ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1994/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1994/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației
în anulare de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.
532 din 22 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei
penale nr. 113/ P din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția
penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
A casat în parte
decizia recurată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor
aplicate inculpaților P.M. și M.F. și rejudecând:
A înlăturat aplicarea
dispozițiilor art. 86
1
C. pen., art. 86
2
C. pen., art. 86
3
C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca executarea pedepselor aplicate
ambilor inculpați de către instanța de apel să se facă în regim de detenție.
A menținut restul
dispozițiilor deciziei recurate.
A respins, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații P.M. și M.F. împotriva aceleiași
decizii.
A obligat recurenții
inculpați la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care sumele de câte 150 lei reprezentând onorariile parțiale
cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Împotriva deciziei
penale mai sus-menționate inculpatul P.M. a formulat prezenta contestație în
anulare.
Contestația în
anulare formulată de contestatorul inculpat va fi respinsă, ca inadmisibilă,
pentru motivele ce se vor arăta:
Potrivit
dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive
se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când
procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către
instanța de recurs nu a fost îndeplinita conform legii;
b) când
partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța
de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a încunoștința instanța
despre aceasta împiedicare;
c) când instanța
de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului
penal din cele prevăzute in art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care
existau probe in dosar;
d) când împotriva
unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași
fapta.
e) când,
la judecarea recursului sau la judecarea cauzei de către instanța de recurs,
inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie
potrivit art. 385
14
alin. (1)
1
ori art. 385
16
alin.
(1).
Examinându-se actele
și lucrările dosarului se constată că inculpatul a formulat contestație în
anulare fiind nemulțumit de modul cum a fost individualizată pedeapsa ce i-a
fost aplicată de instanța de recurs, solicitând admiterea cererii astfel cum a
fost formulată, schimbarea hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de
recurs și aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, sub supraveghere.
Întrucât se constată
că contestatorul inculpat nu a invocat niciunul din cazurile de contestație în
anulare prevăzute expres și limitativ de textul de lege mai sus menționat,
Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în
anulare formulată de contestatorul condamnat P.M. împotriva deciziei penale nr.
532 din 22 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei
de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie
2012.