese pericolul concret pentru ordinea publică.

Apreciind că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s- a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste considerente, recursul inculpatului Y.M. apare ca nefondat, iar în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul Y.M. împotriva încheierii din 20 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 29233.02/3/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă turcă pentru recurentul inculpat se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 ianuarie 2012.