Decizia nr. 1994/2012 — ÎCCJ, Secția penală — contestație în anulare

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 532 din 22 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 113/ P din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. A casat în parte decizia recurată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților P.M. și M.F. și rejudecând: A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., art. 86 2 C. pen., art. 86 3 C. pen.

și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca executarea pedepselor aplicate ambilor inculpați de către instanța de apel să se facă în regim de detenție. A menținut restul dispozițiilor deciziei recurate. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.M. și M.F. împotriva aceleiași decizii. A obligat recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei reprezentând onorariile parțiale cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva deciziei penale mai sus-menționate inculpatul P.M. a formulat prezenta contestație în anulare. Contestația în anulare formulată de contestatorul inculpat va fi respinsă, ca inadmisibilă, pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinita conform legii; b) când partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a încunoștința instanța despre aceasta împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute in art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe in dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.

e) când, la judecarea recursului sau la judecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1). Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul a formulat contestație în anulare fiind nemulțumit de modul cum a fost individualizată pedeapsa ce i-a fost aplicată de instanța de recurs, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată, schimbarea hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de recurs și aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, sub supraveghere. Întrucât se constată că contestatorul inculpat nu a invocat niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute expres și limitativ de textul de lege mai sus menționat, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat P.M. împotriva deciziei penale nr. 532 din 22 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2012.