ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4122/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4122/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursului de față:

Prin Sentința penală nr. 344 din 25 iulie

2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 6436/118/2012, în baza

art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.Z., aflat în Centrul de

Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. Constanța, la pedeapsa de 2 (doi) ani

și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

(faptă comisă în perioada martie - aprilie 2011).

În baza art. 65 C. pen.,

a fost aplicată față de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 1 (unu) an, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 13 alin.

(1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și

cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c),

alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat același

inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (faptă comisă în perioada iulie

2011 - aprilie 2012).

În baza art. 65 C.

pen., aplică față de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2

(doi) ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 85 C. pen., în

ref. la Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în

recurs în interesul legii, anulează suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 208 din 22 iunie

2011 a Judecătoriei Mangalia, pronunțată în Dosar nr. 774/254/2011, definitivă

prin nerecurare. Descontopește această pedeapsă, în componentele sale de 7 luni

închisoare [pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002] și 1 an închisoare [pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. (1

1

)

din O.U.G. nr. 195/2002). În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C.

pen., în referire la art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele de 7 luni

închisoare și 1 an închisoare din Sentința penală nr. 208 din 22 iunie 2011 a

Judecătoriei Mangalia, cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

prezenta, pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr.

678/2001 (faptă comisă în perioada martie - aprilie 2011), pedeapsa rezultată

în urma contopirii, fiind de 2 ani și 6 luni închisoare și 1(unu) an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., în

referire la art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedeapsa rezultantă de 2 ani

și 6 luni închisoare astfel determinată, cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni

închisoare aplicată prin prezenta pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin.

(1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă în perioada iulie 2011 - mai

2012), în final, inculpatul M.Z., va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei)

ani și 8(opt) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea

pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului pe durata

executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și

arestării preventive, de la data de 11 mai 2012, la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive față de

inculpat.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale asupra

telefonului mobil marca "H.", folosit de inculpatul M.Z., precum și

asupra telefonului mobil marca "N.", care au fost ridicate și depuse

la Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, în baza dovezii din data de

31 mai 2012.

În baza art. 346

alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 17 și 18 C. proc. pen. și art. 1391 C.

civ., a fost obligat inculpatul M.Z. la plata către partea vătămată V.I.I.,

prin reprezentant legal V.V., la plata sumei de 10.000 (zece mii) lei,

reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale. Obligă pe inculpat

către partea vătămată C.L., prin reprezentant legal C.L.Z., la plata sumei de

10.000 (zece mii) lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune

morale.

În baza art. 189 C.

proc. pen., onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța, pentru av. R.A.,

care a asigurat asistența juridică părții vătămate V.I.I., în cursul urmăririi

penale, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.550 lei reprezentând

cheltuieli judiciare către stat, din care 15.000 lei cheltuieli aferente fazei

de urmărire penală, 400 lei pentru faza de judecată, iar 150 lei reprezintă

onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța, pentru av. R.A., având în vedere

asistența juridică asigurată părții vătămate V.I.I., în cursul urmăririi

penale.

Pentru a se pronunța

în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 140D/P/2011 întocmit de Serviciul Teritorial Constanța din cadrul Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Constanța la data de 01 iunie 2012, s-a dispus trimiterea

în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.Z., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001 (2 infracțiuni), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen., în raport de cea de-a doua faptă, reținută ca fiind comisă

asupra părții vătămate C.L. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea

cauzei în vederea continuării cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 față de

învinuitul A.A. și la numitul T.I., la care a făcut referire în plângerea sa

numita C.G.C., precum și cu privire la numiții B.M.I. și M.E. (la care a făcut

referire în declarația sa C.L.).

La termenul de

judecată din 18 iulie 2012 inculpatul a declarat că înțelege să se prevaleze de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În fapt, prin actul

de sesizare a instanței se rețin următoarele:

La data de 05 aprilie

2011, lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de

Frontieră Constanța au depistat-o pe raza localității Valu lui Traian pe minora

C.G.C., care a reclamat că a fost exploatată sexual de A.A. și a indicat

imobilul din Mangalia, str. M.I.D., Baraca S, Jud. Constanța ca fiind unul

dintre imobilele în care a fost cazată. La data de 08 aprilie 2011, în urma

percheziției domiciliare efectuată în baza autorizației Tribunalului Constanța

cu nr. 59 din 07 aprilie 2011, la imobilul sus-menționat a fost găsită într-una

din camere partea vătămată V.I.I., în vârstă de 16 ani, care în prezența unui

apărător din oficiu, a unui reprezentant al Administrației Naționale împotriva

Traficului de Persoane și a unui reprezentant al Direcției Generale de

Asistență Socială și Protecție a Copilului Constanța, a declarat că a fost

cazată la acel imobil de inculpatul M.Z. De altfel, inculpatul a fost găsit în

aceeași cameră în care locuia minora. Din declarația părții vătămate rezultă că

inculpatul, deși avea cunoștință că ea avea vârsta de 16 ani, a cazat-o în acea

baracă și prin amenințări și violență a obligat-o să practice prostituția în

folosul lui, în perioada martie - 8 aprilie 2011. Minora a declarat că

inculpatul M.Z. aducea clienți cu care ea întreținea relații sexuale în baraca

în care era cazată, că nu îi permitea să părăsească imobilul neînsoțită, că de

mai multe ori a dus-o și la domiciliul unor clienți, cu care ea a întreținut

relații sexuale iar banii astfel obținuți au fost însușiți de inculpat. Din

aceeași declarație reiese că atunci când a încercat să fugă în timp ce se afla

la domiciliul unui client, inculpatul a prins-o și i-a pus un cuțit în zona

gâtului, amenințând-o cu violențe mai grave în cazul în care fapta se va

repeta. Fiind audiat la data de 11 aprilie 2011 la sediul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Constanța - inculpatul a declarat, în prezența

