ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4122/2012

Deliberând asupra recursului de față: Prin Sentința penală nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 6436/118/2012, în baza art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.Z., aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. Constanța, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (faptă comisă în perioada martie - aprilie 2011). În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată față de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 (unu) an, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (faptă comisă în perioada iulie 2011 - aprilie 2012). În baza art. 65 C. pen., aplică față de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 85 C. pen., în ref.

la Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 208 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Mangalia, pronunțată în Dosar nr. 774/254/2011, definitivă prin nerecurare. Descontopește această pedeapsă, în componentele sale de 7 luni închisoare [pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002] și 1 an închisoare [pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. (1 1 ) din O.U.G. nr. 195/2002). În baza art. 36 alin. (1) rap.

la art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele de 7 luni închisoare și 1 an închisoare din Sentința penală nr. 208 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Mangalia, cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă în perioada martie - aprilie 2011), pedeapsa rezultată în urma contopirii, fiind de 2 ani și 6 luni închisoare și 1(unu) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) rap.

la art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare astfel determinată, cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă în perioada iulie 2011 - mai 2012), în final, inculpatul M.Z., va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 8(opt) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, de la data de 11 mai 2012, la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale asupra telefonului mobil marca "H.", folosit de inculpatul M.Z., precum și asupra telefonului mobil marca "N.", care au fost ridicate și depuse la Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, în baza dovezii din data de 31 mai 2012. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 17 și 18 C. proc. pen. și art. 1391 C. civ., a fost obligat inculpatul M.Z.

la plata către partea vătămată V.I.I., prin reprezentant legal V.V., la plata sumei de 10.000 (zece mii) lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale. Obligă pe inculpat către partea vătămată C.L., prin reprezentant legal C.L.Z., la plata sumei de 10.000 (zece mii) lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța, pentru av. R.A., care a asigurat asistența juridică părții vătămate V.I.I., în cursul urmăririi penale, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.550 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 15.000 lei cheltuieli aferente fazei de urmărire penală, 400 lei pentru faza de judecată, iar 150 lei reprezintă onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța, pentru av.

R.A., având în vedere asistența juridică asigurată părții vătămate V.I.I., în cursul urmăririi penale. Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 140D/P/2011 întocmit de Serviciul Teritorial Constanța din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța la data de 01 iunie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.Z., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 (2 infracțiuni), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în raport de cea de-a doua faptă, reținută ca fiind comisă asupra părții vătămate C.L.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 față de învinuitul A.A. și la numitul T.I., la care a făcut referire în plângerea sa numita C.G.C., precum și cu privire la numiții B.M.I. și M.E. (la care a făcut referire în declarația sa C.L.). La termenul de judecată din 18 iulie 2012 inculpatul a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. În fapt, prin actul de sesizare a instanței se rețin următoarele: La data de 05 aprilie 2011, lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Constanța au depistat-o pe raza localității Valu lui Traian pe minora C.G.C., care a reclamat că a fost exploatată sexual de A.A.

și a indicat imobilul din Mangalia, str. M.I.D., Baraca S, Jud. Constanța ca fiind unul dintre imobilele în care a fost cazată. La data de 08 aprilie 2011, în urma percheziției domiciliare efectuată în baza autorizației Tribunalului Constanța cu nr. 59 din 07 aprilie 2011, la imobilul sus-menționat a fost găsită într-una din camere partea vătămată V.I.I., în vârstă de 16 ani, care în prezența unui apărător din oficiu, a unui reprezentant al Administrației Naționale împotriva Traficului de Persoane și a unui reprezentant al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Constanța, a declarat că a fost cazată la acel imobil de inculpatul M.Z. De altfel, inculpatul a fost găsit în aceeași cameră în care locuia minora.

Din declarația părții vătămate rezultă că inculpatul, deși avea cunoștință că ea avea vârsta de 16 ani, a cazat-o în acea baracă și prin amenințări și violență a obligat-o să practice prostituția în folosul lui, în perioada martie - 8 aprilie 2011. Minora a declarat că inculpatul M.Z. aducea clienți cu care ea întreținea relații sexuale în baraca în care era cazată, că nu îi permitea să părăsească imobilul neînsoțită, că de mai multe ori a dus-o și la domiciliul unor clienți, cu care ea a întreținut relații sexuale iar banii astfel obținuți au fost însușiți de inculpat. Din aceeași declarație reiese că atunci când a încercat să fugă în timp ce se afla la domiciliul unui client, inculpatul a prins-o și i-a pus un cuțit în zona gâtului, amenințând-o cu violențe mai grave în cazul în care fapta se va repeta.