apărătorului său ales, că de fapt minora V.I.I. era doar chiriașa sa și că el

nu a obligat-o pe aceasta să practice prostituția. În aceeași perioadă,

împotriva inculpatului M.Z., la sediul Poliției Mun. Mangalia a fost

identificată o cauză penală ca urmare a reclamației minorei T.A.M. din 21

ianuarie 2011, din care reieșea că fusese exploatată sexual de M.Z.

T.A.M. nu a fost însă

găsită de lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a

Criminalității Organizate Constanța pentru a fi audiată. La data de 14 martie

2012, au apărut informații că inculpatul exploatează o altă minoră, care nu era

identificată.

Din investigațiile

efectuate, s-a stabilit că acesta folosea postul telefonic cu nr. X, pentru a

negocia cu clienții dispuși să întrețină relații sexuale cu această minoră.

Tribunalul Constanța

a dispus în baza autorizației nr. 99 emisă la data de 20 martie 2012,

interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate de la

postul telefonic cu nr. X (utilizator M.Z.), pentru o perioadă de 30 de zile,

începând cu data de 20 martie 2012 și până la data de 18 aprilie 2012, precum și

localizarea acestuia, autorizație care a fost reînnoită prin încheierea nr. 165

din 25 aprilie 2012 a aceleiași instanțe,pentru încă o perioadă de 30 de zile.

Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate a rezultat, fără dubii, că

M.Z. obținea venituri exclusiv din exploatarea sexuală a unei tinere

neidentificate, nefiind cunoscută locația unde aceasta era cazată. Topografia

locului în care locuia inculpatul, nu permitea o supraveghere confidențială,

motiv pentru care, în vederea identificării tinerei exploatate de inculpat,

despre care existau informații că este minoră, a fost autorizat în cauză un

investigator sub acoperire care să intre în legătură cu inculpatul, sub

pretextul obținerii unor favoruri sexuale de la tânăra pe care acesta o exploata.

La data de 10 mai

2012, investigatorul sub acoperire "I.V." l-a contactat pe M.Z. la

postul telefonic interceptat cu nr. X și a pretins că este interesat de

serviciile sexuale a unei tinere. M.Z. l-a încunoștințat pe investigatorul sub

acoperire că trebuie să achite în avans suma de 150 lei, inclusiv

contravaloarea taxiului cu care el și tânăra vor sosi la întâlnirea cu

investigatorul. Urmare acordului dat telefonic de investigator, inculpatul a

venit cu un taxi la locul stabilit și în același taxi a adus-o și pe minora pe

care o exploata și care a fost ulterior identificată în persoana părții

vătămate C.L., în vârstă de 15 ani. Minora a rămas în taxi, M.Z. a venit la

întâlnirea cu investigatorul pentru a intra inițial în posesia banilor,

investigatorul a solicitat ca mai întâi să vadă tânăra, iar M.Z. a contactat-o

telefonic pe C.L., care a venit la locul respectiv. Imediat inculpatul a fost

imobilizat de lucrătorii de poliție care se constituiseră într-un dispozitiv de

supraveghere, asupra lui fiind găsit și aparatul telefonic conținând cartela cu

numărul X, interceptat. Audiată fiind la sediul Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Constanța - în prezența unui apărător din oficiu, a unui inspector de

specialitate din cadrul Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane și