Fiind audiat la data de 11 aprilie 2011 la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța - inculpatul a declarat, în prezența apărătorului său ales, că de fapt minora V.I.I. era doar chiriașa sa și că el nu a obligat-o pe aceasta să practice prostituția. În aceeași perioadă, împotriva inculpatului M.Z., la sediul Poliției Mun. Mangalia a fost identificată o cauză penală ca urmare a reclamației minorei T.A.M. din 21 ianuarie 2011, din care reieșea că fusese exploatată sexual de M.Z. T.A.M. nu a fost însă găsită de lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța pentru a fi audiată.

La data de 14 martie 2012, au apărut informații că inculpatul exploatează o altă minoră, care nu era identificată. Din investigațiile efectuate, s-a stabilit că acesta folosea postul telefonic cu nr. X, pentru a negocia cu clienții dispuși să întrețină relații sexuale cu această minoră. Tribunalul Constanța a dispus în baza autorizației nr. 99 emisă la data de 20 martie 2012, interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate de la postul telefonic cu nr. X (utilizator M.Z.), pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 20 martie 2012 și până la data de 18 aprilie 2012, precum și localizarea acestuia, autorizație care a fost reînnoită prin încheierea nr. 165 din 25 aprilie 2012 a aceleiași instanțe,pentru încă o perioadă de 30 de zile.

Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate a rezultat, fără dubii, că M.Z. obținea venituri exclusiv din exploatarea sexuală a unei tinere neidentificate, nefiind cunoscută locația unde aceasta era cazată. Topografia locului în care locuia inculpatul, nu permitea o supraveghere confidențială, motiv pentru care, în vederea identificării tinerei exploatate de inculpat, despre care existau informații că este minoră, a fost autorizat în cauză un investigator sub acoperire care să intre în legătură cu inculpatul, sub pretextul obținerii unor favoruri sexuale de la tânăra pe care acesta o exploata. La data de 10 mai 2012, investigatorul sub acoperire "I.V." l-a contactat pe M.Z. la postul telefonic interceptat cu nr. X și a pretins că este interesat de serviciile sexuale a unei tinere.

M.Z. l-a încunoștințat pe investigatorul sub acoperire că trebuie să achite în avans suma de 150 lei, inclusiv contravaloarea taxiului cu care el și tânăra vor sosi la întâlnirea cu investigatorul. Urmare acordului dat telefonic de investigator, inculpatul a venit cu un taxi la locul stabilit și în același taxi a adus-o și pe minora pe care o exploata și care a fost ulterior identificată în persoana părții vătămate C.L., în vârstă de 15 ani. Minora a rămas în taxi, M.Z. a venit la întâlnirea cu investigatorul pentru a intra inițial în posesia banilor, investigatorul a solicitat ca mai întâi să vadă tânăra, iar M.Z. a contactat-o telefonic pe C.L., care a venit la locul respectiv. Imediat inculpatul a fost imobilizat de lucrătorii de poliție care se constituiseră într-un dispozitiv de supraveghere, asupra lui fiind găsit și aparatul telefonic conținând cartela cu numărul X, interceptat.

Audiată fiind la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța - în prezența unui apărător din oficiu, a unui inspector de specialitate din cadrul Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane și a unui consilier din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, minora C.L., în vârstă de 15 ani, a declarat că din luna iulie 2011 a fost cazată de M.Z. la baraca din Mangalia, strada M.I.D., unde acesta locuia împreună cu soția lui, M.G. Ca și minora V.I.I., partea vătămată C.L. a declarat că folosind amenințarea și violența, M.Z. a determinat-o să practice prostituția în beneficiul lui și că atunci când a încercat să fugă acesta a tăiat-o cu cuțitul pe coapsa stângă.

Partea vătămată a precizat că inculpatul avea cunoștință la data la care a cazat-o, că ea nu împlinise vârsta de 15 ani și că i-a solicitat să nu le spună clienților cu care întreținea relații sexuale cum o cheamă și ce vârstă are. Nu există nici un dubiu cu privire la faptul că minora în vârstă de 15 ani se prostitua pentru inculpat, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat fiind elocvent. Minora a declarat că de câte ori întreținea relații sexuale la Căminul D., la Pensiunea F., Pensiunea S. și Pensiunea O. din Mangalia și la căminele de nefamiliști O.Z. inculpatul îi dădea un telefon mobil pe care o contacta permanent (la numărul X1). Cartela acestui telefon nu era încărcată, astfel încât ea nu putea să contacteze familia sau alte persoane, fiindu-i interzis să memoreze alt număr de telefon decât cel al inculpatului.