a unui consilier din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și

Protecția Copilului, minora C.L., în vârstă de 15 ani, a declarat că din luna

iulie 2011 a fost cazată de M.Z. la baraca din Mangalia, strada M.I.D., unde

acesta locuia împreună cu soția lui, M.G. Ca și minora V.I.I., partea vătămată

C.L. a declarat că folosind amenințarea și violența, M.Z. a determinat-o să

practice prostituția în beneficiul lui și că atunci când a încercat să fugă

acesta a tăiat-o cu cuțitul pe coapsa stângă. Partea vătămată a precizat că

inculpatul avea cunoștință la data la care a cazat-o, că ea nu împlinise vârsta

de 15 ani și că i-a solicitat să nu le spună clienților cu care întreținea

relații sexuale cum o cheamă și ce vârstă are. Nu există nici un dubiu cu

privire la faptul că minora în vârstă de 15 ani se prostitua pentru inculpat,

procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat fiind

elocvent. Minora a declarat că de câte ori întreținea relații sexuale la

Căminul D., la Pensiunea F., Pensiunea S. și Pensiunea O. din Mangalia și la

căminele de nefamiliști O.Z. inculpatul îi dădea un telefon mobil pe care o

contacta permanent (la numărul X1). Cartela acestui telefon nu era încărcată,

astfel încât ea nu putea să contacteze familia sau alte persoane, fiindu-i

interzis să memoreze alt număr de telefon decât cel al inculpatului. De altfel,

aceeași manieră de a acționa a inculpatului a descris-o în declarația sa și

partea vătămată V.I.I. Atât din declarația părții vătămate C.L., cât și din

convorbirile telefonice purtate de inculpat, rezultă că acesta pretindea și

primea între 100 și 150 lei pe oră de la clienții cu care minora întreținea

relații sexuale. De asemenea, din declarația minorei reiese că era agresată de

inculpat,atunci când refuza să întrețină anumite practici sexuale cu clienții

sau când încerca să rețină o parte din banii primiți de la clienți.Totodată,

din convorbirile telefonice interceptate rezultă că inculpatul, deși avea

cunoștință că C.L. este minoră, a supus-o pe aceasta la tratamente degradante,

determinând-o să întrețină relații sexuale cu mai mulți clienți pe timp de

noapte, expunând-o astfel la boli venerice și la agresiuni din partea clienților.

Cu caracter exemplificativ, au fost redate de procuror o parte din convorbirile

telefonice purtate de inculpatul M.Z. de la postul telefonic X, după cum

urmează: în ziua de 18 aprilie 2012, la ora 17:06:24, M.Z. de la postul

telefonic X (cartelă prepaid), localizat în zona Mangalia, este contactat de un

DOMN, aflat la postul telefonic X2 (cartelă prepaid), și poartă următoarea

discuție: M.Z.: Alo! DOMN: Alo! Salut, frate! M.Z.: Salut! DOMN: O mai ai, mă,

frate, pă puștoaica aia mică? M.Z.: Da. DOMN: Ăh? E liberă? M.Z.: Da. DOMN:

Păi, ia zi mi-o aduci și mie o oră? Cât mai costă? M.Z.: Unde? DOMN: La cămine.

Te-am mai sunat io, ți-am mai luat-o de vreo două ori, trei ori, nu mai știu.

M.Z.: Unde la cămine, mă? DOMN: La P., la C2 (n.l. - neinteligibil) aicea.

M.Z.: Îhî. îhî. DOMN: La stadion. Nu știi c-am mai luat-o io acum vreo două

săptămâni sau (...) nu mai știu cât (...) trei săptămâni. M.Z.: Da, mă, da.

DOMN: Ia zi care-i prețu? M.Z.: Păi, tu ești singur? DOMN: Suntem doi. M.Z.:

Doi inși? DOMN: Da, o oră așa (...) o oră și-un pic. M.Z.: Un pic, îh? DOMN:

Da, dacă mai depășește zece minute, un sfert de oră îi plătim, nu-i problemă.

M.Z.: (n.l. - neinteligibil) un program normal. Zi cât vrei: o oră jumate',

două (...) DOMN: Nu, două ore e prea mult. O (...) hai, o oră, o oră jumate'

așa. M.Z.: O oră jumate', da? DOMN: Un milion jumate' merge? M.Z.: Merge, mă.

DOMN: Hai! în cât timp ajunge așa? M.Z.: Păi, sun taxiu' să vină să mă ia în

maxim zece minute. (Discuția s-a purtat în limba româna - n.n.)

În ziua de 23 martie

2012, la ora 21:11:37, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid),

localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul

telefonic X3 (cartelă prepaid), și poartă următoarea discuție: M.Z.: Alo! DOMN:

Salut, Z. M.Z.: Salut! DOMN: Ia zi, mai ai puștoaica aia? M.Z.: Unde? DOMN: Ăh?

M.Z.: Unde, mă? DOMN: Unde?! La tine, unde?! M.Z.: Este, da. DOMN: Bravo! Mi-o

dai și mie în seara asta? M.Z.: Ia-o, frate! DOMN: O iau, nu? Dacă am bani o

iau, nu? M.Z.: Păi, da! DOMN: la zi-mi! M.Z.: Păi, unde (...) unde ești? DOMN:

Io, momentan, sunt la seră. M.Z.: (n.l. - neinteligibil) (...) DOMN: Da' mai

stăm să zic. Mai stăm vreo juma' de oră p-aici. M.Z.: Eh, și io sunt la F.

DOMN: La F.? M.Z.: Da. DOMN: Ah, ești cu ea acolo? M.Z.: Da, mă! DOMN: Ah

(...). Deci, te sun io în douăzeci de minute? (Discuția s-a purtat în limba

româna - n.n.)

În ziua de 22 martie

2012, la ora 00:17:36, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid),

localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul

telefonic X4 (utilizator identificat), și poartă următoarea discuție: M.Z.:

Alo! DOMN: Salut! Dormeai? Te-am deranjat? M.Z.: Da (...). DOMN: Scuze! la, zi,

mai ai fata aia? M.Z.: Îhî. DOMN: Se poate să venim și noi pă la tine? Ceva

scurt. M.Z.: Ceva scurt?! Câți sunteți voi? DOMN: Suntem trei. Ia zi cât face,

să luăm și noi, io știu, o oră (...) un număr, să ne înțelegem naibii! Repede

așa că ne grăbim și noi! M.Z.: Păi unde sunteți, mă? DOMN: Noi suntem în oraș,

da' venim la tine în cinci minute, nu-i problemă că suntem cu mașina! Hai,

hotărăște-te repede că te-am deranjat și pă tine, și (...) și târziu, și (...)