De altfel, aceeași manieră de a acționa a inculpatului a descris-o în declarația sa și partea vătămată V.I.I. Atât din declarația părții vătămate C.L., cât și din convorbirile telefonice purtate de inculpat, rezultă că acesta pretindea și primea între 100 și 150 lei pe oră de la clienții cu care minora întreținea relații sexuale. De asemenea, din declarația minorei reiese că era agresată de inculpat,atunci când refuza să întrețină anumite practici sexuale cu clienții sau când încerca să rețină o parte din banii primiți de la clienți.Totodată, din convorbirile telefonice interceptate rezultă că inculpatul, deși avea cunoștință că C.L. este minoră, a supus-o pe aceasta la tratamente degradante, determinând-o să întrețină relații sexuale cu mai mulți clienți pe timp de noapte, expunând-o astfel la boli venerice și la agresiuni din partea clienților.

Cu caracter exemplificativ, au fost redate de procuror o parte din convorbirile telefonice purtate de inculpatul M.Z. de la postul telefonic X, după cum urmează: în ziua de 18 aprilie 2012, la ora 17:06:24, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul telefonic X2 (cartelă prepaid), și poartă următoarea discuție: M.Z.: Alo! DOMN: Alo! Salut, frate! M.Z.: Salut! DOMN: O mai ai, mă, frate, pă puștoaica aia mică? M.Z.: Da. DOMN: Ăh? E liberă? M.Z.: Da. DOMN: Păi, ia zi mi-o aduci și mie o oră? Cât mai costă? M.Z.: Unde? DOMN: La cămine. Te-am mai sunat io, ți-am mai luat-o de vreo două ori, trei ori, nu mai știu. M.Z.: Unde la cămine, mă?

DOMN: La P., la C2 (n.l. - neinteligibil) aicea. M.Z.: Îhî. îhî. DOMN: La stadion. Nu știi c-am mai luat-o io acum vreo două săptămâni sau (...) nu mai știu cât (...) trei săptămâni. M.Z.: Da, mă, da. DOMN: Ia zi care-i prețu? M.Z.: Păi, tu ești singur? DOMN: Suntem doi. M.Z.: Doi inși? DOMN: Da, o oră așa (...) o oră și-un pic. M.Z.: Un pic, îh? DOMN: Da, dacă mai depășește zece minute, un sfert de oră îi plătim, nu-i problemă. M.Z.: (n.l. - neinteligibil) un program normal. Zi cât vrei: o oră jumate', două (...) DOMN: Nu, două ore e prea mult. O (...) hai, o oră, o oră jumate' așa. M.Z.: O oră jumate', da? DOMN: Un milion jumate' merge? M.Z.: Merge, mă. DOMN: Hai! în cât timp ajunge așa? M.Z.: Păi, sun taxiu' să vină să mă ia în maxim zece minute.

(Discuția s-a purtat în limba româna - n.n.) În ziua de 23 martie 2012, la ora 21:11:37, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul telefonic X3 (cartelă prepaid), și poartă următoarea discuție: M.Z.: Alo! DOMN: Salut, Z. M.Z.: Salut! DOMN: Ia zi, mai ai puștoaica aia? M.Z.: Unde? DOMN: Ăh? M.Z.: Unde, mă? DOMN: Unde?! La tine, unde?! M.Z.: Este, da. DOMN: Bravo! Mi-o dai și mie în seara asta? M.Z.: Ia-o, frate! DOMN: O iau, nu? Dacă am bani o iau, nu? M.Z.: Păi, da! DOMN: la zi-mi! M.Z.: Păi, unde (...) unde ești? DOMN: Io, momentan, sunt la seră. M.Z.: (n.l. - neinteligibil) (...) DOMN: Da' mai stăm să zic. Mai stăm vreo juma' de oră p-aici.

M.Z.: Eh, și io sunt la F. DOMN: La F.? M.Z.: Da. DOMN: Ah, ești cu ea acolo? M.Z.: Da, mă! DOMN: Ah (...). Deci, te sun io în douăzeci de minute? (Discuția s-a purtat în limba româna - n.n.) În ziua de 22 martie 2012, la ora 00:17:36, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul telefonic X4 (utilizator identificat), și poartă următoarea discuție: M.Z.: Alo! DOMN: Salut! Dormeai? Te-am deranjat? M.Z.: Da (...). DOMN: Scuze! la, zi, mai ai fata aia? M.Z.: Îhî. DOMN: Se poate să venim și noi pă la tine? Ceva scurt. M.Z.: Ceva scurt?! Câți sunteți voi? DOMN: Suntem trei. Ia zi cât face, să luăm și noi, io știu, o oră (...) un număr, să ne înțelegem naibii!