Facem treabă sau nu? M.Z.: Îhî.(Discuția s-a purtat în limba română - n.n.)

În ziua de 23 martie

2012, la ora 22:12:59, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid),

localizat în zona Mangalia, este contactat de un DOMN, aflat la postul

telefonic X3 (cartelă prepaid), și poartă următoarea discuție: M.Z.: Alo! DOMN:

Băi, Z. M.Z.: Da. DOMN: Ia zi, mă, frate, pentru noi două ore așa (...). M.Z.:

Da' (...) voi (...). DOMN: M-auzi? Ăh? M.Z.: Te aud, mă, te aud! DOMN: M-auzi?

M.Z.: Da. DOMN: Bine, zi-mi și mie pentru noi două ore. M.Z.: Cât sunteți? Doi

sunteți voi, îh? DOMN: Nu, suntem patru. M.Z.: Aoleu. DOMN: Aoleu! E grav! E

grav, nu? M.Z.: Nu-i grav, mă! DOMN: Lasă, mă, că nu te (n.l. - trivialități)

pă tine, scuză-mă de expresie. M.Z.: Păi, io știu, mă, cât să vă iau la patru

inși. DOMN; Băi! (...) Băi, frate! Fă-o și tu rezonabilă că mai (n.l. -

neinteligibil). M.Z.: Păi, ia zi, cât îmi dați voi că o (...) las așa. DOMN: O

lași așa? M.Z.: Da. DOMN: Nu fac io, mă, preț pă (n.l. - trivialități) ei! Fă

tu. M.Z.: Păi, dacă fac io fac urât prețurile și nu-mi place. DOMN: Dacă le

faci tu, le faci tu, io (...) le zic p-ale mele, tu le zici p-ale tale, ce

(...) M.Z.: Băi. DOMN: Ajungem la o concluzie, omenește. M.Z.: Trei milioane la

patru inși. DOMN: Patru inși, mă, poate nu două ore, poate o oră. Da' vreau să

zic: două ore, ca să ne luăm o marjă de eroare, știi tu. M.Z.: Păi, și (...)

trei milioane la patru inși. DOMN: Uite, ia vorbește cu prietenu' meu. M.Z.: a

(n.l. - în continuare discuția se poartă între M.Z. și DOMN1) DOMN1: Alo. M.Z.:

Da. Ia zi, frate! DOMN1: Fratele meu, pentru două ore (...). M.Z.: Da. DOMN1:

(...) io îți dau două milioane. Atât mai am la mine, și nu mai am bani acum.

M.Z.: Bine, frate! Uite, și taxiu' (n.l. - neinteligibil). DOMN1: Și taxiu' îl

plătesc io? M.Z.: Da. DOMN1: Da, mă, frate. M.Z.: Hai! Hai, că vin acolo la

S.(7), nu? (Discuția s-a purtat în limba română - n.n.)

În ziua de 27 aprilie

2012, la ora 00:35:18, M.Z. de la postul telefonic X (cartelă prepaid),

localizat în zona Mangalia, ia legătura cu C.L., aflată la postul telefonic X1

(cartelă prepaid), și poartă următoarea discuție: C.L.: Da. M.Z.: Ce-ai făcut,

fă? C.L.: Am mai găsit unu. M.Z.: Îh, bine. C.L.: Da' nu mai pot cu capu' (...)

îmi bubuie capu' de durere. M.Z.: Aoleu. C.L.: Aha. Da' mi se pare că mai sunt

dracu'. M.Z.: Mai sunt? C.L.: Îhî (...) Nu știu sigur! M.Z.: Mai stai, fă.

C.L.: Îhî. Da' nu mai pot cu capu'! M.Z.: Cât. Câte ai mai făcut până acuma?

C.L.: Ah (...) cred că (...) trei sute și cu trei (...) șase. M.Z.: Șase? C.L.:

Și cu două (...) șapte. M.Z.: Opt sute. C.L.: Opt sute (...) opt sute. M.Z.:

Bine, fă. Hai, că o să-ți iau io un suc de aicea. C.L.: Bine. M.Z.: Hai! C.L.:

Că nu mai pot, capu' îmi bubuie. M.Z.: Bine, hai, mai stai! (Discuția s-a

purtat în limba română - n.n.)