Repede așa că ne grăbim și noi! M.Z.: Păi unde sunteți, mă? DOMN: Noi suntem în oraș, da' venim la tine în cinci minute, nu-i problemă că suntem cu mașina! Hai, hotărăște-te repede că te-am deranjat și pă tine, și (...) și târziu, și (...) Facem treabă sau nu? M.Z.: Îhî.(Discuția s-a purtat în limba română - n.n.) În ziua de 23 martie 2012, la ora 22:12:59, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul telefonic X3 (cartelă prepaid), și poartă următoarea discuție: M.Z.: Alo! DOMN: Băi, Z. M.Z.: Da. DOMN: Ia zi, mă, frate, pentru noi două ore așa (...). M.Z.: Da' (...) voi (...). DOMN: M-auzi? Ăh? M.Z.: Te aud, mă, te aud!

DOMN: M-auzi? M.Z.: Da. DOMN: Bine, zi-mi și mie pentru noi două ore. M.Z.: Cât sunteți? Doi sunteți voi, îh? DOMN: Nu, suntem patru. M.Z.: Aoleu. DOMN: Aoleu! E grav! E grav, nu? M.Z.: Nu-i grav, mă! DOMN: Lasă, mă, că nu te (n.l. - trivialități) pă tine, scuză-mă de expresie. M.Z.: Păi, io știu, mă, cât să vă iau la patru inși. DOMN; Băi! (...) Băi, frate! Fă-o și tu rezonabilă că mai (n.l. - neinteligibil). M.Z.: Păi, ia zi, cât îmi dați voi că o (...) las așa. DOMN: O lași așa? M.Z.: Da. DOMN: Nu fac io, mă, preț pă (n.l. - trivialități) ei! Fă tu. M.Z.: Păi, dacă fac io fac urât prețurile și nu-mi place. DOMN: Dacă le faci tu, le faci tu, io (...) le zic p-ale mele, tu le zici p-ale tale, ce (...) M.Z.: Băi.

DOMN: Ajungem la o concluzie, omenește. M.Z.: Trei milioane la patru inși. DOMN: Patru inși, mă, poate nu două ore, poate o oră. Da' vreau să zic: două ore, ca să ne luăm o marjă de eroare, știi tu. M.Z.: Păi, și (...) trei milioane la patru inși. DOMN: Uite, ia vorbește cu prietenu' meu. M.Z.: a (n.l. - în continuare discuția se poartă între M.Z. și DOMN1) DOMN1: Alo. M.Z.: Da. Ia zi, frate! DOMN1: Fratele meu, pentru două ore (...). M.Z.: Da. DOMN1: (...) io îți dau două milioane. Atât mai am la mine, și nu mai am bani acum. M.Z.: Bine, frate! Uite, și taxiu' (n.l. - neinteligibil). DOMN1: Și taxiu' îl plătesc io? M.Z.: Da. DOMN1: Da, mă, frate. M.Z.: Hai! Hai, că vin acolo la S.(7), nu? (Discuția s-a purtat în limba română - n.n.) În ziua de 27 aprilie 2012, la ora 00:35:18, M.Z.

de la postul telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, ia legătura cu C.L., aflată la postul telefonic X1 (cartelă prepaid), și poartă următoarea discuție: C.L.: Da. M.Z.: Ce-ai făcut, fă? C.L.: Am mai găsit unu. M.Z.: Îh, bine. C.L.: Da' nu mai pot cu capu' (...) îmi bubuie capu' de durere. M.Z.: Aoleu. C.L.: Aha. Da' mi se pare că mai sunt dracu'. M.Z.: Mai sunt? C.L.: Îhî (...) Nu știu sigur! M.Z.: Mai stai, fă. C.L.: Îhî. Da' nu mai pot cu capu'! M.Z.: Cât. Câte ai mai făcut până acuma? C.L.: Ah (...) cred că (...) trei sute și cu trei (...) șase. M.Z.: Șase? C.L.: Și cu două (...) șapte. M.Z.: Opt sute. C.L.: Opt sute (...) opt sute. M.Z.: Bine, fă. Hai, că o să-ți iau io un suc de aicea.