A fost audiat în

calitate de martor, numitul D.M., taximetristul care i-a adus pe inculpat și pe

minoră la întâlnirea cu investigatorul sub acoperire. Acesta a confirmat faptul

că M.Z. o ținea pe minoră cazată de aproximativ 1 an și că aceasta se prostitua

în beneficiul inculpatului. De asemenea, și martorul P.A.I., taximetrist în

Mangalia, a declarat că l-a transportat de mai multe ori pe inculpatul M.Z.,

care era însoțit de C.L. și a presupus că aceasta din urmă se prostituează

pentru inculpat. Lucrătorii de poliție judiciară au fost delegați să identifice

din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, persoanele care au

întreținut relații sexuale cu partea vătămată C.L. și să le audieze. Au fost

astfel identificați și audiați în calitate de martori, numiții B.N.C., V.R.C.,

P.Ș., V.D., P.M., M.I., I.B.M., B.B.M., S.S., G.I.C., C.D. și B.I.T., din

declarațiile cărora a rezultat că au întreținut relații sexuale cu minora C.L.,

în schimbul unor sume de bani pe care majoritatea dintre ei le-au plătit direct

inculpatului M.Z.

Martorul M.I. a

declarat la data de 23 mai 2012 că îl cunoaște pe inculpat de aproximativ 2 ani

și că în această perioadă inculpatul a adus diverse tinere la căminul C7,

pentru a întreține relații sexuale cu diferiți clienți contra unor sume de

bani. De asemenea, martorul Ș.N. a declarat că nu o cunoaște pe C.L., dar că a

întreținut relații sexuale cu alte tinere pe care inculpatul le-a adus în acest

scop la căminul în care locuia. Se confirmă astfel faptul că și minora V.I.I.

era de fapt cazată la imobilul în care locuia inculpatul, întrucât se prostitua

în beneficiul acestuia.

Inculpatul a refuzat

atât la data de 11 mai 2011, cât și cu ocazia prezentării materialului de

urmărire penală la data de 31 mai 2012, să dea declarații cu privire la

învinuirea reținută în sarcina sa. Acesta a formulat însă prin apărătorul său

ales o cerere prin care solicita schimbarea încadrării juridice a faptelor din

cele două infracțiuni de trafic de minori în două infracțiuni de proxenetism.

Cererea a fost respinsă de procuror, având în vedere că raportat la vârsta

celor două victime (vârstă de care inculpatul avea cunoștință) și la modul

concret în care acesta a acționat pentru a le determina să practice prostituția

în folosul său, faptele lui întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 678/2001 și nu ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C.

pen. Împrejurările în care minorele au fost cazate în scopul exploatării de

către inculpat (într-o locație în care se aflau mai multe persoane din

anturajul inculpatului care de altfel, le supraveghea în permanență, inclusiv

în locurile în care le ducea pentru a întreține relații sexuale cu clienții),

faptul că acesta se manifesta violent agresându-le și amenințându-le cu cuțitul

(la imobilul acestuia a fost găsită și o sabie) și gradul de instruire a

victimelor care proveneau din familii dezorganizate, relevă faptul că acestea,

în toată perioada în care s-au prostituat în beneficiul inculpatului, au fost

dominate și intimidate de acesta, fiind practic în imposibilitatea de a se apăra.

În fața instanței

inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen.,arătând că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare, că este

de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Situația de fapt

reținută prin rechizitoriu, rezultă din mijloacele de probă administrate în

cursul urmăririi penale,respectiv: plângerile și declarațiile părților

vătămate; depozițiile martorilor D.M., P.A.I., B.N.C., V.R.C., P.Ș., V.D.,

P.M., M.I., I.B.M., B.B.M., S.S., G.I.C., C.D., B.I.T. și R.A.M.;

procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire; procesele-verbale

de percheziție domiciliară; procesul-verbal de depistare a inculpatului;

procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în

cauză; declarațiile inculpatului. În raport de ansamblul probator administrat

în faza urmăririi penale, instanța constată că faptele există, constituie

infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție de către inculpat.

În termen legal,

împotriva Sentinței penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosar nr. 6436/118/2012 au declarat apel DIICOT - Serviciul

Teritorial Constanța și inculpatul M.Z., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

DIICOT - Serviciul

Teritorial Constanța a criticat hotărârea fondului sub următoarele aspecte:

dispozitivul sentinței contrazice considerentele în privința mențiunii

referitoare la perioada comiterii infracțiunii ce o are ca victimă pe minora

C.L.

S-a motivat că,

rechizitoriul a reținut că activitatea de cazare, în sensul exploatării sexuale

a minorei C.L. a avut loc în intervalul iulie 2011 - 10 mai 2012, aspect

însușit de inculpatul M.Z., inclusiv, în declarația luată de prima instanță la

data de 18 iulie 2012.

În considerentele

hotărârii se face referire la același interval, apreciindu-se că activitatea

desfășurată de inculpat, în acest segment de timp întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr.

678/20014 (pagina 9 din hotărâre), însă la pronunțare se reține ca interval al

comiterii faptei, care o vizează pe partea vătămată C.L., iulie 2011 - aprilie

2012.

Se învederează că,

neconcordanța semnalată există și în interiorul dispozitivului, unde intervalul

comiterii celei de a doua fapte reținută în sarcina inculpatului apare într-un

loc iulie 2011 - aprilie 2012 iar într-altul iulie 2011 - mai 2012, or,

momentul epuizării ambelor fapte pentru care inculpatul M.Z. a fost trimis în

judecată este cert determinat de procuror, respectiv 08 aprilie 2012 pentru

prima infracțiune și 10 mai 2012 pentru cea de a doua. Greșita reținere în

favoarea inculpatului M.Z. a circumstanțelor atenuante judiciare, prev. de art.