C.L.: Bine. M.Z.: Hai! C.L.: Că nu mai pot, capu' îmi bubuie. M.Z.: Bine, hai, mai stai! (Discuția s-a purtat în limba română - n.n.) A fost audiat în calitate de martor, numitul D.M., taximetristul care i-a adus pe inculpat și pe minoră la întâlnirea cu investigatorul sub acoperire. Acesta a confirmat faptul că M.Z. o ținea pe minoră cazată de aproximativ 1 an și că aceasta se prostitua în beneficiul inculpatului. De asemenea, și martorul P.A.I., taximetrist în Mangalia, a declarat că l-a transportat de mai multe ori pe inculpatul M.Z., care era însoțit de C.L. și a presupus că aceasta din urmă se prostituează pentru inculpat. Lucrătorii de poliție judiciară au fost delegați să identifice din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, persoanele care au întreținut relații sexuale cu partea vătămată C.L.

și să le audieze. Au fost astfel identificați și audiați în calitate de martori, numiții B.N.C., V.R.C., P.Ș., V.D., P.M., M.I., I.B.M., B.B.M., S.S., G.I.C., C.D. și B.I.T., din declarațiile cărora a rezultat că au întreținut relații sexuale cu minora C.L., în schimbul unor sume de bani pe care majoritatea dintre ei le-au plătit direct inculpatului M.Z. Martorul M.I. a declarat la data de 23 mai 2012 că îl cunoaște pe inculpat de aproximativ 2 ani și că în această perioadă inculpatul a adus diverse tinere la căminul C7, pentru a întreține relații sexuale cu diferiți clienți contra unor sume de bani. De asemenea, martorul Ș.N. a declarat că nu o cunoaște pe C.L., dar că a întreținut relații sexuale cu alte tinere pe care inculpatul le-a adus în acest scop la căminul în care locuia.

Se confirmă astfel faptul că și minora V.I.I. era de fapt cazată la imobilul în care locuia inculpatul, întrucât se prostitua în beneficiul acestuia. Inculpatul a refuzat atât la data de 11 mai 2011, cât și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la data de 31 mai 2012, să dea declarații cu privire la învinuirea reținută în sarcina sa. Acesta a formulat însă prin apărătorul său ales o cerere prin care solicita schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele două infracțiuni de trafic de minori în două infracțiuni de proxenetism.

Cererea a fost respinsă de procuror, având în vedere că raportat la vârsta celor două victime (vârstă de care inculpatul avea cunoștință) și la modul concret în care acesta a acționat pentru a le determina să practice prostituția în folosul său, faptele lui întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și nu ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen.

Împrejurările în care minorele au fost cazate în scopul exploatării de către inculpat (într-o locație în care se aflau mai multe persoane din anturajul inculpatului care de altfel, le supraveghea în permanență, inclusiv în locurile în care le ducea pentru a întreține relații sexuale cu clienții), faptul că acesta se manifesta violent agresându-le și amenințându-le cu cuțitul (la imobilul acestuia a fost găsită și o sabie) și gradul de instruire a victimelor care proveneau din familii dezorganizate, relevă faptul că acestea, în toată perioada în care s-au prostituat în beneficiul inculpatului, au fost dominate și intimidate de acesta, fiind practic în imposibilitatea de a se apăra. În fața instanței inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen.,arătând că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare, că este de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Situația de fapt reținută prin rechizitoriu, rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale,respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate; depozițiile martorilor D.M., P.A.I., B.N.C., V.R.C., P.Ș., V.D., P.M., M.I., I.B.M., B.B.M., S.S., G.I.C., C.D., B.I.T. și R.A.M.; procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire; procesele-verbale de percheziție domiciliară; procesul-verbal de depistare a inculpatului; procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză; declarațiile inculpatului.

În raport de ansamblul probator administrat în faza urmăririi penale, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție de către inculpat. În termen legal, împotriva Sentinței penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 6436/118/2012 au declarat apel DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul M.Z., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța a criticat hotărârea fondului sub următoarele aspecte: dispozitivul sentinței contrazice considerentele în privința mențiunii referitoare la perioada comiterii infracțiunii ce o are ca victimă pe minora C.L. S-a motivat că, rechizitoriul a reținut că activitatea de cazare, în sensul exploatării sexuale a minorei C.L.

a avut loc în intervalul iulie 2011 - 10 mai 2012, aspect însușit de inculpatul M.Z., inclusiv, în declarația luată de prima instanță la data de 18 iulie 2012. În considerentele hotărârii se face referire la același interval, apreciindu-se că activitatea desfășurată de inculpat, în acest segment de timp întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/20014 (pagina 9 din hotărâre), însă la pronunțare se reține ca interval al comiterii faptei, care o vizează pe partea vătămată C.L., iulie 2011 - aprilie 2012. Se învederează că, neconcordanța semnalată există și în interiorul dispozitivului, unde intervalul comiterii celei de a doua fapte reținută în sarcina inculpatului apare într-un loc iulie 2011 - aprilie 2012 iar într-altul iulie 2011 - mai 2012, or, momentul epuizării ambelor fapte pentru care inculpatul M.Z.

a fost trimis în judecată este cert determinat de procuror, respectiv 08 aprilie 2012 pentru prima infracțiune și 10 mai 2012 pentru cea de a doua. Greșita reținere în favoarea inculpatului M.Z. a circumstanțelor atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., câtă vreme disponibilitatea formală afișată de inculpat în sensul achitării sumelor pretinse de victime, cu titlu de daune morale, nu are relevanță decât în privința ipotezei de la art. 16 1 alin. (3) C. proc. pen., privind soluționarea laturii civile a cauzei, la dosar neexistând dovezi că inculpatul a făcut demersuri concrete pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat victimelor.

Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.Z., față de pericolul social grav al faptelor comise, care reclamă aplicarea unor pedepse orientate peste minimul special prevăzut de lege, în raport de vârsta victimelor, perioada îndelungată în care au fost traficate, precum și banii obținuți de pe urma prostituării acestora, însușiți în cea mai mare parte. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii pronunțate de prima instanță și rejudecând să se dispună înlăturarea circumstanțelor judiciare reținute în favoarea inculpatului, majorarea pedepselor aplicate inculpatului peste minimul special prevăzut de lege și stabilirea perioadei corecte de săvârșire a celor două infracțiuni deduse judecății, respectiv martie 08 aprilie 2011, în cazul victimei V.I.I.

și iulie 2011 - 10 mai 2012 în cazul victimei C.L. În susținerile orale, apelantul inculpat, prin apărător a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând să se dispună reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, în raport de atitudinea procesuală sinceră manifestată și activitatea infracțională reținută în sarcina acestuia, urmând a se constata că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, însă, condamnarea anterioară privește o infracțiune la regimul rutier care nu are legătură cu infracțiunile de genul celor cu care a fost învestită instanța. La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același nr. 6436/118/2012.

Verificând legalitatea și temeinicia Sentinței penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6436/118/2012, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a constatat următoarele: Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse. După sesizarea instanței, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut în totalitate comiterea faptelor deduse judecății, prin rechizitoriul nr. 140/D/P/2011, întocmit de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța la data de 01 iunie 2012 și a solicitat ca judecata să se facă exclusiv, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, conform procedurii simplificate, prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. În referire la starea de fapt, s-a reținut în mod corect că, în perioada martie - 08 aprilie 201, inculpatul M.Z., a cazat-o la baraca în care locuia în municipiul Mangalia pe partea vătămată - minoră, în vârstă de 16 ani, V.I.I., în scopul exploatării sexuale, pe care, prin amenințare și violență, a determinat-o să practice prostituția în beneficiul său. Același inculpat, în perioada iulie 2011 - 10 mai 2012 a cazat-o la baraca în care locuia în municipiul Mangalia, pe partea vătămată minoră C.L., în vârstă de 15 ani, în scopul exploatării, pe care prin amenințare și violență, a determina-o să practice prostituția în beneficiul său. Relevante în stabilirea acestei situații de fapt sunt următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpat: plângerile și declarațiile părților vătămate V.I.I.

și C.L., depozițiile martorilor P.A.I., B.N.C., D.M.,V.D., V.R.C., P.Ș., P.M., B.B.M., I.B.M., M.I. R.A.M., B.I.T., C.D., S.S., G.I.C., procesul-verbal de depistare a inculpatului, procesul -verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, procesele -verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, coroborate cu declarațiile inculpatului .Constatând că, faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, în mod corect Tribunalul Constanța a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului M.Z., pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de minori, prev. de disp art. 13 alin. (1) și 2 din legea nr. 678/2001 cu privire, la părțile vătămate minore V.I.I., și C.L.