74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., câtă vreme

disponibilitatea formală afișată de inculpat în sensul achitării sumelor

pretinse de victime, cu titlu de daune morale, nu are relevanță decât în

privința ipotezei de la art. 16

1

alin. (3) C. proc. pen., privind

soluționarea laturii civile a cauzei, la dosar neexistând dovezi că inculpatul

a făcut demersuri concrete pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat

victimelor. Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.Z.,

față de pericolul social grav al faptelor comise, care reclamă aplicarea unor

pedepse orientate peste minimul special prevăzut de lege, în raport de vârsta

victimelor, perioada îndelungată în care au fost traficate, precum și banii

obținuți de pe urma prostituării acestora, însușiți în cea mai mare parte.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii pronunțate de prima

instanță și rejudecând să se dispună înlăturarea circumstanțelor judiciare

reținute în favoarea inculpatului, majorarea pedepselor aplicate inculpatului

peste minimul special prevăzut de lege și stabilirea perioadei corecte de

săvârșire a celor două infracțiuni deduse judecății, respectiv martie 08

aprilie 2011, în cazul victimei V.I.I. și iulie 2011 - 10 mai 2012 în cazul

victimei C.L.

În susținerile orale,

apelantul inculpat, prin apărător a solicitat admiterea apelului, desființarea

în parte a hotărârii atacate și rejudecând să se dispună reducerea cuantumului

pedepselor aplicate inculpatului, în raport de atitudinea procesuală sinceră

manifestată și activitatea infracțională reținută în sarcina acestuia, urmând a

se constata că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, însă,

condamnarea anterioară privește o infracțiune la regimul rutier care nu are

legătură cu infracțiunile de genul celor cu care a fost învestită instanța.

La Curtea de Apel

Constanța, cauza a fost înregistrată sub același nr. 6436/118/2012.

Verificând

legalitatea și temeinicia Sentinței penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunțată

de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6436/118/2012, prin prisma criticilor

formulate și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a

constatat următoarele:

Prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptelor

comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse. După

sesizarea instanței, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a

recunoscut în totalitate comiterea faptelor deduse judecății, prin

rechizitoriul nr. 140/D/P/2011, întocmit de DIICOT - Serviciul Teritorial

Constanța la data de 01 iunie 2012 și a solicitat ca judecata să se facă

exclusiv, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, conform

procedurii simplificate, prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

În referire la starea

de fapt, s-a reținut în mod corect că, în perioada martie - 08 aprilie 201,

inculpatul M.Z., a cazat-o la baraca în care locuia în municipiul Mangalia pe

partea vătămată - minoră, în vârstă de 16 ani, V.I.I., în scopul exploatării

sexuale, pe care, prin amenințare și violență, a determinat-o să practice

prostituția în beneficiul său. Același inculpat, în perioada iulie 2011 - 10

mai 2012 a cazat-o la baraca în care locuia în municipiul Mangalia, pe partea

vătămată minoră C.L., în vârstă de 15 ani, în scopul exploatării, pe care prin

amenințare și violență, a determina-o să practice prostituția în beneficiul

său. Relevante în stabilirea acestei situații de fapt sunt următoarele mijloace

de probă, administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpat:

plângerile și declarațiile părților vătămate V.I.I. și C.L., depozițiile

martorilor P.A.I., B.N.C., D.M.,V.D., V.R.C., P.Ș., P.M., B.B.M., I.B.M., M.I.

R.A.M., B.I.T., C.D., S.S., G.I.C., procesul-verbal de depistare a

inculpatului, procesul -verbal de transcriere a convorbirilor telefonice

interceptate în cauză, procesele -verbale întocmite de investigatorul sub

acoperire, coroborate cu declarațiile inculpatului .Constatând că, faptele

deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de

inculpat, în mod corect Tribunalul Constanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare a inculpatului M.Z., pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic

de minori, prev. de disp art. 13 alin. (1) și 2 din legea nr. 678/2001 cu

privire, la părțile vătămate minore V.I.I., și C.L. Față de condamnarea

anterioară a inculpatului, prin Sentința penală nr. 208 din 22.0.6.2011

pronunțată de Judecătoria Mangalia în Dosarul nr. 774/254/2011 la pedeapsa

rezultantă de 1 an închisoare, hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare la data

de 04 iulie 2011, în mod corect s-a apreciat incidența disp. art. 37 lit. a) C.

pen., privind recidiva postcondamnatorie, în raport de cea de a doua

infracțiune de trafic de minori, care o vizează pe partea vătămată C.L.

În ceea ce privește

apelul declarat de DIICOT:

Critica s-a apreciat

că este întemeiată cu privire la greșita reținere în favoarea inculpatului M.Z.

a circumstanțelor atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și greșita individualizare a pedepselor

aplicate inculpatului M.Z.

Astfel, instanța

fondului a justificat reținerea, pentru inculpat, a circumstanțelor atenuante,

prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. prin

referire la vârsta inculpatului M.Z., de 35 de ani, atitudinea sinceră

adoptată, la faptul că are întemeiată o familie al cărui singur întreținător

este și s-a arătat dispus să le despăgubească pe cele două victime.