Față de condamnarea anterioară a inculpatului, prin Sentința penală nr. 208 din 22.0.6.2011 pronunțată de Judecătoria Mangalia în Dosarul nr. 774/254/2011 la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare la data de 04 iulie 2011, în mod corect s-a apreciat incidența disp. art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie, în raport de cea de a doua infracțiune de trafic de minori, care o vizează pe partea vătămată C.L. În ceea ce privește apelul declarat de DIICOT: Critica s-a apreciat că este întemeiată cu privire la greșita reținere în favoarea inculpatului M.Z. a circumstanțelor atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.Z. Astfel, instanța fondului a justificat reținerea, pentru inculpat, a circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. prin referire la vârsta inculpatului M.Z., de 35 de ani, atitudinea sinceră adoptată, la faptul că are întemeiată o familie al cărui singur întreținător este și s-a arătat dispus să le despăgubească pe cele două victime.

În cauză, în mod corect, s-a criticat că aceste împrejurări nu pot constituit circumstanțe apte să determine reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că,atitudinea inculpatului cu privire la prejudiciu se poate transforma într-o circumstanță atenuantă, numai atunci când se demonstrează că subiectul a depus stăruințe efective în sensul înlăturării rezultatului faptei ori a reparării pagubei pricinuite, inculpatul nedovedind că a făcut demersuri concrete pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victime. Recunoașterea pretențiilor civile poate fi avută în vedere de instanță cu ocazia soluționării acțiunii civile.

S-a apreciat că nu se justifică nici reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv că inculpatul este tatăl unei minore, căsătorit, câtă vreme profilul de familist contrastează cu portretul real al acestuia, stabilit pe bază de probe, respectiv persoană violentă verbal și fizic, care le agresa în repetate rânduri pe victime și le injuria, le lipsea de condițiile unei igiene primare și alimentații elementare, forțând-o pe minora V.I.I. să întrețină relații sexuale inclusiv în locuința inculpatului sub același acoperiș cu fiica și soția lui. Având în vedere că, în cauză, s-a reținut incidența disp. art. 320 1 C. proc. pen., căreia i s-a dat eficiență în condițiile alin. (7), atitudinea de recunoaștere a faptelor s-a apreciat că nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Ca atare, în cauză, s-a impus înlăturarea circumstanțelor atenuante, analizate, reținute de prima instanță în favoarea inculpatului. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, curtea a constatat că, acestea sunt mult prea blânde, în raport de pericolul social grav al faptelor comise de inculpat, dedus din vârsta victimelor, 16 ani în cazul minorei V.I.I. și respectiv, 15 ani, în cazul minorei C.L., de perioada îndelungată în care minorele au fost exploatate sexual, o lună în cazul minorei V.I.I. și aproximativ 1 an, în cazul minorei C.L., de relațiile sexuale multiple întreținute într-o noapte, supravegheate permanent de către inculpat și familia acestuia, de câștigul ilicit obținut de inculpat prin exploatarea celor două victime . Într-o atare situație, curtea a apreciat că, în cauză, se justifică majorarea pedepselor aplicate inculpatului, astfel încât să reflecte gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite.

În ceea ce privește primul motiv de apel invocat, instanța a constatat că acesta vizează o eroare materială strecurată în dispozitivul hotărârii apelate, întrucât la încadrarea juridică, în considerente, instanța fondului reține perioadele corecte în care au fost săvârșite faptele, respectiv martie - 08 aprilie 2011, în cazul victimei V.I.I. și iulie 2011 - 10 mai 2012 în cazul victimei C.L. Or, eroarea materială se îndreaptă, potrivit regulilor impuse de art. 195 C. proc. pen. de instanța de judecată, care a întocmit actul, în cazul de fată Tribunalul Constanța. În ceea ce privește apelul inculpatului M.Z.,având în vedere că, inculpatul a criticat soluția fondului pentru greșita individualizare sub aspectul cuantumului, solicitând reducerea pedepselor aplicate, curtea, pentru aceleași considerente detaliate în motivele de apel ale parchetului, care, dimpotrivă, au justificat majorarea cuantumului pedepselor, a respins ca nefondat apelul promovat de inculpat.

Față de cele invocate, curtea a reformat hotărârea atacată, cu privire la cele două motive de apel invocate de parchet și în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat M.Z. împotriva Sentinței penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 6436/118/2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat M.Z. la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile avocați oficiu, în sumă de 200 lei și respectiv de câte 150 lei, se vor avansa din fondurile MJ în favoarea avocaților C.G., V.C. și C.N. În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Sentinței penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 6436/118/2012 a desființat Sentința penală nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 6436/118/2012 și rejudecând a dispus: majorarea pedeapsei aplicată inculpatului M.Z. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. pen.,art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare la 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (faptă comisă în perioada martie - 8 aprilie 2011). Prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) și a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.Z.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare la 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (faptă comisă în perioada iulie 2011 - 10 mai 2012). Prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) și a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., în baza art. 85 C. pen., în ref.

la Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 208 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Mangalia, pronunțată în Dosar nr. 774/254/2011, definitivă prin nerecurare, a descontopit această pedeapsă în componentele sale de 7 luni închisoare [pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002] și 1 an închisoare (pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. (1 1 ) din O.U.G. nr. 195/2002]. În baza art. 36 alin. (1) rap.

la art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de 7 luni închisoare și 1 an închisoare din Sentința penală nr. 208 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Mangalia, cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta, pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă în perioada martie - 8 aprilie 2011), pedeapsa rezultată în urma contopirii, fiind de 6 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) rap.

la art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare astfel determinată, cu pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta pentru infracțiunea prev. de art art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă în perioada iulie 2011 - 10 mai 2012), în final, inculpatul M.Z., va execută pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului M.Z.

Față de subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și de împrejurarea că acuzarea adusă inculpatului s-a confirmat atât de prima instanță prin hotărârea pronunțată cât și prin prezenta decizie, curtea a apreciat că, pentru buna desfășurare a procesului penal se justifică menținerea măsurii arestării preventive. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv, de la 25 iulie 2012 la zi. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.Z., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond. Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, dar și din oficiu, Înalta Curte, reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. În urma aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunilor, modalitatea concretă de săvârșire.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, față de inculpatul M.Z., Înalta Curte apreciază că au fost analizate riguros criteriile enumerate de art. 72 C. pen., care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte adaugă analizei instanței de apel pe aspectul individualizării judiciare, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului acestea trebuie apreciate ca fiind deosebit de ridicate având în vedere modul de operare, descris anterior, raportul de forțe dintre inculpat și victimele minore (15 ani și respectiv 16 ani), urmările de natură fizică și psihologică pe care aceste fapte le-au produs asupra victimelor, de perioada îndelungată în care minorele au fost exploatate sexual, o lună în cazul minorei V.I.I. și aproximativ 1 an, în cazul minorei C.L. S-a evaluat și faptul că în cursul judecății inculpatul a avut o atitudine sinceră, cooperând cu organele judiciare, aspect ce a determinat incidența dispozițiilor art. 320 1 . Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, ca și pedeapsa accesorie, sunt corespunzătoare și pot asigura atingerea scopurilor preventive și educative ale sancțiunii.

Circumstanțele personale referitoare la situația familială, respectiv că inculpatul este tatăl unei minore, că este căsătorit, trebuie analizată prin raportare la faptele deduse judecății care atestă o atitudine agresivă a inculpatului față de victimele minore, faptul că le lipsea de condițiile unei igiene primare și alimentații elementare, forțând-o pe minora V.I.I. să întrețină relații sexuale inclusiv în locuința sa. Aceste ultime criterii nu sunt apte să dovedească necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori să impună reținerea unor circumstanțe atenuante.

De altfel, prin jurisprudența Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că, recunoașterea unor date și împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșita în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, cea ce nu este cazul în speța de față. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 754 din 15 martie 2012). De asemenea, instanța reține că, în cauză, în mod corect, s-a apreciat că inculpatul nu a făcut demersuri concrete pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victime, astfel că aceste împrejurări nu pot constituit circumstanțe apte să determine reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Atitudinea inculpatului cu privire la prejudiciu ar fi putut genera reținerea unei circumstanțe atenuante, numai atunci când s-ar fi demonstrat că a depus stăruințe efective în sensul înlăturării rezultatului faptei ori a reparării pagubei pricinuite, elemente ce ar fi dovedit căință activă și regret sincer față de infracțiunile săvârșite. Înalta Curte reține că și cuantumul cheltuielile judiciare stabilite în sarcina inculpatului a fost corect evaluat în raport de cheltuielile ocazionate de soluționarea cauzei, în toate fazele procesuale, astfel că nici această critică nu poate fi primită. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Z.

împotriva Deciziei penale nr. 13/MP din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului inculpatului M.Z., durata reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2012 la 12 decembrie 2012 și va obliga recurentul inculpat la plata sumei de de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales și suma de câte 150, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile V.I.I. și C.L., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Z. împotriva Deciziei penale nr. 13/MP din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.Z., durata reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2012 la 12 decembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales și suma de câte 150, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile V.I.I.

și C.L., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2012. Procesat de GGC - GV