În cauză, în mod

corect, s-a criticat că aceste împrejurări nu pot constituit circumstanțe apte

să determine reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, având

în vedere că,atitudinea inculpatului cu privire la prejudiciu se poate

transforma într-o circumstanță atenuantă, numai atunci când se demonstrează că

subiectul a depus stăruințe efective în sensul înlăturării rezultatului faptei

ori a reparării pagubei pricinuite, inculpatul nedovedind că a făcut demersuri

concrete pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victime.

Recunoașterea

pretențiilor civile poate fi avută în vedere de instanță cu ocazia soluționării

acțiunii civile. S-a apreciat că nu se justifică nici reținerea circumstanței

atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv că inculpatul

este tatăl unei minore, căsătorit, câtă vreme profilul de familist contrastează

cu portretul real al acestuia, stabilit pe bază de probe, respectiv persoană

violentă verbal și fizic, care le agresa în repetate rânduri pe victime și le

injuria, le lipsea de condițiile unei igiene primare și alimentații elementare,

forțând-o pe minora V.I.I. să întrețină relații sexuale inclusiv în locuința

inculpatului sub același acoperiș cu fiica și soția lui.

Având în vedere că,

în cauză, s-a reținut incidența disp. art. 320

1

C. proc. pen.,

căreia i s-a dat eficiență în condițiile alin. (7), atitudinea de recunoaștere

a faptelor s-a apreciat că nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă,

prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Ca atare, în cauză,

s-a impus înlăturarea circumstanțelor atenuante, analizate, reținute de prima

instanță în favoarea inculpatului.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, curtea a constatat că,

acestea sunt mult prea blânde, în raport de pericolul social grav al faptelor

comise de inculpat, dedus din vârsta victimelor, 16 ani în cazul minorei V.I.I.

și respectiv, 15 ani, în cazul minorei C.L., de perioada îndelungată în care

minorele au fost exploatate sexual, o lună în cazul minorei V.I.I. și

aproximativ 1 an, în cazul minorei C.L., de relațiile sexuale multiple întreținute

într-o noapte, supravegheate permanent de către inculpat și familia acestuia,

de câștigul ilicit obținut de inculpat prin exploatarea celor două victime .

Într-o atare

situație, curtea a apreciat că, în cauză, se justifică majorarea pedepselor aplicate

inculpatului, astfel încât să reflecte gradul concret de pericol social al

faptelor săvârșite. În ceea ce privește primul motiv de apel invocat, instanța

a constatat că acesta vizează o eroare materială strecurată în dispozitivul

hotărârii apelate, întrucât la încadrarea juridică, în considerente, instanța

fondului reține perioadele corecte în care au fost săvârșite faptele, respectiv

martie - 08 aprilie 2011, în cazul victimei V.I.I. și iulie 2011 - 10 mai 2012

în cazul victimei C.L. Or, eroarea materială se îndreaptă, potrivit regulilor

impuse de art. 195 C. proc. pen. de instanța de judecată, care a întocmit

actul, în cazul de fată Tribunalul Constanța.

În ceea ce privește

apelul inculpatului M.Z.,având în vedere că, inculpatul a criticat soluția fondului

pentru greșita individualizare sub aspectul cuantumului, solicitând reducerea

pedepselor aplicate, curtea, pentru aceleași considerente detaliate în motivele

de apel ale parchetului, care, dimpotrivă, au justificat majorarea cuantumului

pedepselor, a respins ca nefondat apelul promovat de inculpat.

Față de cele

invocate, curtea a reformat hotărârea atacată, cu privire la cele două motive

de apel invocate de parchet și în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat M.Z.

împotriva Sentinței penale nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosar nr. 6436/118/2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a obligat apelantul inculpat M.Z. la plata sumei de 800 lei reprezentând

cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile

avocați oficiu, în sumă de 200 lei și respectiv de câte 150 lei, se vor avansa

din fondurile MJ în favoarea avocaților C.G., V.C. și C.N.

În baza art. 379

alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de DIICOT -

Serviciul Teritorial Constanța împotriva Sentinței penale nr. 344 din 25 iulie

2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 6436/118/2012 a desființat

Sentința penală nr. 344 din 25 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în

Dosar nr. 6436/118/2012 și rejudecând a dispus: majorarea pedeapsei aplicată

inculpatului M.Z. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) și

alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C.

pen.,art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen., de la de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare la 6 (șase) ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (faptă comisă în

perioada martie - 8 aprilie 2011). Prin înlăturarea circumstanțelor atenuante

prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) și a dispozițiilor art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.Z. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr.

678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen., de la 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare la 6 (șase)

ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori (faptă comisă în perioada iulie 2011 - 10 mai 2012). Prin înlăturarea

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) și a

dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., în baza art. 85 C. pen., în

ref. la Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în

recurs în interesul legii, a anulat suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 208 din 22 iunie

2011 a Judecătoriei Mangalia, pronunțată în Dosar nr. 774/254/2011, definitivă

prin nerecurare, a descontopit această pedeapsă în componentele sale de 7 luni

închisoare [pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002] și 1 an închisoare (pentru infracțiunea prev. de art. 89 alin. (1

1

)

din O.U.G. nr. 195/2002].

În baza art. 36 alin.

(1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (1) C. pen.,

a contopit pedepsele de 7 luni închisoare și 1 an închisoare din Sentința

penală nr. 208 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Mangalia, cu pedeapsa de 6 ani

închisoare aplicată prin prezenta, pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin.

(1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă comisă în perioada martie - 8 aprilie

2011), pedeapsa rezultată în urma contopirii, fiind de 6 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen.

În baza art. 39 alin.

(1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (3) C. pen.,

a contopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare astfel determinată, cu

pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta pentru

infracțiunea prev. de art art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (faptă

comisă în perioada iulie 2011 - 10 mai 2012), în final, inculpatul M.Z., va

execută pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 383 alin. (1

1

)

C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. și art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului M.Z. Față de

subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

și de împrejurarea că acuzarea adusă inculpatului s-a confirmat atât de prima

instanță prin hotărârea pronunțată cât și prin prezenta decizie, curtea a

apreciat că, pentru buna desfășurare a procesului penal se justifică menținerea

măsurii arestării preventive. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus

arestul preventiv, de la 25 iulie 2012 la zi. A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii. În baza

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în

apelul DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul M.Z., criticând decizia recurată prin

prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea

sentinței instanței de fond.

Examinând recursul

declarat prin prisma cazului de casare invocat, dar și din oficiu, Înalta

Curte, reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

În urma aplicării

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. privind reducerea limitelor de

pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, instanța de fond a avut în

vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

gradul de pericol social concret al infracțiunilor, modalitatea concretă de

săvârșire.

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei, față de inculpatul M.Z., Înalta Curte apreciază că

au fost analizate riguros criteriile enumerate de art. 72 C. pen., care prevede

că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte adaugă

analizei instanței de apel pe aspectul individualizării judiciare, faptul că

din perspectiva gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului

acestea trebuie apreciate ca fiind deosebit de ridicate având în vedere modul

de operare, descris anterior, raportul de forțe dintre inculpat și victimele

minore (15 ani și respectiv 16 ani), urmările de natură fizică și psihologică

pe care aceste fapte le-au produs asupra victimelor, de perioada îndelungată în

care minorele au fost exploatate sexual, o lună în cazul minorei V.I.I. și

aproximativ 1 an, în cazul minorei C.L. S-a evaluat și faptul că în cursul

judecății inculpatul a avut o atitudine sinceră, cooperând cu organele

judiciare, aspect ce a determinat incidența dispozițiilor art. 320

1

.

Aceste criterii

conduc la concluzia că pedeapsa principală, ca și pedeapsa accesorie, sunt

corespunzătoare și pot asigura atingerea scopurilor preventive și educative ale

sancțiunii. Circumstanțele personale referitoare la situația familială,

respectiv că inculpatul este tatăl unei minore, că este căsătorit, trebuie

analizată prin raportare la faptele deduse judecății care atestă o atitudine

agresivă a inculpatului față de victimele minore, faptul că le lipsea de

condițiile unei igiene primare și alimentații elementare, forțând-o pe minora

V.I.I. să întrețină relații sexuale inclusiv în locuința sa. Aceste ultime

criterii nu sunt apte să dovedească necesitatea reducerii cuantumului pedepsei

ori să impună reținerea unor circumstanțe atenuante.

De altfel, prin

jurisprudența Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a

stabilit că, recunoașterea unor date și împrejurări ale realității, ca

circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în

vedere reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl

caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei

pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșita în

concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, cea ce nu este

cazul în speța de față. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

Decizia nr. 754 din 15 martie 2012).

De asemenea, instanța

reține că, în cauză, în mod corect, s-a apreciat că inculpatul nu a făcut

demersuri concrete pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victime,

astfel că aceste împrejurări nu pot constituit circumstanțe apte să determine

reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. Atitudinea

inculpatului cu privire la prejudiciu ar fi putut genera reținerea unei

circumstanțe atenuante, numai atunci când s-ar fi demonstrat că a depus

stăruințe efective în sensul înlăturării rezultatului faptei ori a reparării

pagubei pricinuite, elemente ce ar fi dovedit căință activă și regret sincer

față de infracțiunile săvârșite.

Înalta Curte reține

că și cuantumul cheltuielile judiciare stabilite în sarcina inculpatului a fost

corect evaluat în raport de cheltuielile ocazionate de soluționarea cauzei, în

toate fazele procesuale, astfel că nici această critică nu poate fi primită.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Z.

împotriva Deciziei penale nr. 13/MP din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, va

deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului inculpatului M.Z., durata

reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2012 la 12 decembrie 2012 și va

obliga recurentul inculpat la plata sumei de de 600 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea

apărătorului ales și suma de câte 150, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile V.I.I. și C.L.,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Z. împotriva Deciziei penale nr.

13/MP din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului M.Z., durata reținerii și arestării preventive

de la 11 mai 2012 la 12 decembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales și

suma de câte 150, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatele părți civile V.I.I. și C.L., se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 decembrie 2012.

Procesat de GGC - GV